fiecare
persoana are sansa potentiala de a fi promovata
intr-un post de conducere
va poate
ajuta sa va sporiti eficacitatea si eficienta
va poate
ajuta la o mai buna gestionare a celor 4 tipuri de resurse de care
dispuneti:
-
resurse umane
- resurse
materiale
- resurse
financiare
- timp
Management
La origine
cuvantul provine din limba latina "manus", desemnand strunirea cailor care
trag la un car sau o caruta cu ajutorul haturilor.
Intelegerea corecta a
ideii contemporane de management poate fi facilitata de un exercitiu
de imaginatie: vizualizati, mental, triada
carutas-cal-caruta.
Rolul
carutasului este de a mana calul spre o anumita
destinatie, nu de a trage caruta
Management
Realitatea romanesca
arata ca unii manageri cred ca rolul lor este de a trage/impinge
caruta, iar cel al calului este doar o justificare a
necesitatii existentei postului de carutas.
Unii manageri isi
scuza adesea incompetenta spunand: "dati-mi bani si va
rezolv orice problema". Acest lucru echivaleaza cu povestea unuia
care vroia sa devina carutas, desi nu manase
niciodata caii: "dati-mi un cal care stie sa traga la
caruta si sa vedeti ce bine il man".
Management
Deoarece am insistat pe
comparatia cu caii, consideram relevanta afirmatia lui John
Naisbitt referitoare la tendinte: "Tendintele sunt ca si
caii. Ii strunesti mai bine daca ii mani pe directia pe care ei
evolueaza deja."
Se
sugereaza, deci ca nu managerul este cel care trage caruta,
el doar tine haturile si biciul, ghidand, motivand si
controland echipa care lucreaza. Desigur, analogia poate fi impinsa
mai departe, dar managerii care-si privesc oamenii doar ca pe cai care
trag o caruta nu vor obtine niciodata rezultate prea
bune.
Aceasta imagine ne poate ajuta in sublinierea
diferentelor majore dintre muncamanageriala
si alte feluri de munca.
- non-managerii (lucratorii) indeplinesc ei
insisi niste sarcini (indiferent la ce nivel, dela
cel necalificat la cel inalt calificat) care li se dau:
-
managerii ii determina pe ceilalti sa indeplineasca
niste sarcini:
Managementul
romanesc
Scrisoarea lui Neagoe Basarab
catre fiul sau Teodosie (1521), cel mai vechi document in limba
romana care s-a pastrat pana astazi, este si cel mai
vechi document romanesc de management, continand elemente de tactica
si strategie.
Necesitatea
managementului in sectorul sanitar
in urma cu 5
decenii o asociere intre medicina si anumite aspecte economice era de
neconceput
astazi ea a devenit o realitate si chiar o necesitate fiindca
sectorul sanitar consuma circa 8% din produsul intern brut (PIB) al unei
tari dezvoltate, iar procentul tinde sa creasca.
cheltuielile medicale cele mai ridicate se inregistreaza in SUA, unde ele
reprezinta circa 14% din PIB (o treime din suma revine companiilor
private de asigurari)
Curente in
evolutia si dezvoltarea managementului:
Scoala clasica,
traditionala
Scoala sociologica, a relatiilor umane
Scoala cantitativa
Scoala sistemica
Scoala contextuala
Scoala
clasica, traditionala (I)
Reprezentata in primul
rand de intemeietorii acestei stiinte - Frederick Taylor si Henri
Fayol. Meritul principal al acestei scoli
este contributia decisiva la constituirea stiintei
managementului.
Specific
studiilor apartinand scolii clasice este utilizarea cu precadere
a conceptelor si instrumentelor economice cum sunt profitul, cheltuielile,
investitiile, cel mai adesea intr-o maniera analitica.
Relatiile de management sunt analizate in ansamblul lor, punandu-se
accentul asupra laturii sau functiei de organizare privite atat la nivelul
intreprinderii, cat si la nivelul functiei de productie din
cadrul sau.
Scoala clasica, traditionala(II)
In
lucrarea sa "The Principles of Scientific Management", publicata in 1911, F.W.
Taylor arata ca in esenta "sistemul managementului
stiintific implica o revolutie completa a starii
de spirit a muncitorilor si in acelasi timp o revolutie a
starii de spirit a celor care sunt de partea conducerii".
Scoala clasica, traditionala(III)
Dupa
unii autori, adevaratul parinte al managementului modern a fost
industriasul francez Henri Fayol, autor al lucrarii: "Administration industrielle et gnrale". El
descopera pentru prima data ca activitatile
industriale care au loc intr-o intreprindere se pot diviza in mai multe grupe,
precizand astfel functiile unei intreprinderi.
Scoala sociologica (behaviorista, a relatiilor
umane)
Acest
curent a aparut in urma criticilor aduse reprezentantilor scolii
clasice. Conceptia lui Taylor conform careia omul s-ar comporta ca o
masina care ar trebui utilizata la maximum a fost aspru
criticata de Friedman care a aratat ca trebuie intotdeauna
avuta in vedere atitudinea omului in raport cu propria munca.
Scoala sociologica (behaviorista, a relatiilor
umane)
Contributia
majora a acestei scoli o reprezinta punerea pe primul plan in
procesul managementului a resurselor umane ale firmei, stabilind o serie de
principii, reguli, cerinte, metode etc., care sa asigure punerea in
valoare a acestora la un nivel superior. Accentul se pune mai ales pe comportamentul
si modul de actiune al managerilor, pe constituirea si
functionarea microcolectivitatilor.
Scoala sociologica (behaviorista, a relatiilor
umane)
Douglas Mc. Gregor emite
teoriile X si Y
Teoria X
se bazeaza pe urmatoarele premise:
omul de
rand este inevitabil predispus la delasare in munca, pe care ar
evita-o daca ar putea;
datorita
delasarii si dispretului fata de munca,
oamenii trebuie constransi, controlati, condusi,
amenintati sau pedepsiti pentru a-i face sa munceasca;
omul de
rand prefera sa fie condus, doreste sa evite
raspunderea, are ambitie relativ redusa si mai presus de
toate vrea sa fie linistit;
omul de
rand este egoist si indiferent la necesitatile organizatiei
din care face parte;
omul de
rand doreste sa-si maximizeze doar avantajele materiale,
neglijand nevoile psihosociale.
Scoala sociologica (behaviorista, a relatiilor
umane)
Teoria Y se bazeaza pe
urmatoarele premise:
efortul fizic si
intelectual in munca este tot atat de necesar ca si odihna si
distractia;
omul de rand invata
nu numai sa accepte si sa exercite sarcini si
responsabilitati, dar si sa-si asume raspunderea
din propria initiativa;
omul de rand are o mare
capacitate de imaginatie si creativitate, dar acest potential
este doar partial utilizat;
omul de rand nu doreste
sa-si maximizeze numai avantajele economice, ci si pe cele da
natura psihosociala;
controlul extern si
amenintarea nu sunt singurele mijloace de atragere a executantilor la
realizarea obiectivelor.
Scoala sociologica (behaviorista, a relatiilor
umane)
Managerii
care pornesc de la premisele teoriei X vor dezvolta un stil de management
autoritar, vor intari controlul de tip coercitiv si vor adopta metode
de management autoritare. Cei care pornesc de la premisele teoriei Y vor
dezvolta un stil de management democratic, utilizand metode participative.
Ulterior,
Octave Glnier a elaborat teoria Z, o combinatie
a celor doua teorii enuntate anterior.
Scoala cantitativa
s-a format
in urma utilizarii metodelor matematice si statistice pentru
modelarea fenomenelor de management.
se
caracterizeaza prin rigurozitate si prin fundamentarea deciziilor pe
baza instrumentarului matematic si statistic, prin abordarea mai ales a
functiilor de previziune si de organizare, prin abordarea cu
prioritate a functiilor de cercetare-dezvoltare, productie si
comerciala.
punerea accentului pe aspectele de natura
cantitativa a impiedicat luarea in considerare a elementelor calitative,
ceea ce a dus la o abordare insuficienta a tuturor functiilor
managementului.
Scoala sistemica
a
aparut ca o consecinta a cresterii complexitatii
fenomenelor economice si de management, fapt care a impus un nou mod de
abordare a acestora, capabil sa le surprinda in dinamismul lor.
se
bazeaza pe conceptul de sistem, care reprezinta un ansamblu de
elemente organizat pe baza legaturilor de interconditionare, a
carui functionare permite atingerea unor obiectiveorice obiect, fenomen sau proces poate fi
considerat ca sistem.
aportul major este abordarea firmei intr-o optica
multidisciplinara, integratoare, analitica si sintetica.
Scoala contextuala
a fost
fondata si dezvoltata de manageri, consultanti si
cercetatori care au promovat ideea ca nu exista o singura
modalitate de a conduce care sa fie cea mai buna in toate
situatiile.
s-a respins ideea formularii unor principii, metode,
tehnici si instrumente universal valabile, fiindcao metoda care da rezultate intr-o firma nu
este sigur ca va da rezultate in toate firmele la care se aplica.
in acest caz sarcina principala a managerilor este
sa identifice situatia si imprejurarile particulare ale
situatiei, circumstantelor si momentului.
aceasta scoala se bazeaza pe principiile, metodele si
tehnicile celorlalte scoli, recomandand alegerea acelora care sunt
adecvate situatiei specifice.
Care este
perspectiva?
managementul
tinde sa integreze o multitudine de fenomene socio-economice, ecologice,
de dezvoltare intr-un concept global complex care sa constituie premiza
stiintifica a conducerii viitorului - managementul global,
integrat
se va pune
accentul pe gestionarea creativitatii (managementul ideilor)
strategiile
de management se vor caracteriza prin trei atribute: creativitate,
adaptabilitate si flexibilitate.
Definitia
managementului
Managementul
reprezinta procesul de proiectare si de mentinere a unui mediu
in care persoane lucrand impreuna in grupuri indeplinesc in mod eficace
scopuri selectate si bine definite.
Prin management sanitar
intelegem totalitatea activitatilor de planificare, organizare,
de gestiune a resurselor umane, de coordonare, control si evaluare in
scopul proiectarii si insusirii celor mai bune decizii in ceea
ce priveste serviciile de sanatate.
Grupul de management cuprinde:
oameni cu
functii manageriale care raspund de munca altora;
oameni cu
functii manageriale, dar care nu au aceasta responsabilitate;
oameni care au
rolul de lideri de echipa.
Management vs. Leadership
Leadership-ul
desemneaza un proces de orientare a unui grup (sau grupuri) de persoane,
in principal prin mijloace necoercitive. La baza leadership-ului se afla spiritul
de echipa, definit ca fiind starea care reflecta dorinta
oamenilor de a se gandi, simti si comporta armonizat in vederea
realizarii unui scop comun.
J. Adair
explica diferenta etimologica intre leading - a conduce, a comanda si managing - a gira, a
gestiona. El arata ca leadership-ul implica o
orientare, o directie.
Stiluri
de leadership:
autocratic
- caracterizat printr-o supraveghere stricta a subordonatilor,
acestia avand rolul de a indeplini sarcinile fara a interveni cu
solutii alternative, insuflarea de teama in randul angajatilor,
frica actionand ca o modalitate de control.
Stiluri
de leadership:
birocratic -
in care comunicarea se face intr-o masura apreciabila in scris,
se pune accent pe documente si stampile ca mijloace principale de
realizare si control a activitatilor, se descurajeaza
initiativa; frecvent afecteaza in mod negativ moralul
salariatilor.
Stiluri
de leadership:
"laissez-faire"
- in care se da libertate de actiune foarte mare subordonatilor,
managerul neimplicandu-se in luarea deciziilor, controlul fiind aproape
inexistent; in acest caz se pierde autoritatea, iar organizatia risca
sa fie neperformanta.
Stiluri
de leadership:
democratic- ale carui dimensiuni
principale sunt sociabilitatea, flexibilitatea, cooperarea, comunicarea atat pe
verticala cat si pe orizontala, spiritul de deschidere si
atmosfera prieteneasca in cadrul organizatiei.
Operatiile de baza ale muncii managerului:
Fixarea
obiectivelor. Managerul decide ce trebuie facut
pentru ca aceste obiective sa poata fi atinse. Ele devin efective prin
aducerea lor la cunostinta oamenilor a caror munca este
necesara pentru atingerea lor.
Operatiile de baza ale muncii managerului:
OrganizareaManagerul analizeaza
activitatile, deciziile si legaturile necesare.El divide munca pe domenii de activitate
si selecteaza oamenii.
Operatiile de baza ale muncii managerului:
Motivarea si
comunicarea.
Managerul transforma oamenii intr-o echipa pe care o motiveaza
atat in mod direct prin relatiile pe care le are
cu aceasta cat si prin deciziile pe care le ia privind remunerarea sau
promovarea. Comunicarea se face in
permanenta cu superiorii, subordonatii si colegii. Aceasta reprezinta functia
integrata a managerului.
Operatiile de baza ale muncii managerului:
Evaluarea. Ea se refera la performantele in ansamblu
si la performantele individuale in munca depusa. Managerul
analizeaza si interpreteaza performantele obtinute. Rezultatele evaluarii sunt comunicate
subordonatilor, superiorilor si colegilor.
Operatiile de baza ale muncii managerului:
Dezvoltarea resurselor
umane, inclusiv perfectionarea
propriei persoane.
Calitati
necesare unui bun manager (American Assembly of Collegiate Schools of
Business):
gandire
analitica - capacitatea de a discerne idei,
concepte, teme esentiale pentru a integra, interpreta sau aplica intr-un
ansamblu de informatii;
suplete -
capacitatea de a-si schimba propriul comportament pentru atingerea unui
obiectiv, de adaptare la mediu sau la situatie;
Calitati
necesare unui bun manager (American Assembly of Collegiate Schools of Business):
atitudine de decizie -
capacitatea de folosire logica a datelor disponibile pentru a alege planul
de actiune optim, cantarirea situatiilor complexe si
asumarea responsabilitatilor;
leadership - capacitatea de a motiva si conduce persoane sau
grupuri pentru atingerea obiectivelor;
comunicare - capacitatea de exprimare clara a ideilor;
Calitati
necesare unui bun manager (American Assembly of Collegiate Schools of
Business):
influenta personala -
aptitudinea de a face o prima impresie favorabila, de a suscita
interesul si respectul, de a manifesta incredere in sine, de a adopta un
mod de comunicare verbala si nonverbala adecvat;
talent
organizatoric - aptitudinea de a concepe un plan de
actiune destinat sa atinga obiective precise, de a repartiza
judicios personalul si resursele disponibile;
Calitati
necesare unui bun manager (American Assembly of Collegiate Schools of
Business):
rezistenta la stres -
aptitudinea de a mentine randamentul la un nivel constant chiar sub
efectul stresului;
obiectivitate - aptitudinea de a evalua obiectiv partile
puternice si cele slabe, de a-si cunoaste motivatiile,
competentele si capacitatile profesionale;
Calitati
necesare unui bun manager (American Assembly of Collegiate Schools of
Business):
toleranta la incertitudine - capacitatea
de a mentine un randament constant intr-o situatie nesigura sau
mai putin structurata;
redactare - capacitatea de a exprima clar ideile in scris,
respectand ortografia.
Sisteme
de conducere:
Sistemul excesiv
autoritar - in acest caz deciziile sunt luate
numai la varful organizatiei, fiind impuse subordonatilor cu
autoritate. Motivatia in munca este
sustinuta de amenintari, iar spiritul de echipa in
cadrul desfasurarii activitatii este inexistent. Aceste particularitati ale sistemului
determina concentrarea responsabilitatii numai in partea
superioara a ierarhiei organizationale.
Sisteme
de conducere:
Sistemul
ponderat autoritar - se caracterizeaza printr-o
atitudine condescendenta din partea managerului. Motivatia in
munca este intretinuta prin sistemul de recompensa.
Cooperarea in cadrul echipei este destul de restransa, ca de altfel si comunicarea. Responsabilitatea se
manifesta doar la nivelurile manageriale, fara implicarea sau
consultarea celorlalte persoane importante ale sistemului organizatoric.
Sisteme
de conducere:
Sistemul
consultativ - evidentiaza un grad sporit de incredere acordata de conducere
subordonatilor. Motivatia se bazeaza pe recompensa, dar
si pe implicarea salariatilor intr-o oarecare masura in
luarea deciziilor referitoare la propria lor activitate. Predomina
corectitudinea in cadrul lucrului in echipa, iar comunicarea ocupa un loc apreciabil atat pe verticala, cat si pe
orizontala. Responsabilitatea pentru atingerea
scopurilor propuse se regaseste intr-o proportie mult mai mare
la toate nivelurile ierarhice.
Sisteme
de conducere:
Sistemul
participativ sau de grup - este singurul sistem in care managerul acorda
toata increderea si colaboreaza cu toti subordonatii. Motivatia in acest caz se bazeaza pe satisfactia
personala in atingerea scopurilor propuse. Salariatii
manifesta un grad mare de implicare, comunicarea
si lucrul in echipa realizandu-se fara obstacole. Responsabilitatea este larg raspandita la toate
nivelurile ierarhice.
Metode si tehnici manageriale (I):
diagnosticarea - permite evidentierea cauzelor principalelor
disfunctionalitati si a punctelor forte, cu formularea unor
recomandari pe aceasta baza;
delegarea
- asigura valorificarea
superioara a timpului de care dispune managerul si a
potentialului subordonatilor; consta in atribuirea
temporara de catre un cadru de conducere a uneia din sarcinile sale
de serviciu unui subordonat, insotita de competenta si
responsabilitatea corespunzatoare.
Metode si tehnici manageriale (II):
tabloul de bord -faciliteaza o informare completa, rapida
si relevanta a managerilor, precum si o fundamentare
superioara a deciziilor; poate fi definit ca fiind un ansamblu de
informatii curente, prezentate intr-o forma sinoptica,
prestabilita, referitoare la principalele rezultate ale
activitatilor organizatiei sau a unora dintre ele si la
factorii principali care conditioneaza derularea lor eficace si
eficienta;
Metode si tehnici manageriale (III):
sedinta- modalitate de rezolvare prin decizie
si actiune de grup a unor probleme complexe;
metode si tehnici decizionale -
permit fundamentarea si adoptarea unor decizii in conditii de
certitudine, incertitudine si risc.