CREATIVITATE SI INOVARE

CREATIVITATE SI INOVARE

1.1 Nevoia de schimbare in lumea contemporana

Societatea bazata pe cunoastere (Knowledge - Based Society) poate fi caracterizata prin:

• Aparitia unor ramuri industriale dominante noi , in principal tehnologiile informatiei si ale comunicarii;
• schimbare in accentele activitatii de management, orientata acum, in primul rand, pe buna gestionare a resurselor tehnologice si pe activitatea de inovare;
• schimbare a naturii produselor, care contin componente provenind din ramuri industriale dintre cele mai diferite;
• Scurtarea considerabila a perioadei intre descoperirea de catre cercetatori a unui nou fenomen fizic/chimic/biologic si aplicarea lui in industrie.

• Aparitia unor constrangeri mult mai puternice in activitatea de management, materializate intr-o mondializare a concurentei si obligatia de a lua in consideratie, ca un factor determinant, a interactiunilor cu mediul inconjurator si a cerintelor de protectie a acestuia.

1.2 Notiuni si elemente fundamentale despre creativitate

Caracterizarea generala a creativitatii

Termenul de creativitate a fost introdus de G. W. Allport in 1938, in urma intelegerii faptului ca substratul psihic al creatiei este ireductibil la aptitudini si presupune o dispozitie generala a personalitatii spre nou, o anumita organizare a proceselor psihice in sistemul de personalitate.

Trasaturile definitorii pentru creativitate sunt noutatea si originalitatea raspunsurilor, ideilor, solutiilor, comportamentelor.

Noutatea - se refera la distanta in timp a unui produs fata de cele precedente.

Originalitatea - se apreciaza prin raritatea produsului

IMPORTANT

• Pentru aprecierea creativitatii se foloseste valoarea produselor realizate. Valoarea se refera atat la calitatile intrinseci ale produsului si ideii, cat si la valoarea lui sociala.
• Pentru caracterizarea creativitatii se folosesc trasaturi ca eficienta, productivitatea, utilitatea produselor, ideilor sau solutiilor noi si originale.

ATENTIE

• Nu orice produs al activitatii care este nou si /sau original este intotdeauna si creator
• Multe raspunsuri, idei sau produse "noi" si "originale" nu prezinta valoare si nu corespund cerintelor obiective sau nu sunt adecvate realitatii, fapt pentru care ele nu intrunesc calitatea de a fi creative.

Definirea creativitatii

Primii autori care au facut mentiune, direct sau indirect, asupra creativitatii

Raymond Lulle, filosof si alchimist din sec. XIII, care in lucrarea Grand Art cauta sa extraga semnificatii noi din combinarea unor idei abstracte.

Leibnitz, care in lucrarea De Arte Combinatoria, dezvolta problema aspectului combinatoriu al gandirii creatoare.

Francis Bacon, descoperitorul metodei inductive, care are un evident caracter creator.

Albert Einstein, care afirma ca imaginatia este mai importanta decat cunoasterea.

CREATIVITATEA

• opereaza transformari originale si semnificativ in organizarea constientului (McKinnon).
• reorganizeaza elementele campului de perceptie intr-un mod original (G. W. Allport).
• asociaza informatii de o maniera imprevizibila (Ghiselin)
• este o combinare a ceva cunoscut pentru a produce idei sau solutii noi (Laswell)
• realizeaza produse noi si de valoare pentru societate (Moles)

Creativitatea = capacitatea de a identifica noi conexiuni intre elemente (obiecte, evenimente, legi) aparent fara legatura intre ele

La inceputul secolului al XIX-lea se cunosteau foarte bine trei legi din stiintele naturii, si anume:

1. un material incalzit puternic devine incandescent (lucru stiut inca din antichitate)

2. un material incandescent tinut in aer se oxideaza (Lavoisier, 1789)

3. metalele si grafitul conduc curentul electric si, la trecerea curentului se degaja caldura, in timp ce oxizii nu au aceasta proprietate (1841).

In 1882 Thomas Alva Edison, a facut legatura intre cele trei elemente aparent fara prea mare legatura intre ele si a avut ideea de a incinge puternic (1) prin trecerea unui curent electric (2) un fir de grafit plasat intr-un balon vidat pentru a nu se oxida (3) si a realizat astfel una din cele mai mari inventii ale epocii moderne: becul electric

CONSTATARI

Legaturile, conexiunile se stabilesc mai degraba intuitiv decat logic si ele apar de regula, mai intai, sub forma de idei.

Procesul de creativitate se materializeaza in generarea de idei cu caracter original, idei creative.

Creativitatea un ansamblu complex de: idei, moduri de gandire, activitati, procese (instrumente, tehnici, moduri de abordare), rezultate (solutii la probleme, sisteme de productie, produse)

O idee creativa este o idee caracterizata prin cateva din urmatoarele trasaturi: unica; diferita; atipica; facuta altfel decat de obicei; foarte potrivita scopului; geniala

O definitie general acceptata a creativitatii

Creativitatea producerea sau dezvaluirea unui fapt nou, lege, relatie, dispozitiv sau produs, procedeu sau sistem, care are la baza cunostiinte accesibile dar care nu decurge direct, simplu sau prin intermediul unui proces logic din informatiile ce ne stau la indemana ci se bazeaza pe procese intuitive (Goldsmith)

sustinuta de Edwin Land, inventatorul aparatului foto POLAROID si care spune despre creativitate:

"Descoperirile le fac acei insi care au stiut sa se elibereze de modul de gandire propriu oamenilor comuni, (care poate sunt mai inteligenti, mai cultivati, mai disciplinati) dar care nu au reusit sa stapaneasca arta de a vedea vechile cunostiinte cu ochi proaspeti si puri"

Alte opinii despre creativitate.

Abraham Maslow : exista o creativitate "de autoactualizare" care se manifesta in activitatea de zi cu zi a fiecarui om. Ea se manifesta in mod spontan, fara efort si se materializeaza in libertatea fata de clisee si stereotipuri."

Acad.M. Draganescu: exista trei tipuri de procese creative: cele bazate pe euristica structurala (combinarea intr-un fel nou a unor structuri deja cunoscute); cele bazate pe euristica fenomenologica (descoperirea unor sensuri noi). Este de tip mai degraba intuitiv. prin imbinarea constienta a euristicilor structurale si fenomenologice, aceasta fiind singura care conduce la creatie in adevaratul sens a cuvantului. Cu alte cuvinte creatia este un proces rational. Creativitatea este un fenomen aproape permanent al minti umane. Creatia este un eveniment rar."

In cadrul creativitatii se disting trei elemente distincte:

PROCESUL → mecanismul psiho-intelectual ce duce la creatie

Creativitatea, ca proces, este in esenta, o combinatie de elemente cunoscute in cadrul unui nou aranjament sau a unei noi structuri, imprevizibile si originale.

Elementele cunoscute pot fi: semne, cuvinte, idei, obiecte materiale, proprietati sau atribute ale acestora, procese, imagini vizuale sau sonore, reprezentari.

PRODUSUL → rezultatul activitatii de creatie

Creativitatea ca produs este o noutate cu valoare pentru societate. Atributele sunt inseparabile, trebuie sa fie o noutate si pentru a fi luata in consideratie, trebuie sa aiba valoare. Conform acestei definitii, in domeniul creativitatii intra descoperirile stiintifice si inventiile, alaturi de teorii stiintifice, metode de calcul sau de investigare, programe de calculator, rationalizari ale unor procese

SUBIECTUL → persoana care creeaza

Creativitatea implica trei pasi:

1. Selectarea informatiei → "sa vezi copacii din padure"

Cu alte cuvinte sa identifici elementele intre care se vor stabili noile conexiuni. Desigur ca nu toti oamenii invatati sunt si inventivi, dar inventivii se vor gasi intotdeauna intre acestia.

2.Realizarea de conexiuni noi → "sa potrivesti piesele unui puzzle, sau, mai bine, sa obtii o noua imagine pornind de la puzzle - uri diferite"

Trasaturile native ale oamenilor joaca un rol foarte important. In ultimii 50 de ani s-au pus insa la punct asa numitele tehnici de creativitate care permit unor oameni obisnuiti (asa cum sunt marea majoritate) sa genereze idei creative.

Analiza → "sa vezi daca ideea este sau eventual poate fi facuta a fi acceptabila de catre piata"

Etapa de analiza este esentiala deoarece o idee, oricat de originala, nu poate fi niciodata valorificata imediat ca atare, ea trebuie analizata, dezvoltata, ceea ce presupune timp si efort. Este, de aceea, de vazut in ce masura timpul si efortul merita acordate.

Creativitatea ca sistem de producere a informatiilor noi se prezinta la mai multe nivele:

a) expresiv - comportamental se refera la trasaturile psihice implicate in activitatea creatoare (spontaneitate, plasticitate, receptivitate, asociativitate), calitati care nu sunt inca bine structurate, relativ stabile, dar care sunt insuficiente pentru a contribui la obtinerea unor rezultate, produse noi si valoroase

b) procesual - calitatile creative ale diferitelor mecanisme si operatii psihice sunt deja cristalizate fiind structurate intr-un stil intelectual de abordare creativa a problemelor, stil care asigura elaborarea unor produse noi in plan subiectiv, dar nu si la nivel social

c) productiv aptitudinile creative se obiectivizeaza in obtinerea unor produse noi atat in plan subiectiv cat si in plan obiectiv, gradul de originalitate si valoare a produselor fiind relativ scazut

d) inovativ - la acest nivel anumiti factori de creativitate, cum ar fi: ingeniozitatea, operativitatea, plasticitatea, abilitatea de a sesiza relatii neobisnuite sau insusiri mai putin cunoscute ale obiectelor, fenomenelor, capacitatea de interogare, faciliteaza elaborarea unor produse noi prin modificari, adaptari ale celor deja existente (rationalizari, inovatii)

e) inventiv trasaturile psihice cele mai importante pentru acest nivel sunt capacitatea de abstractizare, generalizare si sintetizare, stabilirea de asociatii cat mai indepartate, elaborarea de analogii. Produsul obtinut prezinta un grad inalt de noutate si originalitate avand o valoare sociala ridicata (inventiile)

f) emergent la acest nivel produsele obtinute constau in principii, teorii care revolutioneaza un domeniu de activitate, impunand restructurarea substantiala a sistemului conceptual din domeniile respective, ele deschid noi perspective de studiu si au o larga aplicabilitate (de exemplu teoria relativitatii)

Etapele procesului creator

Exista patru mari etape ale procesului creator si anume: prepararea, incubatia, iluminarea si verificarea

Observatii

• Gradul de importanta al etapelor difera in functie de domeniu.
• Toate etapele sunt strict necesare de parcurs, existand totusi o pondere a acestora.
• Pentru domeniul stiintific si tehnic "prepararea" detine un loc de mare insemnatate, spre deosebire de alte sfere de activitate in care predispozitiile native au un rol mult mai insemnat.

1. PREPARAREA sau PREGATIREA este o etapa deosebit de complexa si uneori decisiva pentru reusita procesului creator,care contine urmatoarele subetape:

a) Subetapa observatiei: consta in sesizarea problemei, adica a unei dificultati, nevoi. Deficientele" sunt aspecte care duc la creatie in stiinta si tehnica, specialistii din aceste domenii fiind receptivi la ele si in acelasi timp elaborand modalitati pentru depasirea lor. Fiecare dintre aceste modalitati contine elemente de noutate si originalitate, desigur in proportii foarte variate.

Conditiile care favorizeaza parcurgerea acestei etape: sensibilitatea la implicatii, sensibilitatea fata de abaterile (deviatiile) de la normal

b) Subetapa analizei si definirii problemei: Este o faza preponderent analitica in care se formuleaza in termeni mai clari deficienta, nevoia sesizata in cadrul primei subetape.

Conditii necesare de care depinde reusita activitatii in aceasta subetapa: -capacitatea de separare a esentialului de neesential (inventia inseamna alegere si discernamant);-selectarea informatiilor relevante pentru problema studiata; -gradul de cunoastere al domeniului faciliteaza selectarea informatiei relevante in raport cu problema.

c) Subetapa de acumulare a materialului informational: - Dupa ce o problema a fost clar definita are loc culegerea informatiilor necesare pentru rezolvarea ei. -Cantitatea si natura materialului informational au o importanta deosebita. -Strangerea unor informatii cat mai variate, relevante in raport cu problema, constituie un factor favorizant al creativitatii.

d) Subetapa operationala Dupa formularea problemei incepe activitatea de cautare a solutiei. - Cautarea "mintala" este un moment cheie. - Au loc operatii de cautare imbinate cu iluminari sporadice care contin in germene viitoarea solutie.

Cautarea se poate realiza in doua moduri:

• prin incercare si eroare - varierea la intamplare a mai multor alternative;
• prin elaborarea unui model de cautare a solutiei.

In aceasta subetapa au loc restructurari partiale si treptate ale informatilor despre problema; Simbolurile au un rol fundamental in restaurarea creativa a informatiei despre problema; Originalitatea are un rol important in etapa de cautare preliminara a solutiei, permitand elaborarea unor asociatii noi, initierea unor noi directii de cautare mai deosebite, elaborarea unor noi modele de cautare a solutiilor.

Factorii care blocheaza creativitatea in aceasta faza

- tendinta de folosire a modelelor familiare, traditionale pentru cautarea solutiei la problema data; - fixitatea metodei; - autoimpunerea unor restrictii iluzorii.

B) INCUBATIA -Incubatia este etapa de asteptare in urma perioadei indelungate de preparare; - Este o etapa in care persoana este aparent pasiva si relaxata; - Caracteristic acestei etape este revenirea in mod inconstient asupra problemei; -Activitatea se desfasoara preponderent pre si inconstient; - Interactiuni intre materialul stocat si informatia actuala se produc in plan mintal utilizandu-se operatii de combinare si sinteza asemanatoare cu cele constiente care se desfasoara insa cu o viteza mai mare decat acestea din urma.

Observatie Multi autori considera creativitatea rezultatul actiunii proceselor preconstiente, care prezinta un grad de libertate si flexibilitate mult mai ridicat decat procesele constiente.

C) ILUMINAREA Iluminarea este momentul central al creatiei. - Este un moment de scurta durata, unic si irepetabil. - Inspiratia se bazeaza pe etapele precedente de acumulare activa de informatii si pregatire constienta, prelucrare pre si inconstienta a datelor vechi si a celor noi.

Observatii Iluminarea se produce in stari mai putin constiente - de somn, stare de trezire, in general tocmai cand nu te astepti sa poti gasi o solutie la o problema, pentru care te-ai framantat zile si poate nopti in sir la masa de lucru, fara sa obtii insa ideea; - Deja problema nu se mai afla in sfera preocuparilor active, constiente ale persoanei.

Iluminarea este facilitata de urmatoarele conditii: - ambianta placuta, intima persoanei; - capacitate de transpozitie; - liniste, singuratate.

Mecanismele psihice cele mai frecvent utilizate in aceasta faza a creatiei sunt: - asociatiile indepartate; - efectuarea de analogii intre diferite domenii; - elaborarea de metafore.

Observatie Iluminarea este faza in care ideea, solutia la o problema apare brusc, fara stirea sau interventia persoanei.

D) VERIFICAREA Verificarea este o etapa foarte importanta pentru domeniul tehnico-stiintific;- Pentru aceste domenii este un proces indelungat, anevoios si foarte laborios.

Verificarea se desfasoara in trei mari faze: - de proiect, are loc desavarsirea ideii si materializarea ei intr-o solutie tehnica reala; - de executie, materializarea fizica si aplicarea solutiei tehnice in laborator; - de experimentare, in vederea confirmarii sau infirmarii validitatii solutiei respective.

Observatii Verificarea este o etapa de elaborare, revizuire si cizelare a ideilor, solutiilor, presupunand o gandire solida; - Persoanele inalt creatoare se caracterizeaza prin rezistenta la eforturile mari pe care le presupune finalizarea si materializarea ideilor; - In concluzie, se poate spune ca o foarte serioasa pregatire de specialitate, un spirit de observatie ascutit, o capacitate de intuitie remarcabila, faciliteaza descoperirea fenomenelor noi.

1.2.4 Factorii intelectuali ai creativitatii

Modul de gandire stiintifica si capacitatea de investigatie stiintifica constituie axe principale ale creativitatii stiintifice si tehnice;

Capacitatea de explorare stiintifica constituie o aptitudine specifica a creatiei. Ea presupune orientarea spre ceea ce este esential, probabil, inexistent inca, dinamica si interactiunea fenomenelor studiate.

- Spiritul de observatie stiintifica este o componenta esentiala a creativitatii. Acesta se remarca prin urmatoarele caracteristici: precizie, completitudine, caracter sistematic, cuantificare si control. Ca oricare dintre factorii creativitatii spiritul de observatie este educabil.

Psihologul rus E.I. Regirer a pus in evidenta unele deprinderi profesionale ale omului de stiinta:

• studiu bibliografic selectiv;
• abilitatea de a gasi informatia cea mai adecvata in raport cu problema studiata;
• perfectionarea continua a tehnicilor si metodelor de investigare si prelucrare a datelor experimentale;
• preocuparea pentru formulare accesibila a rezultatelor cercetarii;
• cautarea si formularea problemelor;
• revizuirea ipotezelor si a tezelor cunoscute, indoiala stiintifica;
• spiritul critic obiectiv.

Factorii intelectuali implicati in activitatea creatoare sunt foarte numerosi. Psihologul american J.P. Guilford a incercat sa-i grupeze intr-un "model tridimensional al intelectului". In figura urmatoare se afla schema acestui model.

.desen

Date explicative pentru intelegerea modelului tridimensional al intelectului

Cele trei dimensiuni ale intelectului sunt:

Operatiile (in numar de 5); Continuturile (in numar de 4); Produsele (in numar de 6).

• Operatiile(cu informatii)

cunoasterea (descoperirea, recunoasterea, intelegerea informatiei); memoria (retinerea, stocarea de informatie); - productia divergenta (generarea unei informatii variate, alternative, pornind de la o informatie data sau cunoscuta); - productia convergenta (generarea unor concluzii logice, a unui raspuns unic pornind de la o informatie data); - evaluarea (stabilirea daca o informatie este buna sau nu)

• Continutul informatiei (tipurile acesteia)

figurat - concret sau amintit ca imagine perceptiva; simbolic - compus din semne; - semantic - intelesuri, de obicei verbal; comportamental - comportamentul nostru sau al altora

• Produsele (formele pe care le dobandeste informatia in urma prelucrarii ei cu ajutorul operatiilor)

unitati (parti ale informatiei circumscrise); - clase (colectii de unitati cu proprietati comune); - relatii (relatii intre unitati);- sisteme (structuri organizate);

transformari (schimbari de diferite feluri: redefiniri, modificari, tranzactii);

implicatii (extrapolari, conectarii, circumstantieri)

Observatie Fiecare dintre parametrii modelului poate fi schimbat cu ceilalti, existand 120 de combinatii posibile (5 x 4 x 6 =120), fiecare dintre acestea reprezentand aptitudini diferite.

Prezentarea factorilor intelectuali ai creativitatii raportandu-i la modelul tridimensional al lui Guilford.

Inteligenta → constituie unul dintre factorii importanti ai creativitatii.

Platon o definea ca fiind "capacitatea care permite spiritului uman sa inteleaga ordinea din univers"; Descartes, inteligenta este "un mijloc de a-ti insusi o stiinta perfect raportata la o lume de lucruri"; Stern apreciaza ca inteligenta reprezinta "capacitatea de a utiliza gandirea intr-un anumit scop si in rezolvarea de probleme" - dupa el "neinteligent nu este numai acela care gandeste prea putin acolo unde o gandire buna ar putea duce la o solutie mai buna, dar si acela care gandeste prea mult in probleme care nu solicita acest efort";

In rezumat, se apreciaza ca inteligenta constituie un factor (aptitudine) general, comun tuturor operatiilor intelectuale. In acest caz, se poate considera ca si operatia de memorare poate fi apreciata ca operatie a inteligentei (conform modelului lui Guilford).

In cazul unei memorii mecanice nu putem vorbi de prezenta inteligentei, desi ea, din punct de vedere teoretic, este un factor comun tuturor operatiilor intelectuale. De aceea, inteligenta raportata la modelului lui Guilford priveste mai ales operatiile: cognitie, productie convergenta si elaborare.

2) Rezolvarea de probleme → se refera la adaptarea la situatii noi.

Observatii

• Orice proces de creatie presupune si rezolvari de probleme, dar nu orice rezolvare de probleme inseamna si creatie.
• In general, in cazul rezolvarii de probleme se ajunge la o solutie relativ noua, dar la una singura.
• Creativitatea este o formatiune mai complexa decat procesul de rezolvare de probleme.

S-a constatat ca oamenii inalt creatori se deosebesc de cei slabi creatori nu prin capacitatea de a rezolva probleme, ci prin abilitatea de a cauta si formula probleme.

Datorita acestui fapt se considera ca rezolvarea de probleme (Problem solving) este caracteristica oamenilor inteligenti, in timp ce cautarea de probleme, "inventarea" lor (Problem finding), este proprie oamenilor inalt creativi.

In cazul creativitatii se ajunge la productii divergente, iar la nivelul inteligentei se obtin productii convergente (modelul intelectului al lui Guilford).

Daca se trateaza inteligenta in termeni de "Rezolvare de probleme" si creativitatea in termeni de "Descoperire de probleme", luand drept criterii modul de definire si obiectivul general

rezulta diferentele dintre ele:

- Persoanele inalt creative se deosebesc in general de cele slab creative in privinta strategiilor de solutionare a problemelor.

• Persoanele inalt creative acorda o atentie deosebita fazei de analiza a problemei consacrand mai mult timp intelegerii cat mai bune a problemei prin formularea de intrebari, cautarea unei informatii suplimentare decat aceea cuprinsa in enuntul problemei.
• Persoanele slab creative consuma mai mult timp cu sintetizarea informatiilor despre problema si elaborarea planului de rezolvare, aceasta deoarece problema nu este analizata foarte bine in vederea intelegerii ei.

3) Imaginatia permite iesirea dintr-un sistem cunoscut si descoperirea de noi relatii.

Observatii

• Creativitatea este identificata cu imaginatia datorita concomitentelor afective si emotionale si datorita desfasurarii spontane, relativ inconstiente a mecanismelor de creatie.
• Spre deosebire de inteligenta, care opereaza cu notiuni (concepte) si este strict dependenta de legile obiectului cunoasterii, imaginatia utilizeaza imagini, deosebit de complexe si dinamice, dispunand in acelasi timp de grade de libertate mult mai inalte decat inteligenta.
• Mecanismele operationale ale imaginatiei creatoare: asocierea si combinarea
• Asocierile si combinarile inedite (intre obiecte, fenomene care par cu totul diferite intre ele) duc la aparitia ideilor originale, creativitatea presupunand aprecierea unor elemente cat mai indepartate intre ele.
• In cadrul activitatii creatoare, pe langa procesele orientate spre atingerea scopului problemei, se desfasoara si o serie de alte procese cu caracter asociativ care pot sa nu aiba legatura directa cu scopul urmarit.
• Mecanismele operationale intime ale creativitatii (imaginatiei) au un caracter profund emotional, partial preconstient si implica contributia considerabila a inspiratiei.
• Mecanisme ale procesului creator ("stari psihologice") - W. J. J. Gordon

Detasarea: creatorul "se simte" departat de lume, la distanta cat mai mare de datele problemei pentru a le putea aborda cat mai obiectiv, fara nici un fel de prejudecati

Implicarea : mecanism prin care creatorul se transpune in situatia lucrurilor, a elementelor problemei

Amanarea sentimentul necesitatii de autodisciplinare si rezistenta in fata oricarei incercari premature de a gasi solutia la problema

Speculatia abilitatea de a lasa gandurile sa zboare liber, incercand elaborarea cat mai multor asociatii cat mai diferite si iesite din comun

Autonomia obiectului creatorul resimte acest sentiment atunci cand se apropie de rezolvarea conceptuala a problemei

Pentru asimilarea mecanismelor intime creatiei este necesara respectarea a doua procedee:

a. Transformarea familiarului in strain (necunoscut)

consta in inversarea, transpunerea modurilor cotidiene de a percepe si interpreta realitatea in moduri noi, cu totul diferite de cele cunoscute

• Un asemenea tip de orientare in realitate (dirijat permanent spre nou) provoaca anxietate si nesiguranta spre deosebire de modurile uzuale de a percepe lumea care dau omului un sentiment de incredere si securitate.
• In creativitate, este absolut necesar curajul, asumarea riscului, felul comun, obisnuit de a privi lumea este confortabil, comod dar el invaluie omul intr-o stare de amorteala.

b. Transformarea strainului (necunoscutului) in familiar

intr-o situatie noua primul lucru pe care ar trebui sa-l faca o persoana este sa inteleaga problema (datele noi) prin raportarea la cunostintele accesibile si cunoscute lui, convingandu-se astfel ca datele noi nu-i sunt atat de straine, indepartate de experienta lui cotidiana

• Acest procedeu contribuie la reducerea senzatiei de teama, uneori a dezorientarii si incordarii afective pe care le resimtim atunci cand ne aflam in fata unor probleme mai mult sau mai putin diferite de acelea cu care ne-am obisnuit.

4) Sensibilitatea la implicatii → consta in observarea si analizarea unei nevoi, cerinte si examinarea informatiei respective.

Observatii

• Deoarece nevoia constituie esenta unei probleme, aceasta abilitate este denumita sensibilitate la implicatii si probleme.
• In modelul intelectului al lui Guilford apare ca evaluari semantice de implicatii.
• Aceasta abilitate nu constituie doar un simplu factor intelectual al creativitatii, ci reprezinta o dispozitie complexa a personalitatii intalnita sub denumirea de "abilitatea de a recunoaste probleme acolo unde ceilalti nu le vad ".

5) Procesele asociative

Observatii

• Creativitatea presupune activitatea combinatorica, adica punerea in relatie a unor elemente existente separat pana la un moment dat.
• Activitatea creatoare implica operatii de combinare si recombinare la toate nivelele psihice: perceptiv, intelectiv si de personalitate.

6) Fluiditatea → se refera la bogatia, usurinta, rapiditatea stabilirii de asociatii, la debitul verbal, ideational (de idei), expresional (de formele de expresii).

In functie de felul materialului cu care se opereaza exista mai multe tipuri de fluiditate:

a. fluiditatea ideationala: cantitatea de idei, cuvinte, titluri, fraze, raspunsuri elaborate de individ. In modelul tridimensional al intelectului corespunde categoriei de productii divergente de unitati semantice.

b. fluiditatea asociativa cantitatea de asociatii, relatii, produse, in special stabilirea de analogii, similaritati, sinonime. In modelul tridimensional al intelectului corespunde productiei divergente de relatii semantice.

c. fluiditatea expresionala cantitatea de noi expresii, idei care sa se potriveasca intr-un sistem, o organizare structurala, propozitii, idei, intrebari, raspunsuri. In modelul intelectului al lui Guilford corespunde productiei divergente de sisteme semantice sau figurale.

d. fluiditatea verbala cantitatea de cuvinte produse in unitatea de timp, cuvinte ce trebuie sa corespunda cerintelor unei clase anterior stabilite. In modelul tridimensional al intelectului corespunde productiei de unitati semantice, simbolice.

e. fluiditatea figurala: cantitatea de desene alcatuite pe o anumita tema. In modelul tridimensional al intelectului elaborat de Guilford corespunde productiei divergente de unitati figurale.

Observatie Fluiditatea este importanta pentru creativitate deoarece asigura o mare cantitate de raspunsuri existand sansa de a gasi un numar mai mare de raspunsuri bune, de calitate superioara.

7) Flexibilitatea se refera la modificarea, restructurarea eficienta a mersului gandirii in raport cu situatiile noi, la posibilitatea de a opera cu usurinta transferuri, de a renunta la vechile puncte de vedere si adoptarea altora noi, la schimbarea matricelor experientiale si a sistemelor de referinta.

a. flexibilitatea spontana situatie in care initiativa elaborarii unei diversitati de clase de raspunsuri apartine persoanei. In modelul intelectului corespunde productiei divergente de clase semantice, figurale, simbolice.

b. flexibilitatea adaptiva elaborarea unei diversitati de clase este sugerata de instructajul probei. In modelul intelectului corespunde productiei divergente de transformari figurale.

Observatie Oamenilor inalt creatori le sunt caracteristice urmatoarele doua trasaturi (specifice flexibilitatii):

Abstractizarea modelul de cautare a solutiei este foarte clar, relativ independent de contextul dat al problemei, urmarindu-se permanent largirea ariei de cautare a solutiilor

Generalizarea: stabilirea unor clase foarte largi

8) Originalitatea reprezinta producerea unor raspunsuri statistic rare in cadrul comunitatii in care au fost emise. In modelul matriceal al intelectului corespunde productiei divergente de transformari semantice.

Observatii

• Originalitatea nu este un factor pur intelectiv, ci constituie o dispozitie a intregii personalitati, ea este o dimensiune multifactoriala.
• Inteligenta este abilitatea de a rezolva problemele adaptativ, corespunzator in mod adecvat cerintelor realitatii.
• Originalitatea desemneaza capacitatea de a rezolva probleme, nu numai adaptativ, dar mai ales neobisnuit si in cat mai multe feluri.
• Ingeniozitatea este originalitatea de metoda de rezolvare: Un om este desemnat ca fiind ingenios atunci cand rezolva problemele cu o eleganta neobisnuita, intr-un mod abil si surprinzator.

9) Elaborarea reprezinta stabilirea pasilor detaliati in rezolvarea unei probleme, luarea in considerare a cat mai multor implicatii si consecinte pe care le poate avea solutia la o problema. In modelul intelectului corespunde productiei divergente a implicatiilor semantice simbolice si figurale.

1.3 Motivele si atitudinile creative

1.3.1 Motivatia

Motivatia este motorul oricarei actiuni si activitati

Caracteristicile motivatiei creative sunt:

a) motivatia are un caracter ofensiv sau de crestere (de dezvoltare). Datorita acestei trasaturi persoana isi mentine starea de incordare care este necesara continuarii actiunii de cautare a solutiilor.

b) motivatia are caracter neperiodic, adica pe masura ce o persoana dobandeste o serie de cunostinte intr-o problema, ii creste dorinta de a afla cat mai multe lucruri noi.

c) motivatia creativa este directa sau intrinseca; omul actioneaza din placere si din dorinta de a face actiunea respectiva, nu urmareste un alt scop, exterior actiunii.

d) persoana creatoare este preponderent orientata spre continutul muncii si nu spre aspectele de climat.

e) persoana este preponderent orientata spre obtinerea unor performante superioare in munca.

Observatii

In orice actiune pe care o intreprindem (mai ales in cadrul sarcinilor profesionale) intra in joc doua tipuri de motivatii:

• dorinta de a avea succes;
• teama de esec.

f) motivatia creatoare are un caracter extensional. Un om inalt creativ are proiecte foarte variate, in timp ce unul slab creativ este dominat de un singur domeniu de activitate.

1.3.2 Atitudini creative

Atitudinile creative indeplinesc un rol decisiv in realizarea, autorealizarea si autodepasirea persoanei.

• capacitatea de a fi uluit si de a te mira in fata lucrurilor foarte banale. Aceasta capacitate necesita cultivarea spiritului de observatie;
• capacitatea de a te concentra;
• experienta proprie;
• receptivitatea fata de nou care presupune adaptarea usoara la situatii, probleme noi, chiar daca acestea sunt mult iesite din comun;
• curaj in abordarea situatiilor noi si asumarea riscului;
• nonconformismul intelectual si profesional;
• orientarea catre un viitor cat mai indepartat - deosebita capacitatea de previziune -, anticiparea unor probleme care vor apare intr-o perioada mult mai indepartata;
• sensibilitatea fata de experienta - manifestarea curiozitatii fata de ceea ce este bine stiut printr-o continua atitudine de interogare;
• cautarea creativa;
• abilitatea de organizare optima si eficienta a timpului - este necesar ca fiecare persoana sa-si planifice activitatea profesionala si extraprofesionala, sa ierarhizeze problemele si sa le solutioneze in functie de importanta lor;
• responsabilitate profesionala - asumarea intregii raspunderi pentru problemele rezolvate sau nerezolvate;
• finalizarea si obiectivarea ideilor, proiectelor;
• atractii fata de lucrurile de specialitate cu sanse reduse de a fi solutionate de prima data;
• forta intelectuala si morala pentru argumentarea propriilor idei;
• autonomie si independenta in realizarea lucrarilor de specialitate, realizarea lucrarilor de specialitate, realizarea proiectelor, a strategiilor de lucru prin efort individual;
• evitarea problemelor rutiniene, a muncii repetitive;
• relativa independenta de opiniilor altora;
• independenta in gandire si actiune;
• aprecierea si autoaprecierea dupa originalitatea rezultatelor;
• spirit de investigatie stiintifica;
• nivel de aspiratie ridicat - in plan profesional;
• initiativa;
• incredere in fortele proprii;
• abilitatea de a opera in acelasi timp cu cat mai multe idei;
• autodepasirea, relativa nemultumire fata de lucrurile deja realizate, terminate si reluarea lor in alte unghiuri;
• tendinta de autoperfectionare continua.

1.4 Teorii legate de evolutia creativitatii

In dezvoltarea acestui domeniu s-au conturat mai multe curente de gandire sau teorii privind evolutia creativitatii. Unele dintre acestea sunt grupate in raport de evolutiile tehnice (conceptia tehnica, teoria sociologica, teoria tehnicista si teoria structuralista). Altele in functie de influenta factorilor psihologici (teoria asociationista, teoria configurationista, teoria comportamentala si teorii psiho-analitice).

.desenul.

Conceptia tehnica a creativitatii si a produselor sale a debutat o data cu perioada afirmarii unei gandiri, la sfarsitul secolului trecut, potrivit careia evolutia tehnicii este asigurata de creatiile marilor inventatori. Potrivit acestei teorii, persoana care realizeaza actul de creatie are rolul esential, iar creatia, ca proces de producere de noi idei, se datoreaza in exclusivitate calitatilor intelectuale de exceptie ale creatorului.

Teoria sociologica promovata in perioada interbelica, are o puternica determinare sociala, este previzibila si orientabila. Potrivit acestei teorii, accentul nu se mai pune pe individ, ci pe contactul socio-cultural, in sensul ca un anumit nivel al acestuia, la o anumita presiune a cererii, inventiile sunt determinate, inevitabile.

Teorii in domeniul creativitatii

Teoria tehnicista pune accentul pe rolul structurilor tehnice existente in crearea noilor structuri. Ideea esentiala consta in aceea ca orice obiect tehnic nou este rezultatul unei evolutii interioare, care nu este obligatoriu o finalitate practica, ci urmeaza o logica tehnica.

Teoria structuralista sustine ideea inlantuirii structurale a realizarilor tehnice succesive. Resortul creatiilor tehnice este dat de raporturile structuri-intentii.

Teoria asociationista sustine ca procesul creativ consta in gasirea unor combinatii noi a elementelor asociative, integrate in combinatiile existente, valoarea creativa a produsului stiintific sau tehnic fiind proportionala cu distanta ce separa elementele respective.

Teoria configurationista dupa care creativitatea este incitata de o problema nerezolvata, a carei solutionare nu se face intamplator sau nu se bazeaza pe cele invatate anterior, ci necesita intuitie.

Teoria comportamentala considera ca activitatea umana creativa implica stabilirea unor legaturi inedite, neuzuale intre stimuli si raspunsuri.

Teoria trasaturilor si factorilor se axeaza asupra trasaturilor, aptitudinilor primare si factorilor aptitudinali ai gandirii creatoare.

Teoriile psiho-analitice au la baza conceptia ca procesul creativ are la origine elemente ale subconstientului.

Notiuni si elemente fundamentale despre inovare

.1 Caracterizarea generala a inovarii

In anul 1942, in lucrarea Capitalism, socialism si democratie, economistul american J. A. Schumpeter propune o definitie a inovarii in domeniul tehnico-economic (prima din punct de vedere istoric), definitie care are un caracter de mare generalitate:

Inovarea a produce altceva sau a produce altfel

In cadrul inovarii, asa cum este ea definita de Schumpeter, se admite ca intra cinci tipuri de activitati:

• crearea unui nou produs;
• introducerea unei noi metode de fabricatie;
• intrarea pe o piata noua (sau creerea unei noi piete);
• apelarea la o noua materie prima;
• o noua organizare a firmei.

In ultima perioada se poate admite aparitia unei a sasea activitati

• creare a unei anume imagini a firmei.

Definitia lui Schumpeter are meritul generalitatii, dar ea nu raspunde insa la o intrebare esentiala: cum ?

Inovarea procesul global de creativitate tehnologica si comerciala, transferul unei noi idei sau a unui nou concept pana la stadiul final al unui nou produs, proces sau activitate de service acceptate de piata.

Inovarea (stiintifica si tehnologica) → transformarea unei idei intr-un produs vandabil, nou sau ameliorat, sau intr-un proces operational in industrie sau in comert, sau intr-o noua metoda sociala.

Observatie

In termenii noilor definitii, aducerea noului presupune de fapt trei pasi distincti, chiar daca in practica ei se subinteleg uneori prin termenul de "inovare".

Etapele unui proces global de inovare

Daca se defineste Creativitatea ca fiind o idee stralucita, atunci, conform tabelului precedent, activitatea inovanta reprezinta aducerea ei pe piata, transformarea ei in ceva profitabil.

Pentru a masura procesul de creativitate si sansele de transpunere industriala ale unei idei, o solutie ar fi sa se raspunda la urmatoarele 5 + 5 intrebari (punand cate un punct pentru fiecare raspuns afirmativ)

Aici, prin strategie se intelege : (1) ce vrem sa fim, (2) cum vrem sa ajungem acolo si (3) cum dorim sa fim vazuti de altii (ce imagine de marca vrem sa avem).

Pe baza notelor se poate construi un grafic care sugereaza bine valoarea ideii.

Spatiul creativitate - inovare

Firma 3M, cunoscuta pentru preocuparile pentru inovarea continua (continuous improvement), a propus o alta definitie, ceva mai pragmatica, a inovarii

Inovarea aplicarea practica a unei idei creative, care se materializeaza in sporirea cifrei de afaceri sau reducerea costurilor.

inovare adaptiva →cand personalul firmei gaseste o modalitate mai buna de a-si indeplini sarcinile sau o solutie la una din problemele firmei

inovare creativa → cand se gaseste ceva cu totul nou,la care nu s-a gandit nimeni pana acum si care conduce la un avantaj competitiv decisiv

Notiunea de Spirit antreprenorial a fost introdusa de un alt mare economist al zilelor noastre, Peter Drucker. Pentru el, este esentiala ideea ca orice activitate merita luata in seama daca se materializeaza intr-o valoare adaugata, daca aduce bani.

Spiritul antreprenorial abilitatea de a avea succes pe piata cu noua creatie.

Uneori, spritul antreprenorial se defineste ca fiind:

Capacitatea de convergenta tehnica: usurinta de a introduce un nou produs in procesul industrial si a-l impune pe piata.

Se considera insa capacitatea de convergenta tehnica ca fiind doar o componenta a spiritului antreprenorial

Observatii

A transpune o inovatie intr-o activitate industriala aducatoare de venit este o operatie extrem de complexa si care presupune multi pasi si mult talent din partea celui care o organizeaza

A avea spirit managerial este un dar innascut sau, eventual, o abilitate dobandita prin educatie si formare.

A. D. Moore, profesor american, descrie astfel diferenta intre un om obisnuit si unul cu spirit antreprenorial :

Sa presupunem ca ii dam unei persoane oarecare o bucata dintr-un plastic nou.

• el va vedea ca este colorata (inevitabil);
• va cantari in mana, sesizand ca este usoara (aproape inevitabil);
• strange in mana si vede ca este usor deformabila (ar fi putut sa nu o faca, asa ca cinste lui) apoi v-o da inapoi.

Sa dam aceeasi bucata de plastic unui om cu spirit antreprenorial.

acesta va face tot ce a facut si celalalt, dar si ceva in plus.

• ii da drumul din mana sa vada daca se sparge.
• taie o bucata, sa vada cat de moale este:
• o incalzeste si vede ce modificari apar;
• apoi ne pune tot felul de intrebari: cum se numeste?, cum se fabrica?, cine o fabrica si ce capacitate de productie instalata exista?, cit costa?, stie cineva cum se comporta la frig si la soare?, la ce se foloseste in prezent?iar in final "pot pastra aceasta mostra? '

Inventia este legata de un progres al cunostiintelor, care se concretizeaza in elemente de tehnica sau tehnologie

- conditia de succes consta in buna functionare

Inovatia vizeaza introducerea inventiei in practica sociala, fiind vorba aici nu numai de o reusita tehnologica ci si economica, industriala, comerciala, sociala si culturala

- procesul este mai lung, are un caracter interactiv si iterativ, care implica mult mai multi actori avand cunostiinte complementare si cel mai adesea sufera multe adaptari inainte de a deveni un succes.

Inovarea instrumentul specific al unui manager intreprinzator, mijlocul prin care el exploateaza schimbarea ca o ocazie pentru diferite afaceri sau diferite servicii (Peter Drucker)

Lipsa de spirit antreprenorial poate duce adesea la pierderea unei bune oportunitati de afaceri

1925, Redactorul sef de la Daily Express, Londra, catre serviciul de paza: 'Mergeti repede jos, acolo este un nebun care pretinde ca are un aparat care poate transmite imagini fara fir. Fiti atenti, s-ar putea sa fie inarmat cu un brici !' "Nebunul" era John Baird, inventatorul televiziunii.

- 1927, Harry Warner (Warner Bros Films, SUA): 'Dar pentru Dumnezeu, cine credeti ca ar avea chef sa ii auda pe actorii de film vorbind ?"

- 1943, Thomas Watson, presedinte IBM: 'Cred ca exista o piata mondiala pentru circa 5 ordinatoare".

- 1977, Ken Olson, presedinte DEC (Digital Equipement Comp. SUA): 'Nu exista nici un motiv pentru ca un om sa doreasca sa aiba un ordinator la domiciliu" .

Omul inovant

Ce faci cand muncesti ?

Stau. Stau intins, culcat. Pe pat. Inchid ochii si ma gandesc. Din cand in cand iau creionul si incerc un calcul. Si iar ma gandesc.

Usoara munca ! Incearca ! (Acad. Grigore Moisil)

Capacitatea unui om de a fi inovant se poate aprecia dupa o serie de criterii

Usurinta de a rezolva problemele dificile cu care se confrunta

• Creativitatea in sine este un proces mai degraba intuitiv si spontan. Dar a fi creativ nu este suficient.
• Pentru a transpune noua idee in practica, trebuiesc depasite o multime de praguri inertiale, trebuie obtinute aprobari, gasite resurse etc.

Capacitatea de a-si asuma riscuri calculate

• O idee, oricat de promitatoare ar fi, nu se transforma automat intr-o inovatie de succes
• omul inovant trebuie sa fie capabil sa isi asume riscuri, tot asa cum trebuie sa stie insa si cand este mai bine sa se opreasca

Capacitatea de a conduce un colectiv de oameni

• In ziua de azi, orice inovatie presupune contributia unui colectiv numeros, adesea interdisciplinar
• Calitatile de lider ale omului inovant sunt indispensabile pentru ca activitatile sale sa aiba sanse de succes

Usurinta de comunicare cu oamenii

• cerinta e a comunica bine cu oamenii este strans legata de cea anterioara, de a fi capabil sa ii conduci
• procesul de inovare aduce cu sine multe elemente de noutate, care nu sunt deloc implicite si ele trebuiesc bine intelese de cei formeaza colectivul de lucru

. Dorinta de a se realiza in domeniu

Optimismul

O experienta bogata in domeniu

Istoria stiintei ne arata ca toate marile descoperiri au fost facute de oameni foarte tineri (Niels Bohr nu implinise 25 de ani cand a descoperit structura atomului, Albert Einstein la fel cand a publicat primul articol referitor la teoria relativitatii).

Explicatia acestui fenomen ne-a dat-o Thomas Kuhn, in lucrarea 'Structura revolutiilor stiintifice' (1970), prin introducerea notiunii de paradigma stiintifica (un set de reguli pe care toata comunitatea stiintifica le accepta fara a le mai pune in discutie). Conform lui Kuhn, tinerii, inca neindoctrinati cu paradigma in vigoare, au curajul de a o pune in discutie si, eventual, de a o rasturna. Dar intre capacitatea tinerilor de a rasturna lumea si cerinta de a fi foarte bine pregatit si cu o experienta in domeniu nu exista nicio contradictie, a sti multe nu este nicidecum apanajul celor in varsta.

Multa fantezie

IMPORTANT !

reunirea tuturor calitatilor de mai sus nu se intalneste intotdeauna. Se intalnesc oameni creativi dar carora le lipseste capacitatea de a transpune in practica ideea venita, tot asa cum vom gasi oameni care nu sunt neaparat capabili de a genera idei foarte noi dar care reusesc foarte bine sa transpuna in practica ideile care li se ofera pe o cale oarecare.

Matricea de creativitate umana

Matricea ne ofera suficient material de reflexie. Desigur, nu toata lumea poate fi un creator de exceptie, dar cine nu are nici calitati creative si nici inovationale, este bine sa nu intre in domeniul afacerilor. Se mai poate observa ca, sub aspectul succesului in afaceri, calitatile inovante sunt mai valoroase decat cele de creativitate

S-au facut numerase studii cu privire la trasaturile oamenilor. Dupa sociologul englez Kirton, oamenii pot manifesta trasaturi de inventivitate sau, din contra, de pedanterie.

Utilizand un test specific, Kirton obtine distributia oamenilor in functie de inventivitate sau pedanterie dupa o curba Gauss

desenul.

Testul Kirton cuprinde un numar de intrebari dintre care final se iau in calcul 32. Fiecare din ele cere o autoapreciere in termenii: Foarte greu, greu, mijlociu, usor, foarte usor, carora li se acorda note de 1..5 sau 5..1 (fara ca cel ce completeaza sa stie cum sunt dispuse notele, direct sau invers).

Nota rezultata final este nota Kirton, Max = 160, min = 32, mediana la 96 si ea exprima creativitatea si spiritul inventiv al celui testat (In figura, mediana s-a notat cu 0)

Note sub 96 au persoanele pedante, a caror deviza ar putea fi :'sa facem lucrurile mai bine' Sunt caracterizati de respect fata de reguli, conformitate, eficienta si imbunatatiri continue cu pasi mici.

Peste 96 sunt cei creativi, oameni cu deviza: 'sa facem totul altfel'. Sunt caracterizati de tendinta de a privi problemele din unghiuri neasteptate, dorinta de schimbare, indisciplina si nesupunere.

Trasaturile pedantilor Trasaturile creativilor

.3 Sursele potentiale ale inovarii

A. Analiza PEST

Conform firmei engleze de consultanta TDA Consulting Ltd (Nottingham), exista 4 mari categorii de oportunitati, legate de mediul in care functioneaza intreprinderea (orice schimbare poate insemna o oportunitate !): Politice, Economice, Sociale, Tehnologice

B. Cele 7 surse ale lui Peter Drucker

Surse interne:

1. Neprevazutul: Succesul sau insuccesul neasteptat, evenimentul nescontat din exterior.
2. Incongruenta: Discrepanta intre realitatea asa cum este si cum credeam noi ca este.
3. Necesitatile procesului: Modificari impuse de schimbarea cererii, optimizari etc
4. Schimbari in structura domeniului sau a pietelor:Alte cereri, alte metode.

Surse externe

5. Modificari demografice: De exemplu, pe grupe de varsta.

6. Schimbari de moda, credinte, convingeri (la care trebuie raspuns)

7. Descoperiri fundamentale

Exemple

1. Neprevazutul

Ø     Adesea directorii (managerii) nu sunt dispusi sa exploateze un succes neprevazut, care este adesea in contradictie cu politica pe care ei doreau sa o imprime firmei.

E1: In 1950 IBM a reusit sa se impuna pe piata calculatoarelor pentru ca ceilalti producatori de computere (mai buni si mai puternici ca IBM la data respectiva, intre care in primul rand UNIVAC) nu au conceput ideea ca ele ar fi bune si pentru altceva decat calcule stiintifice foarte sofisticate si nu le-au adaptat cerintei pietii, aceea de a face calcule economice de tipul statelor de salarii, gestiunii de stocuri etc.

E2: La descoperirea novocainei, ea a fost conceputa ca anestezic in chirurgie iar inventatorul ei a fost dea dreptul jignit cand a aflat ca este folosita intens de stomatologi.

E3: DDT-ul a fost creat pentru a proteja pe soldatii americani din cel de al II-lea razboi mondial contra insectelor si parazitilor tropicali; nimeni nu s-a gandit atunci la utilizarea sa ca pesticid in agricultura.

Ø      Uneori noul nu este sesizat iar istoria stiintei este plina de exemple in care un cercetator a fost contrariat de o 'abatere de la lege' pe care multi inaintea lui o vazusera si o considerasera o exceptie (sau o eroare) in timp ce descoperitorul a vazut acolo noul pe care l-a pus astfel in evidenta

Ø      O alta cauza ce ar putea explica de ce ocaziile favorabile nu sunt exploatate ar putea fi gasita in faptul ca un director (manager) se preocupa in primul rand de ceea ce merge rau in intreprindere si trebuie remediat; doar apoi, daca mai are timp, se ocupa si de ceea ce merge neasteptat de bine (Observatie pe care o regasim si in fundamentarea metodei 'zero defecte' de imbunatatire a calitatii produselor).

Orice succes neasteptat trebuie sa determine imediat cautarea raspunsului la urmatoarele intrebari:

• Ce ar insemna pentru noi daca l-am exploata ?
• Unde ne-ar putea duce ?
• Ce ar trebui sa facem pentru a-l transforma intr-o oportunitate ?
• Care este atitudinea noastra reala fata de eveniment si care ar trebui sa fie ?

Ø      Un produs cu totul nou creeaza o piata cu totul noua, despre care, la inceput, nimeni nu prea stie cum va evolua iar ori ce incercare de a face sondaje esueaza lamentabil.

E1: Un studiu de piata facut de UNIVAC in 1950 arata ca pana in anul 2000 cererea de computere va fi de circa 2000 de unitati !

E2: Americanii, prin firmele care detineau intaietatea in domeniul industriei electrice si electronice, anume RCA si GE o gama de radiouri (pe tuburi, evident) de care erau foarte mandri, 'Super Heterodyne'; O firma total necunoscuta atunci, SONY, a avut ideea de a cumpara o licenta pentru tranzistori cu care a produs primele radiouri portabile. Ele nu se puteau compara cu adevaratele 'mobile de lux' care erau vechile radiouri, dar au raspuns atat de bine cererii pietei incat au transformat pe SONY in gigantul care este astazi.

Ø      Esecurile nu trec niciodata neobservate dar rareori se sesizeaza faptul ca ele sunt simptome ale unei schimbari ce ar putea fi exploatata.

E1: Piata automobilelor era segmentata in SUA anilor '50 in categoriile 'standard', 'mijlociu' si 'de lux'. Firma FORD a crezut ca a identificat un segment ramas descoperit intre 'mijlociu' si 'de lux' si a proiectat pentru el, in urma celei mai ample campanii de studiu a cererii cumparatorilor facute vreodata, modelul EDSEL, model care s-a dovedit a fi un esec total. S-a descoperit atunci ca piata se resegmentase dupa un alt criteriu, 'stilul de viata' ceea ce a permis celor de la FORD sa sesiseze (corect de data aceasta) o portiune descoperita a pietii, pentru care au creat modelul THUNDERBIRD, considerat cel mai mare succes pe piata americana a automobilelor dupa celebrul 'model T'.

2. Incongruentele

a. Incongruenta intre realitatea perceputa si cea adevarata:

De multe ori eforturile concentrate intr-o directie nu duc la rezultatele scontate ci par sa strice si mai mult lucrurile.

E1: In anii '50 navele comerciale aveau probleme economice din ce in ce mai mari, in ciuda eforturilor care se faceau pentru a reduce costurile vasului in cursa (vase mai rapide, cu cu consum mai mic de combustibil, cu un echipaj mai redus pe seama automatizarilor, etc). Cauza pierderilor rezida insa in cu totul in alta parte, anume in costurile din perioadele de stationare in port pentru operatiile de incarcare / descarcare. Atunci cand incongruenta a fost sesizata, ea a fost rezolvata prin introducerea transportului containerizat, care reduce tocmai aceste costuri, timpul de stationare fiind redus cu trei patrimi. Rezultatul este ca in prezent transportul naval este cel mai ieftin, in deceniile 6, 7 si 8 traficul crescand de cinci ori iar cheltuielile specifice reducandu-se cu 60 %.

Nu intotdeauna exemplele bune sunt urmate !

E1: In anii '80, problema poluarii marilor cu petrol provenit din spalarea tancurilor petroliere (ce trebuiau umplute cu apa pentru a se putea intoarce in siguranta de la Rotterdam in Golful Persic a determinat oficialitatile sa monteze o instalatie de spalare in portul Rotterdam. Dar, spre surpriza lor, petrolierele ocoleau cu obstinatie instalatia, desi costurile de operare erau minime. O analiza atenta a incongruentei a aratat ca jumatatea de zi petrecuta la spalat reducea cu o cursa pe an capacitatea de transport, ceea ce pentru armatori era o pierdere enorma. Ca urmare s-a adoptat solutia buna, aceea de a construi instalatii imbarcate de spalare, care sa realizeze operatia in timpului drumului de intoarcere Rotterdam - Golful Persic.

b. Incongruenta intre 'valorile' producatorului si cele ale clientului Adesea, producatorul atribuie clientului acelasi sistem de valori pe care il are si el. Daca consumatorul nu se conformeaza si producatorul pierde, el va acuza clientul de 'lipsa de logica'.

E: Regele Prusiei prevedea esecul cailor ferate, argumentand ca ' Nimeni nu va da bani ca sa ajunga de la Berlin la Postdam intr-o ora cand poate sa faca o zi intrega calare, dar gratis'.

c. Incongruenta in ritmul si/sau logica unui proces: Atunci cand in cadrul unui proces, o operatie este mult mai delicata decat celelalte, in acel punct orice inovatie va fi deosebit de bine primita.

E: In tratamentul chirurgical al cataractei, exista un moment delicat, acela al sectionarii unui ligament. Un farmacist a valorificat o enzima (in buna masura cunoscuta si inaintea lui) care dizolva fara probleme ligamentul respectiv iar rezultatul a fost ca a creat o companie (ALCON LABORATORIES) care a avut un succes deosebit.

E: O alta incongruenta (rezolvata ulterior anului 1986 cand a aparut cartea lui Drucker) era aceea intre dificultatile unui operator de PC de a da calculatorului comenzi sintactic corecte si usurinta cu care acesta din urma le executa. Soft-ul care a reusit sa rezolve incongruenta, WINDOWS, a cunoscut un succes urias, fiind la ora actuala (practic) universal folosit.

3. Necesitatile procesului

Nevoia te invata' inseamna fara indoiala ca toate schimbarile s-au facut, din totdeauna, pentru a raspunde unor nevoi, mai mult sau mai putin explicite. Intr-un fel, si incongruentele ar putea fi incadrate tot aici.

E: Dezvoltarea retelei de linii telefonice a determinat descoperirea centralelor automate (altfel, prin extrapolarea datelor existente in 1909, cand legaturile erau facute manual de telefoniste, rezulta ca in 1930 toate femeile din America urmau sa fie angajate ca telefoniste !).

E: Cresterea numarului de tiparituri, a caror culegere manuala presupunea din ce in ce mai multi zetari, a caror durata de formare dura 78 ani si ale caror salarii mari erau greu de satisfacut in conditiile unei cereri de tiparituri ieftine a determinat descoperirea, spre 1885, a linotipului care culege automat zatul. ( diversificarea extraordinara a cererii din ultimii ani, impreuna cu dezvoltarea informaticii au determinat scaderea drastica a tipariturilor realizate pe linotip in favoarea tehnicilor Offset).

E: Cerintele fotografilor amatori, din ce in ce mai numerosi, pentru care materialele fotosensibile depuse pe placi de sticla existente la inceputul secolului erau deosebit de incomode au facut ca inventarea peliculei pe suport flexibil de celuloza sa il aduca pe inventator (George Eastman, fondatorul firmei KODAK) pe locul intai in industria materialelor fotografice.

Inovatiile determinate de necesitatea procesului trebuie sa indeplineasca patru criterii de baza:

sa se refere la un proces independent;

in proces sa existe o legatura slaba sau absenta;

obiectivul de urmarit trebuie sa fie clar definit, prin intermediul unor specificatii precise;

autorul inovatiei trebuie sa creada cu fermitate ca o solutie este posibila.

Problemele specifice acestui tip de inovare sunt urmatoarele

a. Procesul trebuie foarte bine stapanit in totalitatea sa

E: Toata lumea stie ca o buna parte din copii au dificultati in a invata matematica dar, cum nu stim care este cauza reala care ii impiedica sa o invete (la nivelul fiziologiei creierului), nici nu suntem capabili sa inovam in mod eficient pentru a raspunde 'necesitatii procesului'.

b. Procesul este in totalitate bine stapanit dar solutia de care avem nevoie nu exista

E: Toate elementele legate de fabricarea aluminiului sunt bine cunoscute, atat teoretic cat si tehnologic. Procedeul actual este totusi cumplit de energointensiv si nimeni nu stie cum sa sa schimbe aceasta (iar studiile de chimie cuantica sugereaza ca nici nu va fi posibil asa ceva).

c. Solutia trebuie sa se potrivesca modului de a gandi al oamenilor

E: Medicii au privit cu multa reticenta apartia sistemelor expert care le-ar fi permis sa stabileasca automat si comod tratamentul unui bolnav, in baza argumentului 'Daca treaba o face calculatorul, la ce ar mai fi nevoie de mine ?'

Schimbari in structurile industriei si ale pietii

Structurile pot fi stabile timp indelungat, dar la un moment dat ceva se schimba. Daca schimbarea este perceputa la timp si se actioneaza eficient, se obtine un succes notabil

E: La inceputul secolului, prin 19041910, automobilul putea sa iasa din categoria unui 'obiect de lux'. Ford a inteles asta si a lansat 'Model T'. De asemenea ROLLS-ROYCE a inteles asta si a creat un automobil pe care, prin executie, pret dar chiar si prin reclama, l-a facut simbolul celor foarte avuti, ceea ce i-a permis sa isi creeze o piata proprie. A doua schimbare esentiala in piata automobilului a aparut dupa 1960 cand s-a manifestat o 'mondializare' a ei. Pana atunci, fiecare piata nationala era dominata de proprii fabricanti. Cei ce au realizat aceasta, japonezii, Ford, Fiat, au iesit intariti in timp ce alte firme cum ar fi Peugeot (Franta) sau Leyland (Anglia) au devenit marginale. Tot acum piata s-a redistribuit si in functie de optiunile cumparatorilor a aparut o categorie de cumparatori doritori de masini sport, de exemplu, ceea ce a permis unei companii marginale, PORSCHE, dar care a stiut sa profite si sa ofere ce trebuie, sa devina o firma cu renume. Tot atunci s-au impus VOLVO si BMW si tot atunci o alta firma, care nu a stiut sa profite de noua structura a pietii, CITREN, s-a periferizat.

Uneori apar cerinte noi, inexistente inainte, la care trebuie raspuns

In anii '60 trei tineri, in SUA, au sesizat ca spitalele vor avea din ce in ce mai multa nevoie de servicii externe: spalatorie, intretinere etc. Au creat o firma de ascest tip care face azi afaceri de ordinul milioanelor de dolari.

Concluzii privind schimbarile in structurile industriei si ale pietii

1. Schimbarile sunt insotite, cel mai adesea, de o crestere spectaculoasa a cererii, ceea ce ii determina pe cei deja prezenti si ale caror afaceri prospera, sa creada ca totul este bine De fapt, noii veniti sunt cei ce exploateaza noile structuri iar cand piata se stabilizeaza, ei raman sa o controleze, in detrimentul fostilor 'mari'.

Schimbarile structurale antreneaza si aparitia unor noi tipuri de produse, care realizeaza aceleasi functii de baza dar sunt concepute pe principii cu totul noi. In ultimii ani, este vorba mai ales de patrunderea informaticii dar si a noilor materiale, in industrii altadata 'stabile'.

Modul in care se fac afacerile se schimba si el fundamental, lucru de care cei 'vechi' de regula nu tin cont.

E: Ideea lui XEROX de a nu vinde aparatele sale (scumpe) ci de a le 'inchiria', idee care i-a asigurat succesul pana cand sistemul s-a impus prin calitatile sale.

5. Modificari demografice

Toata lumea crede ca schimbarile demografice sunt lente si oarecum continui, dar de fapt nu este asa.

E: Urbanizarea SUA ca si a Europei Occidentale a durat doar 30 de ani, intre 1830 si 1860.

E: Astazi, afluxul tinerilor din tari slab dezvoltate catre tarile puternice schimba fundamental structura demografica a acestora, implicit cererea de produse. Nici acest fenomen nu a durat mai mult de 20 de ani, el a inceput practic dupa 1970 si da semne sa se incheie acum (prin refuzul tarilor dezvoltate de a mai accepta imigranti).

Structura pe varste a populatiei poate sa insemne foarte mult sub aspectul cererii de produse pe piata.

E: In SUA, in anul 1965 segmentul dominant al populatiei era constituit din tinerii de 16 - 17 ani. Cine a stiut sa 'vada' asta si sa deschida magazine pentru adolescenti a facut avere. In 1975 insa, populatia majoritara era cea a tinerilor de circa 25 de ani, ceea ce inseamna cu totul alte produse si servicii solicitate.

E: La ora actuala generatia nascuta (in tarile Europei occidentale) intre 1950 si 1960 este caracterizata de cupluri ai caror copii au plecat la casele lor si nu mai reprezinta o sursa de cheltuieli; oamenii au venituri bune, deoarece au fost lansati in viata intr-o perioada de prosperitate; au inca energie si capacitate de a se bucura de viata. Pentru aceasta generatie, piata trebuie sa ofere produse si servicii specifice, altele decat cele pe care aceleasi familii le solicitau cu numai 5 ani in urma.

6. Schimbari de atitudine

Uneori, societatea adopta, cu sau fara motiv, unele atitudini imprevizibile, de mare importanta aici este faptul ca aceste 'mode' sunt (oarecum) independente de evolutiile economice, ele pot aparea tot atat de bine in perioade de 'boom' sau de criza, totul este ca cineva sa le sesizeze la timp si sa lanseze afacerea.

E: De pe la inceputul anilor '60, americanii au devenit (cam fara motiv) excesiv de grijulii fata de sanatatea lor. Rezultatul: o revista de sanatate, American Health a ajuns in cativa ani la un milion de exemplare iar o retea de magazine ce ofera legume 'naturale' face afaceri de milioane. Pe aceeasi linie, in 1983 firmele cele mai prospere din SUA erau cele ce produceau aparatura si echipamente de gimnastica pentru acasa (body-buuilding).

7. Noile cunostinte, descoperiri fundamentale

Noile cunostiinte din domeniul stiintei si tehnologiei reprezinta principala sursa de inovatii, dar si cea care ridica intreprinzatorului cele mai multe probleme.

Statistic se constata ca dintre o suta de brevete, doar cateva cunosc o transpunere industriala iar dintr-o suta de noi intreprinderi bazate pe valorificarea noilor descoperiri doar cateva reusesc sa reziste si sa aduca profituri.

O regula generala este aceea ca o descoperire nu se transforma nici o data singura intr-o inovatie tehnologica, ci la aceasta concura intotdeauna mai multi factori diferiti.

E:Avionul fratilor WRIGHT a imbinat cunostiintele de aerodinamica cu aparitia motorului cu ardere interna.

E: Computerul a fost realizat prin convergenta noilor cunostiinte din cinci domenii diferite: electronica (tuburi cu vid, apoi tranzistori), algebra booleana, o noua logica, cartela perforata a lui Jaquard si notiunile de cibernetica (program, feed-back , s.a.).

Cand cineva hotaraste sa se lanseze intr-o inovatie pe baza noilor cunostiinte, trebuie neaparat sa faca mai intai o analiza atenta care sa ii arate daca toate conditiile de aplicare sunt indeplinite, altfel totul va fi un esec

E: Avionul cu reactie al lui Coanda, considerat ca o inventie aparuta 'prematur'

O alta regula generala afirma ca intre descoperirea stiintifica si transpunerea ei tehnologica se scurge o perioada de timp destul de lunga, de ordinul a 10 30 de ani. Ea este mai scurta doar in situatii exceptionale, cum ar fi cele de razboi (acesta impunand radarul, penicilina, despre care se estimeaza ca altfel ar mai fi intarziat cam 10 ani).

Exista insa elemente care sa ne permita sa afirmam (in contradictie cu P.Drucker) ca aceasta perioada pare a se scurta in timp, pe masura ce transpunerea in practica a descoperirilor stiintifice a devenit o politica constienta a multor firme.

Dar la fel de adevarat este ca o serie de reglementari legislative, in special cele legate de protectia mediului sau de protectia consumatorului, au, din contra, tendinta de a prelungi acest termen si in special cheltuielile de lansare a noului produs, testele cerute pentru aprobarea fabricarii sale fiiind din ce in ce mai complexe (exemple tipice: la pesticide, la medicamente, la aditivi pentru industria alimentara, s.a.m.d.).

Pentru ca o asemenea inovatie sa se impuna, firma care o transpune in practica trebuie sa adopte una din urmatoarele strategii:

1. Sa creeze un sistem complet in care noua inovatie sa isi gaseasca locul

E: Firma IBM a oferit PC-urile, dar si softul corespunzator, reteaua, totul.

E: Edison nu a inventat pur si simplu becul electric ci a creat tot sistemul care folosea becul pentru iluminatul stradal (centrala, liniile de forta, stalpii, totul).

2. Sa creeze o piata noua pentru noul produs

E: Firma Du Pont (inventatoarea NYLON-ului) nu s-a multumit sa produca polimerul ci la oferit direct sub forma de ciorapi sau de fibre pentru armarea anvelopelor.

Chiar in aceste conditii, succesul nu este evident, deoarece:

1. Nimeni nu stie inca daca noul produs (esentialmente nou) va fi sau nu cerut pe piata;
2. Numarul celor care intra aproape concomitent in noul domeniu este foarte mare si doar cateva din firme vor rezista pana la urma.

E: In 1910 existau in SUA 200 de companii care produceau automobile, ele s-au redus la 20 la inceputul anilor '30 si la patru astazi

Observatie: b1. La fel de adevarata este si reciproca, respectiv faptul ca 'fereastra' de timp in cadrul careia o noua firma poate intra in noul domeniu este destul de mica, de treipatru ani.

c. Uneori prognozele pot fi absurd de optimiste

E: In SUA, in 1955, toata lumea era convinsa ca in viitorii 10 ani, computerele vor revolutiona intreg sistemul de invatamant din scoli. Iar dupa 1990 constatam ca dintre toate domeniile in care a patruns calculatorul, produsele program de uz didactic sunt domeniul cu evolutia cea mai anevoioasa. Computerul a patruns realmente foarte puternic in scoli, dar nu pentru a inlocui acolo profesorul.

C. Sursele lui Joel Brustail si Frederic Frery

1. Partenerii industriali : Furnizorii si clientii pot veni cu elemente noi iar inglobarea inovatiilor lor presupune o inovare la nivelul produsului

Ex: Firma VALEO, specialista in subansamble auto, a depus in 1986 un numar de 680 brevete, fata de 457 la Renault si 154 la Peugeot, principalii sai clienti. Citron a conceput impreuna cu VALEO suspensia hidroactiva de pe XM.

Ex: Compania AIR France (client) a colaborat strans cu AIRBUS (fabricant) la conceperea cabinei de pilotaj la A 320

Ex: Fabricantii de aparate electronice de masura spun ca trei din patru inovatii sunt propuse de clienti, iar in industria circuitelor imprimate, doua din trei. Dar, mai mult decat atat, managerii din aceste ramuri industriale au constat ca, la randul lor, trebuie sa isi asiste clientii din aval la conceperea si realizarea produselor acestora, daca doresc sa isi mentina cota de piata

2. Transferurile de tehnologie:

Se poate vorbi de transferul unor concepte tehnologice de la un sector la altul

Ex: Motorul DIESEL, destinat vehiculelor grele, care a fost ulterior adaptat la automobilele usoare.

- Uneori transferul de tehnologie se face intre ramuri industriale diferite

Ex: Citron (al carui inginer sef lucrase inainte ca specialist in aeronave) a fost primul care a creat o caroserie aerodinamica, testata in tunel.

Ex: De la avioane au luat automobilele franele antiblocante, unele metode CAD, discurile de frana din fibra de carbon

3. Cererea pietii: Se poate vorbi de inovatii propuse pietii (Technology push) si inovatii cerute de piata (Market pull), raportul intre ele fiind cel de 20 : 80.

CONCLUZIE : Aparitia unei inovatii este decisa de trei factori:

• natura functiilor ce trebuiesc satisfacute;
• tehnologiile capabile a realiza aceste functii;
• natura, structura si gusturile clientelei.

Cele trei elemente trebuie privite impreuna

Ex: O cutie de viteze cu variatie continua a raportului de transmisie este mai eficienta (functia) si perfect realizabila tehnologic (a fost pusa pe unele modele usoare de AUDI in anii '80) dar nu a prins pentru ca publicul a tratat solutia cu o deosebita reticenta.

Ex: Interesul pietii se concentreaza adesea pe anumite caracteristici ale produsului. Astfel, la automobile, in anii '60 prioritatea o aveau performantele, in anii 70 economia de carburant, in anii '80 calitatea si securitatea caroseriei. Perioada economiei de combustibil a fost propice pentru o inovatie majora, motoarele turbo-diesel pe masini mici.

1.6 Tehnici de creativitate

Nevoia de inovare este esentiala pentru bunul mers al unei firme. Pentru a aborda inovarea, trebuie, cel mai adesea, pornit de la prima etapa, cea de creativitate. Dar creativitatea presupune oameni creativi, iar acestia, asa cum se vede din diagrama lui Kirton, nu sunt chiar asa usor de gasit. Doar 2 % din oameni sunt foarte creativi si, cu greu, atingem 15 % pentru oamenii cu creativitate, o idee mai mare decat media.

Pentru a rezolva aceasta problema, s-au pus la punct tehnici de creativitate. Este vorba de tehnici care sa permita unor oameni normali sa obtina rezultate apropiate celor creativi. Aplicarea lor din ce in ce mai sustinuta in ultimii 50 de ani le-a dovedit din plin utilitatea

Tehnicile de creativitate se utilizeaza atunci cand trebuiesc rezolvate probleme dintre cele mai diverse care apar la nivelul firmei sau chiar a unui subsistem al acesteia, cum ar fi: costuri, materii prime, produse, diverse dificultati

Pentru gasirea de idei noi, se apeleaza cel mai frecvent la urmatoarele metode: Brainstorming; sinectica; analiza morfologica; liste de intrebari; cutii de sugestii

Pentru rezolvarea problemelor, se apeleaza la: diagrame Pareto; diagrame Ishikawa; sinectica, brainstorming; diagrame why-why; mind mapping; analiza SWOT; cutii de sugestii

O alta clasificare a tehnicilor de creativitate, interesanta din punct de vedere practic, le imparte in tehnici de creativitate individuala si tehnici de creativitate in grup

Observatii

- Cele mai fructuoase sunt tehnicile de creativitate in grup, explicatia sta, din nou, in definitia creativitatii: capacitatea de a identifica noi legaturi intre elemente (obiecte, evenimente, legi ) aparent fara legatura intre ele Un grup de oameni, fiecare din ei o entitate, va aduce elemente noi si tot ce trebuie facut este sa se aplice o suma de reguli care sa permita identificarea legaturilor dintre ele

- Cam toate metodele parcurg, intr-un fel sau altul, aceeasi succesiune de pasi:

I Prelucrarea problemei (Pick a Problem): intr-un sens foarte larg, pornind de la definirea acesteia, continuand cu identifcarea aspectelor critice pe care le contine si terminand cu obiectivele urmarite

II Culegerea de informatii (Get Knowledge) cu privire la: elemente cunoscute, elemente noi, studii elaborate si experimentate efectuate asupra problemei, date furnizate de diferiti specialisti etc; toate aceste informatii urmand sa formeze eventual continutul unui material scris

III. Ordonarea informatiilor (Organize Knowledge) prin punerea acestora intr-o forma inteligibila, usor detectabila: sortare, grupare, notare

IV. Rafinarea informatiilor (Refine Knowledge) prin stabilirea de relatii intre acestea, similitudini si diferente, analogii, raporturi cauze-efecte, combinatii intre informatii, modele pe baza informatiilor. In acest scop se pun diverse intrebari stimulative.

V. "Digerarea" informatiilor (Digest Knowledge) ca faza de "incubare" deliberata, prin renuntarea la abordarea constienta si "punerea la lucru" a subconstientului, relaxarea voita, discutarea altor probleme, recurgerea la jocuri de divertisment etc, urmarindu-se o reimprospatare a mintii

VI. Producerea de idei (Produce Ideas) prin concentrare din nou asupra problemei, urmata de o emisie libera a ideilor de rezolvare a problemei si simpla notare a acestora, fara nicio evaluare critica. Obiectul consta in conceperea a cat mai multor alternative, intr-o forma bruta, necenzurata

VII. Prelucrarea ideilor (Rework Ideas) printr-o examinare critica obiectiva, evidentierea defectelor, comparare, refacere, imbunatatire, testare

VIII. Aplicarea ideilor (Put Ideas to Work) in sensul "vinderii" acestor dupa ce au fost aprobate si acceptate de cei interesati, scop in care se elaboreaza un program de valorificare cuprinzand timpii alocati, colaborari necesare, publicitate si alte actiuni

IX. Repetarea procesului (Repeat the Process) pana ce devine o obisnuinta naturala; constituie o faza complementara avand rolul si semnificatia formarii unui veritabil comportament in raport cu problemele care reclama o rezolvare creativa

Observatii

• fazele I-IV corespund cu "pregatirea"
• fazele V si VI sunt rezervate "incubarii" si "iluminarii"
• fazele VII si VIII intra in continutul "verificarii"

1.6.1 Tehnici de creativitate de grup

Tehnicile de creativitate de grup sunt cele ce dau rezultatele cele mai fructuoase

Argumente

• se obtine suma ideilor tuturor participantilor;
• ideile unora sunt generate sau imbogatite de ideile celorlalti;
• activitatea de grup stimuleaza creatia de idei.

Conditii absolut necesare

• lipsa oricarei cenzuri sau autocenzuri asupra ideilor emise;
• eliminarea ori carei atitudini negative sau negativiste;
• incercarea tuturor de a imbunatati ideile emise de ceilalti.

Etapele tratarii unei probleme prin tehnici de creativitate de grup

identificarea unei probleme ce trebuie rezolvata

creerea unui grup

*analiza si diagnosticul situatiei existente

*cautarea cauzelor ce au condus la aparitia problemei

*ierarhizarea cauzelor

*cautarea solutiilor, prin generarea de cat mai multe idei noi

trierea ideilor emise, dupa criterii bine stabilite

experimentare, analizare rezultate, decizie finala

etapele notate cu * se realizeaza prin activitate de grup

ANALIZA, INGINERIA SI MANAGEMENTUL VALORII

Pentru prima oara, notiunea de Analiza Valorii a fost asociata cu Analiza Monocriteriala initiata de F. Porsche in anii

Analiza monocriteriala considera drept unic criteriu, corelatia necesara si suficienta dintre valoarea functiilor unui produs, proces sau serviciu si costurile de realizare a acestora.

Accelerarea productiei de echipamente militare in timpul celui de-al II-lea razboi mondial, a determinat o crestere masiva a cererii si pretului de achizitie a unor materiale considerate strategice (Ni, Cr, Pt, W etc)

Harry Erliecher - directorul aprovizionarii de la General Electric din Philadephia a dat semnalul reproiectarii unor produse in noul context

Dupa terminarea razboiul s-a incercat revenirea la proiectele originale dar s-a constatat ca produsele reproiectate pe baza noilor solutii functionau la fel de bine si in plus erau mai ieftine

Harry Erliecher l-a insarcinat pe Lawrence D. Miles, directorul unui departament de aprovizionare a sucursalei din Baltimore cu elaborarea unui sistem de realizare a alternativelor constructive si la un pret mai mic, intr-un mod sistematic, deliberat si nu intamplator

Lawrence D. Miles, s-a focalizat asupra functiilor unui produs, atitudine reflectata de afirmatia: " Daca nu pot obtine produsul, trebuie sa obtin functiile acestuia !"

Lawrence D. Miles este considerat veritabilul fondator al unei noi metode manageriale: "Analiza si Ingineria Valorii"

Lawrence D. Miles, creeaza la General Electric un compartiment specific - "Purchasing Department Cost Reduction Section", unde s-au aplicat concepte referitoare la analiza functionala, pe baza carora se pot reduce costurile

Marea Britanie introduce Analiza Valorii, cel mai consistent program fiind derulat incepand cu 1961 la firma "Dunlop"

Armata SUA implementeaza Analiza Valorii la activitatile industriale proprii

Se infiinteaza prima institutie pentru promovarea noii metode - "Society of American Value Engineering" (SAVE)

Lawrence D. Miles, publica lucrarea "Technics of Value Analysis and Engineering"

Yoji Akao, lanseaza "Quality Function Deployment" (QFD) - o extindere si dezvoltare a noii metode si care urmareste satisfacerea cerintelor utilizatorilor in toate etapele evolutiei produsului

Se infiinteaza "Zentrum Wert Analyse" (ZWA) - asociatia germana a utilizatorilor de Analiza Valorii

Se infiinteaza "L'Association Franaise pour l'Analyse de la Valeur" (AFAV) - asociatia franceza a utilizatorilor de Analiza Valorii

Se publica standardele romanesti: "STAS 112721/1-1979" - "Analiza valorii. Notiuni generale" si "STAS 112721/2-1979" - "Analiza valorii. Aplicarea metodei la produse"

"STAS 112721/1-1979" - "Analiza valorii este o metoda de cercetare si proiectare sistematica si creativa care, prin abordarea functionala, urmareste ca functiile obiectului studiat sa fie concepute si realizate cu cheltuieli minime in conditii de calitate, fiabilitate si performanta, care sa satisfaca cererile utilizatorului"

Observatii

Unele publicatii care trateaza aceasta metoda folosesc sintagma "Analiza Valorii", pe cand altele folosesc "Ingineria Valorii" , lasand insa sa se inteleaga ca de fapt este in fond aceeasi metodologie, dar cu denumiri ce difera in functie de momentul efectuarii studiului

Analiza Valorii (AV) - se aplica la obiecte existente, fiind un procedeu sistematic de ameliorare a acestora prin eliminarea costurilor nejustificate, actionand pe baza mecanismului feed-back

Ingineria Valorii (IV) - se aplica la obiecte noi, fiind un procedeu sistematic de prevenire si eliminare a unor cauze generatoare de costuri inutile prin realizarea functiilor cu un cost minim, fara a neglija performanta, aplicandu-se din fazele de conceptie si proiectare si actionand pe baza mecanismului best-before

Unii specialisti, referindu-se la metodele precedente, precum si la altele similare, introduc notiunea de "Managementul Valorii" , care are o sfera de cuprindere mai mare

Managementul Valorii (MV) - desemneaza totalitatea activitatilor de natura manageriala care urmaresc perfectionarea produselor si proceselor prin prisma relatiei dintre valoare si utilitate pe de o parte si consumul de mijloace pe de alta parte

IMPORTANT!

In esenta, AV + IV urmaresc realizarea functiilor unui obiect (functiile constituind un rezultat al cerintelor utilizatorului), astfel incat sa existe o proportionalitate intre utilitatea (performantele) fiecarei functii si consumul de mijloace pentru realizarea acesteia, iar ca o rezultanta logica sa maximizeze raportul dintre utilitatea produsului si costul acestuia

Pentru simplificarea formularilor se va utiliza termenul de "Ingineria Valorii" pentru a descrie cele doua situatii prezentate anterior

Obiectul de studiu al IV poate fi:

• Un produs realizat pe baza unui brevet de inventie sau dupa un model
• Un produs existent in vederea modernizarii lui
• Parti componente (module) ale unui produs care indeplinesc functii distincte
• Tehnologia de fabricatie a unui produs sau parti ale unei tehnologii de fabricatie
• Procese de servire, auxiliare, de munca etc

Obiectivele principale ale unui studiu de IV sunt:

• Eliminarea cheltuielilor nejustificate si a celor determinate de eventualele functii inutile si reducerea in acest mod a costului de fabricatie
• Micsorarea costului de fabricatie pe alte cai decat cele enuntate anterior (reproiectare organologica, alte metode de realizare a functiilor)
• Imbunatatirea conditiilor de munca etc.

Sintetic, obiectivul unui studiu de IV poate fi exprimat prin relatia

IV max (VI_G/CP)

CP - costul de productie a obiectului studiat

VIG - valoarea de intrebuintare (utilitatea) globala a obiectului studiat (adica gradul de satisfacere a necesitatii consumatorului)

Poate fi exprimata ca o suma simbolica (reuniune) a unor elemente componente definitorii:

VI_G= VI_T + VI_E + VI_S + VI_M + VI_R + VI_A

VI_T - Valoarea tehnica - determinata de caracteristicile tehnice ale obiectului studiat

VI_E - Valoarea estetica - determinata de efectele psihosenzoriale, generate de imbinarea formelor, culorilor si dimensiunilor

VI_S - Valoarea de schimb - determinata de optiunea utilizatorului de a inlocui un obiect vechi (existent) cu unul nou. Poate fi cuantificata prin pretul dispus sa-l plateasca utilizatorul

VI_M - Valoarea morala - determinata de impactul obiectului studiat asupra valorilor morale ale societatii

VI_R - Valoarea de raritate - determinata de caracterul de unicat sau serie foarte mica a obiectului studiat

VI_A - Valoarea afectiva - determinata de inducerea unor sentimente de catre obiectul studiat