Coeziunea ca factor psiho-organizational: definitie, caracterizare generala

Coeziunea ca factor psiho-organizational: definitie, caracterizare generala, factori determinanti, efecte psihosociale si organizationale.

Coeziunea: = totalitatea campurilor de forta, avand ca sarcina mentinerea ansamblului membrilor unui grup si rezistenta fortelor la dezintegrare (Festinger si Schachter).

= ansamblul fortelor care mentin unitatea, integritatea unei structuri, si care se opun fortelor care determina dezintegrarea.

= este o problema de echilibru, desemnand rezistenta grupului la fortele de ruptura, fie ele interne, fie externe.

Factorii coeziunii (J.Maisonneuve)

extrinseci anteriori formarii grupului sau care apar chiar la inceputul functionarii lor: influenta controlului social (unele forme de constrangere ce vin de la cadrele legale, oficiale sau de la presiunea manifestata de opinia publica), structuri ierarhice sau functionale ale grupurilor, asezarea spatiala a membrilor grupurilor si orice tip de vecinatate/ proximitate (sociala, culturala etc.)

intrinseci mult mai importanti decat anteriorii, regizeaza  dinamica propriei coeziuni. Se impart in doua categorii: - factori socioafectivi ce confera grupului "valenta sa" si inglobeaza cateva motivatii, emotii si valori (in sens de "urgente resimtite") ex: atractia exercitata de scopurile comune, atractia exercitata de actiunile colective, atractia exercitata de apartenenta la un grup, jocul afinitatilor interpersonale, satisfacerea unor trebuinte personale (grupul = scop);

- factori sociooperatori sau functionali se refera la organizarea proprie a grupului, permitand satisfacerea trebuintelor, atingerea scopurilor. Aceasta categorie include distribuirea si articularea rolurilor- fapt care depinde de activitatea si aptitudinile diversilor membri; conduita grupului si modelul de conducere- fiecare membru, mai ales liderul, exercitand o influenta diferentiata in intensitate si calitate pe linia coeziunii.

Indicii coeziunii:

a.) prezenta in grup a cuplurilor separate, a relatiilor complexe de tipul triunghi, patrat, stea;

b.) directia de manifestare a preferintelor in grup sau in afara lui, prima fiind echivalenta cu coeziune mare a membrilor, iar cea de-a doua reprezentand primul semnal al disocierii grupului;

c.) numarul, deci densitatea alegerilor reciproce, comparativ cu cele unilaterale sau intampinate de respingeri;

a.)    raportul intre numarul preferintelor reciproce si cel al respingerilor  reciproce.

Efectele/ consecintele coeziunii grupului:

mentinerea grupului ca grup;

cresterea puterii grupului asupra propriilor membrii (coeziunea normeaza comportamentul membrilor grupului);

cresterea participarii si loialitatii membrilor grupului;

cresterea satisfactiei membrilor;

cresterea productivitatii grupului (se pare ca relatia dintre coeziune si performanta este mediata de expectantele privind gradul de acceptare a scopului organizational).

orice structura odata constituita va reprezenta un important factor de coeziune datorita functiilor integratorii pe care acestea le indeplinesc, paralel cu dezvoltarea unor mecanisme de autoreglaj (feed-back negativ) care tind sa elimine perturbatiile si disfunctionalitatile care apar pe parcursul activitatii sistemului.

Putem calcula coeziunea daca avem sociograma. Raportul dintre suma fortelor pozitive si suma fortelor negative impartite la nr. de membrii. ( nr. de relatii de atractie, nr. de relatii de respingere : la nr. total).