LIMBAJUL VERBAL. OBSTACOLE IN COMUNICAREA VERBALA

LIMBAJUL VERBAL. OBSTACOLE IN COMUNICAREA VERBALA

1. Limbajul verbal in comunicare

Cercetatorii considera ca in comunicare, foarte putin se transmite prin cuvinte, tot din limbajul verbal face parte si paralimbajul ( tonul; volumul; accentul; pauze in vorbire ) astfel:

in afaceri, negocieri, forta de convingere creste daca adoptam ton-parental ( calm, metodic, lent), tonul agresiv inhiba negociatorul

volumul prea ridicat poate crea partenerului ideea de agresivitate

lipsa de claritate, dictia neclara, indica faptul ca partenerul nu stapaneste bine subiectul

intr-o demonstratie logica, ritmul vorbirii trebuie sa fie normal spre lent, intre 350-200 silabe / minut O vorbire rapida produce neincredere.

2 Obstacole in comunicarea verbala

Obstacolele in comunicarea verbala provin din insasi modul de utilizare a cuvintelor sau modul de stapanire a limbii.

a) ambiguitatea este o consecinta fireasca a confuziei intre semnificatiile cuvintelor. In negocieri poate fi o strategie utila.

b) egocentrismul manifestarea in limbaj, in mod excesiv a preocuparii pt propria persoana. Vorbeste despre interese, preocupari proprii, astfel partenerul incepe se filtreze masiv.

c) logoreea este tendinta de a vorbii mult, inutil, uneori poate fi o tactica in negociere, dar daca nu , duc la indiscretie

d) jargonul este limbajul specific unor categorii sociale, grupe profesionale. Jargonul nu are sens devalorizat ( cum are argoul ). Folosirea jargonului, foloseste fie atunci cand persoanele schimba informatii tehnice fie in situatia cand persoana care foloseste jargonul vrea sa se delimiteze de ceilalti, sa-si sublinieze statutul social. Nu folosim jargonul cand discutam cu nespecialisti. O varianta valoric inferioara jargonului este argoul limbaj secret, pitoresc, utilizat de grupe marginale, in afara lumii interlope.

e) abstractizarea folosirea excesiva a unor termeni abstracti, poate duce la dificultati de interpretare, credibilitate. Se recomanda alternarea termenilor abstracti cu date precise, concrete. Intr-o afacere, negociere, conteaza termenii statistici, cifre. La acestea pot fi adaugate o serie de elemente care pot afecta intelegerea mesajului verbal si care sunt factori determinanti ai celor 4 perturbatii in comunicare ( blocaj, bruiaj, filtraj, distorsiune ) :

- lipsa interesului

- diferenta de statut

- atitudine si idei preconcepute

- agresivitatea, tendinta spre polemica

- obstacole cognitive ( ne gandim la altceva in acelasi timp )

In negociere, comunicarea de afaceri, de multe ori mesajul, comunicarea verbala este perceputa si interpretata in functie de imaginea pe care o avem despre persoana care vorbeste, se transfera imaginea celuilalt la continutul mesajului.

3. Distorsiuni ale mesajului, provenite din modul in care percepem persoana.

In relatie cu mediul social, oamenii simt nevoia controlului cognitiv, sa inteleaga de ce si cum se produc anumite manifestari, comportamente. Oamenii se simt in siguranta cand pot anticipa comportamentele celorlalti din ambianta, putandu-si anticipa pe indelete strategiile de raspuns. Mai mult, diferite manifestari si comportamente a celorlalti din jur, sunt judecate si evaluate prin prisma personalitatii celuilalt, datorita grabei pe care o manifestam, de a obtine control cognitiv, se produc foarte mari erori iar erorile sunt transferate asupra mesajului.

STRATEGIA 90X90 ( 90% din informatii, in primele 90 secunde)

4X20 ( in 20 secunde primii 20 pasi, 20 cuvinte, 20 cm distanta de fata interlocutorului )

Distorsiunea care deriva:

a) efectul de hal-ou identificata in persoana celuilalt : o trasatura pozitiva sau negativa si extindem trasatura la nivelul intregii personalitatii. Trasatura pozitiva si negativa care duce la caracterizarea globala a personalitatii duce la evaluarea globala a personalitatii.

b) analogia cu propria persoana: celalalt este si el om, ne este similar in destule privinte dar nu in totalitate. Cei care presupun o similaritate cat mai mare cu partenerii, tind sa nu acorde importanta mesajului verbal.

c) eroarea prin valorizarea sursei de informatii: pe baza unui criteriu oarecare, neesential, acordam valoare persoanei pe care o transferam asupra mesajului.

d) eroarea de situatie: o persoana cunoscuta intr-o ambianta placuta este perceputa, valorizata mai favorabil de cat o persoana cunoscuta intr-o ambianta neplacuta; consecutiv si mesajele lor vor fi apreciate mai credibile sau mai putin ( iata rolul protocolului negocierii )

e) prejudecata si stereotipia:

stereotipia = modul fix, constant de a-i judeca pe ceilalti in pofida diferentelor interindividuale.

judecata  are componenta afectiva si actionala mai puternica, de aceea prejudecatile rasiale, etnice, de sex, au o forma puternica de distorsiune.

f) erorile de varsta cu cat diferenta celor ce se apreciaza reciproc este mai mare, cu atat ambii sunt mai subiectivi in apreciere.

g) iradierea prestigiului: o persoana are un prestigiu real intr-un anumit domeniu, exista tendinta oamenilor de a crede ca persoana este valoroasa, competenta si in alt domeniu. Prestigiul real al unei persoane poate sa iradieze si asupra altor persoane cu care detinatorul prestigiului are o relatie nesemnificativa.

h) eroarea de contrast : daca evaluam doua persoane de valori diferite, aflate intr-un anumit contrast, diferenta dintre ele tinde sa fie exagerata, cel bun sa fie considerat si mai bun, cel slab sa fie considerat si mai slab.

i) eroarea de distanta psiho-sociala: un executant i-si apreciaza la un anumit nivel lucrarea, seful tinde sa fie mai exigent, seful si mai sus pe scara ierarhica tinde sa fie si mai exigent.

In interactiunile de afaceri, indiferent de natura lor, oamenii tind sa-si formeze foarte rapid impresii despre partenerii de interactiune, frecvent rapiditatea da nastere la erori. Noi vom judeca in continuare mesajele, argumentele, nu prin prisma continutului lor real, cat mai ales prin valoarea persoanei pe care am stabilit-o noi.