Conceptii manageriale

CONCEPTII MANAGERIALE

1 EVOLUTIA CONCEPTIILOR DESPRE MANAGEMENT

In oricare intreprindere, firma sau organizatie, un manager asigura trei functii:

• Functia tehnica: conducerea unui domeniu de specialitate, de exemplu managerul contabil se ocupa de contabilitate.
• Functia de incadrare sau relationala: managerul comanda, coordoneaza, motiveaza alte persoane, comunica, etc.
• Functia de gestionare sau manageriala: managerul fixeaza obiective, hotaraste, isi asuma riscuri, pentru sine, pentru subordonati si pentru unitate.

Functia de incadrare este evident o activitate de relatii umane din moment ce tine de relatiile intre persoane, la fel ca si functia de gestionare, deoarece obiectivele, deciziile si riscurile privesc de cele mai multe ori si alte persoane. In plus, a fixa obiective, a face o alegere, a lua o decizie, nu sunt activitati pur intelectuale, ele implica afectivitatea, sunt mult mai "umane" decat avem tendinta sa credem.

De cativa ani, importanta functiilor de incadrare si de gestionare s-a afirmat in fata functiei tehnice. Un manager de consacra o parte considerabila din timpul, energia si competenta sa.

Cele doua functii nu si-au marit numai importanta, ci s-au modificat prodund asa cum un numar important de elemente s-au modificat in intreprinderi si in mediul in care acestea activeaza.

Ceea ce s-a modificat intai de toate este mediul politic. A inceput sa se afirme democratia politica, ce integreaza din ce in ce mai multe sectoare ale vietii sociale.

Democratia s-a ramificat in numeroase organisme, iar consecinta este modificarea starii de spirit la indivizi si dorinta acestora de a avea dreptul la exprimarea opiniei proprii asupra deciziilor ce ii privesc.

Ceea ce s-a modificat, de asemenea, profund este nivelul mediu de pregatire al populatiei. Astazi, nu mai sunt o raritate secretare licentiate, cadre medii cu o foarte buna pregatire tehnica, etc. Fiind mai instruiti, oamenii cer transparenta in deciziile care ii privesc si sunt perfect apti sa distinga diferitele implicatii ale deciziilor.

Altadata distinctia intre manager si subordonat implica o distinctie intre un individ instruit si altul mai putin instruit, astazi acest lucru este din ce in ce mai putin adevarat. Totodata, un manager era mai competent decat subordonatii sii in munca proprie a subordonatilor. Acest lucru este din ce in ce mai putin valabil, competentele fiind diversificate si extinse pana la un asemenea nivel ca o singura persoana nu le poate stapanii pe toate, chiar daca le coordoneaza. Acest fapt confera subordonatilor o autonomie tehnica care nu poate genera decat autonomii in alte planuri si de asemenea dorinta de a-si exprima punctul de vedere unde sunt mai competenti.

De asemenea, organizarea intreprinderilor s-a modificat profund, in functie de gradul crescand de complexitate al ztehnicilor industriale, informationale si de gestionare. O ierarhie simpla, calata pe ierarhia militara nu mai este eficace. Posturile functionale s-au multiplicat si au mai mult functie de consiliere decat de comanda.

Schimbari importante s-au produs si in conceptiile dominante. Acum cincizeci de ani, majoritatea calitatilor unui bun gestionar erau considerate ca innascute sau inoculate forte devreme in mediul familial. Oamenii se nasteau sau nu sefi, aveau sau nu putere de decizie.

In prezent se admite ca aceste calitati se pot dobandi, dovada fiind numeroasele studii psihologice despre leadership.

Se pot distinge trei conceptii referitoare la sistemul de conducere si la relatia ierarhica in structurile organizationale actuale:

• prima este ce elaborata de Taylor si Fayol;
• a doua este extrasa dintr-o observare stiintifica a omului la lucru, a nevoilor si motivatiilor sale;
• a treia este data de cercetarile recente despre leadership.

2. Conceptiile traditionale

La inceputul secolului XX Frederick Taylor care a pus bazele Mangementului Stiintific, considera organizarea ca un mecanism mecanic cu tendinte catre ordine si ierarhie.

Conceptiile lui Taylor sunt si astazi aplicate in tarile din lumea a treia cat si in tarile cu economie in tranzitie, inclusiv in Romania.

Contrar numeroaselor critici acest sistem ramane filozofia dominanta a celor care cred in planificarea centralizata.

Principiile de baza ale acestui tip de managemnt sunt:

• dezvoltarea unei stiinte a muncii bazata pe investigarea sarcinilor zilnice, punctuale care pot fi planificate in conditii optime;
• selectia stiintifica si dezvoltarea progresiva a salariatului functie de capacitatile lui fizice si intelectuale pentru a indeplinii obiectivele muncii;
• cooperare constanta dintre manager si salariat prin intelegerea reciproca a rolului fiecaruia.

Henry Fayol a fost unul dintre primii exponenti ai teoriei administratiei, aratand ca activitatea manageriala reprezinta pronlema si solutia pentru activitatea tuturor tipurilor de organizatii impartind activitatile industriale in sase grupe principale:

• tehnice;
• comerciale;
• financiare;
• protectie;
• contabile;
• manageriale.

Rolul managementului in aceste activitati este de:

• previziune si planificare - anticiparea obiectivelor viitoare si luarea de decizii in ceea ce trebuie intreprins de organizatie pentru a atinge aceste obiective;
• organizare - crearea structurii, resurselor umane si materiale;
• comanda - mentinerea activitatii de catre personalul muncitor;
• coordonare - armonizarea activitatilor si eforturilor;
• control - verificarea desfasurarii activitatilor conform regulilor stabilite.

Principalele critici care se aduc acestor teorii sunt:

• folosesc metoda sistemelor inchise pentru a reduce neprevazutul si a maximiza controlul asupra activitatilor;
• organizatia este privita ca masina, iar oamenii ca piesele acesteia;
• teoriile sunt generale si pot fi greu aplicate in cazuri concrete;
• oamenii sunt considerati ca oameni economici, motivati numai de catre bani.

Conceptiile despre management bazate pe satisfacerea nevoilor

De abia in 1930, observarea stiintifica a omului in activitatile lui profesionale a aratat decalajul dintre teorie si realitate. A reiesit, in principal, ca omul este o entitate mult mai complexa decat se credea si ca unitatea care trebuie observata, gestionata si condusa este mai degraba micul grup de lucru decat individul atomizat din psihologia industriala clasica.

Una din intrebarile fundamentale generata de aceste observatii se adreseaza motivatiei indivizilor. Pana atunci se afirma ca motivatia la lucru este pur financiara si ca un individ schimba munca furnizata pe un salariu. Ceea ce inseamna ca un angajat nu presteaza decat o munca bruta. Contextul actual face ca din ce in ce mai mult sa fie cerut spiritul de initiativa, spiritul de competitie si chiar spiritul de autodepasire.

Pentru A. Maslow, nevoile fundamentale ale omului sunt in ordine ierarhica urmatoarele:

• nevoi fiziologice - nevoile relative necesitatilor fizice (mancare, caldura, odihna,etc.);
• nevoi de siguranta - includ nu numai securitatea reala, ci si sentimentul de securitate,  in plan fizic si afectiv, dar si social;
• nevoi de integrare sociala - necesitatea sociala de a exista pentru ceilalti, de a fi recunoscut;
• nevoi de stima - include atat dimensiunea de stima fata de sine insusi, cat si stima celorlalti;
• nevoi de realizare - resimtite de un individ  pentru a-si realiza aspiratiile, de a accede la o completa dezvoltare a personalitatii lui.

5 Nevoi

de realizare

4 Nevoi de stima

3 Nevoi sociale

2 Nevoi de securitate

1 Nevoi fiziologice

Piramida lui Maslow

Intr-o maniera asemanatoare, F. Herzberg a cercetat factorii de satisfactie in mediul de lucru:

• Nevoia de realizare

Un om are nevoia de a merge pana la capat intr-o activitate, de a gasi solutia la probleme si de a vedea rezultatul eforturilor sale.

• Nevoia de recunoastere

Exista o anumita identificare intre un individ si meseria lui. Daca o activitate este considerata utila, prestigioasa de catre ceilalti, implicit cel care o face se va simti util, pretios, fiecare individ avand nevoie de aceste stimulente.

• Nevoia de responsabilitate

Este nevoia unui individ de a-si controla propria activitate, adica de a-si defini singur un maxim de criterii pe care sa le indeplineasca.

• Nevoia de dezvoltare

Nimeni nu doreste sa aiba o activitate de rutina, ci dimpotriva, sa aiba o cariera, sa avanseze, sa aiba speranta de a-si ameliora constant propriile realizari si responsabilitati si deci de a creste in ochii celorlalti.