CUNOASTEREA MEDIULUI SOCIOPROFESIONAL DE ACTIUNE AL MANAGERULUI MODERN. DESCOPERIREA SI CUNOASTEREA STIINTIFICA A SUBORDONATILOR

Cunoasterea mediului socioprofesional de actiune al MANAGERULUI MODERN. Descoperirea si cunoasterea stiintifica a  subordonatilor

Avand in vedere gradul de dificultate al procesului de cunoastere, acesta trebuie sa se bazeze, in derularea sa, pe urmatoarele principii :

1. principiul permanentei;

2. principiul relativismului;

3. principiul complementaritatii

4. principiul utilitatii;

5. principiul interactiunii;

6. principiul individualizarii cunoasterii.

1. Principiul permanentei : acest principiul impune ca desfasurarea activitatii de cunoastere sa se desfasoare fara intrerupere, cu un interes constant din partea conducatorului. Este daunatoare tendinta de concentrare a interesului pentru cunoasterea subordonatilor doar in perioada initiala de adaptare-integrare in grup.

2. Principiul relativismului : derivat din cel al permanentei, obliga la considerarea datelor de cunoastere referitoare la personalitatea subordonatului ca relative, permanent corectabile si actualizabile.

Atata vreme cat personalitatea se dezvaluie in timp si se modifica in decursul timpului, multe din informatiile pe care le avem la un moment dat, referitoare la structura acesteia, sunt inevitabil fragmentare, iar altele devin destul de repede inadecvate.

3. Principiul complementaritatii : impune celui care desfasoara activitatea de cunoastere sa-si confrunte permanent datele pe care le are despre un subordonat cu cele ce le au si alte persoane despre subordonatul respectiv. Aceasta confruntare presupune atat stabilirea aspectelor comune si care reprezinta in mod cert constantele sale de personalitate si comportamentale pentru o perioada data si a celor diferite, cat si interpretarea lor.

4. Principiul utilitatii : activitatea de cunoastere este dictata de necesitati obiective, se subordoneaza nevoilor actiunii, organizarii si desfasurarii practice a activitatilor si are o utilizare certa, pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, datele dobandite vor servi la elaborarea unei decizii. In consecinta, datele despre un subordonat trebuie sa aiba calitatile informatiilor pe care se bazeaza o decizie eficienta :

- sa fie pertinente (adecvate scopului);

- sa fie exacte;

- sa fie complete (sa exprime aspectele esentiale ale personalitatii si comportamentului subordonatului).

5. Principiul interactiunii : cere ca activitatea de cunoastere a subordonatilor sa fie realizata in contextul interactiunii conducatorului cu acestia.

6. Principiul individualizarii cunoasterii : presupune diferentierea, de la un subordonat la altul, a obiectivelor actiunii de cunoastere si a metodelor si procedeelor utilizate in acest sens.

Metodele de culegere a datelor necesare descoperirii particularitatilor subordonatilor sunt:

1. observatia;

2. convorbirea;

3. anamneza;

4. autobiografia.

1. Prin observatie se intelege urmarirea constienta, tematica si dirijata a manifestarilor umane in desfasurarea lor naturala, in cele mai variate situatii, in scopul cunoasterii a ceea ce este esential si caracteristic in faptul observat.

Dupa gradul de intentionalitate observatia este decizionala (spontana) si organizata metodic (planificata), obiectivul si modul de realizare provoaca o observatie directa si una indirecta. In functie de timp, descoperim observatia transversala, prin care se urmareste un fenomen intr-un timp determinat si observatia logitudinala, care vizeaza surprinderea personalitatii de-a lungul unei perioade mari de timp.

Observatia integrala si observatia selectiva (partiala) se constituie dupa caracteristicile obiectivului de urmarit. Astfel, observatia integrala urmareste sa sur-prinda personalitatea individului in totalitatea manifestarilor sale pentru a se obtine o imagine multilaterala asupra acestuia, iar observatia selectiva vizeaza surprinderea unui singur element (comportament, trasatura de personalitate) si explicitarea totala a acestuia.

Caracterul situatiei in care se desfasoara prezinta o observatie naturala si o observatie provocata.

In ceea ce priveste observatia naturala, anticipand sau cunoscand aparitia unui anumit fenomen sau a unei anumite situatii in care se manifesta comportamentul sau trasatura de personalitate ce intereseaza, se urmaresc obiectivele de observatie din momentul in care apar in mod firesc situatiile respective; pe cand in cazul observatiei provocate, conducatorul creeaza el insusi acele situatii in care se vor manifesta comportamentele sau trasaturile de personalitate vizate.

2. Convorbirea

Prin convorbire se intelege conversatia dintre conducator si subordonat "desfasurata dupa reguli si in conditii psihologice prin care conducatorul obtine informatii in legatura cu o tema pe care si-a fixat-o anterior". Convorbirea bine organizata si desfasurata contribuie la realizarea a patru mari obiective :

a) gasirea unor elemente care nu pot fi obtinute prin alte metode;

b) sistematizarea si determinarea structurii de ansamblu din datele culese;

c) verificarea, controlul, interpretarea unor ipoteze si rezultate;

d) pentru indrumare, acordarea de recomandari.

3. Anamneza : prin anamneza se intelege "o metoda" de recoltare, prin diferite mijloace, a unor informatii privitoare la o persoana, in vederea reconstituirii biografiei si conditiilor sale de existenta. Anamneza este, deci, o incursiune retrospectiva ce vizeaza surprinderea de informatii, unele cu caracter obiectiv, altele reprezentand judecati subiective. Datele sunt colective, atat la subordonatul in cauza cat si prin studierea unor documente.

Colectionarea si ordonarea tuturor acestor informatii formeaza anamneza subordonatului respectiv, care va fi apoi analizata si interpretata in corelatie cu datele obtinute prin alte metode.

4. Autobiografia

Desigur, prin autobiografie se intelege relatarea propriei vieti de catre subordonat. Valoarea autobiografiei rezida, astfel, in comparatia dintre modul in care s-au desfasurat secventele biografiei subordonatului - cunoscut din anamneza - si modul in care acesta le-a trait pe plan subiectiv semnificatia acordata. Daca anamneza are, in principal, o valoare de informatie, autobiografia are una de interpretare. Se recomanda ca in relatia de cunoastere conducator-subordonat sa se foloseasca exclusiv autobiografia orala, deoarece autobiografia

scrisa este perceputa ca document oficial si va introduce la subordonat o anumita reticenta si tendinta catre relatari conformiste, lipsite de semnificatii.