Utilizarea timpului de munca sursa in cresterea productivitatii muncii

Universtatea "Stefan Cel Mare" Suceava

Facultatea "Stiinte Economice si Administratie Publica"

Utilizarea timpului de munca sursa in cresterea productivitatii muncii

Abordarea sistemica a productivitatii muncii face necesara elaborarea si folosirea unui sistem de indicatori, cu ajutorul carora sa se poata calcula si interpreta multiplele aspecte ale raporturilor ce se formeaza in mod obiectiv intre eforturile depuse si rezultatele obtinute in procesul de productie din exploatatiile agricole.

Incadrand intreaga activitate in procesul dezvoltarii durabile, rezulta ca, in acest caz, in analiza trebuie pornit de la principiile, criteriile, continutul si metodele de elaborare a unui sistem general de indicatori in stransa interdependenta.

O abordare stiintifica a problemei productivitatii muncii cere in acelasi timp si o riguroasa definire a continutului indicatorilor cu care se masoara fie partial, fie sintetic, rezultatele obtinute. De aici, rezulta ca abordarea problemei productivitatii muncii nu este o operatie simpla de efectuare a unui raport cantitativ intre efort si efect, ci ea comporta o analiza statistica in trepte, corespunzatoare modului de structurare a informatiei, prin care indicatorii analitici se reproduc in valoarea indicatorilor sintetici, in timp ce valoarea indicatorilor sintetici constituie esenta valorilor indicatorilor partiali. In acest sens, este evident faptul ca vom identifica indicatorii productivitatii muncii pentru toate formele de organizare si conducere a muncii sociale.

In teoria si practica economica, de-a lungul timpului, s-au conturat indicatori ai productivitatii muncii la nivelul intregii ramuri. Intre aceste sisteme si subsisteme de indicatori pot aparea si forme intermediare corespunzatoare formelor de organizare specifice fiecarui sector de activitate respectiv.

Cresterea productivitatii muncii este rezultatul economisirii timpului de munca, ceea ce presupune reducerea cheltuielilor de munca vie, cat si a cheltuielilor materiale ce revin in medie pe fiecare unitate de produs obtinut (de efect).

Pornind de la acest continut al productivitatii muncii, in literatura economica s-a propus si se propun multiple metode si indicatori pentru masurarea nivelului si dinamicii productivitatii muncii - indicatori care ne ofera intotdeauna o imagine clara, completa si reala a acesteia, deoarece mereu se

incearca o absolutizare a uneia dintre resursele productiei sau combinarea lor, fara a tine seama de continutul economic al indicatorilor rezultati.

O trasatura esentiala a analizei productivitatii muncii o constituie complexitatea sa, in sensul ca pentru stabilirea unui sistem de indicatori trebuie sa se tina seama de sfera la care se refera (la nivel de ramura, la nivel de exploatatie agricola, la nivel de cultura etc.), cat si de particularitatile productiei respective. Astfel, spre exemplu, la nivelul agriculturii ca ramura a economiei nationale, pentru caracterizarea eficientei muncii se determina productivitatea muncii sociale (un indicator sintetic) in timp ce la nivelul exploatatiilor agricole se determina productivitatea muncii individuale (indicatori partiali, si anume: productivitatea orara a muncii, productivitatea zilnica a muncii, productivitatea anuala a muncii etc.). Productivitatea muncii individuale se refera la eficienta cheltuirii muncii in procesul de productie ce se desfasoara in cadrul exploatatiei agricole (procesul de efectuare a tuturor categoriilor de lucrari impuse de culturile respective).

Una dintre particularitatile cu implicatii directe asupra sistemului de indicatori utilizati in determinarea si analiza productivitatii muncii in exploatatiile agricole o constituie in primul rand "decalajul dintre timpul de munca si timpul de productie" asupra nivelului productivitatii muncii, de unde insasi necesitatea urmaririi nivelului productivitatii muncii in dinamica pe o perioada mai indelungata de timp".

Se utilizeaza pentru caracterizarea productivitatii muncii timpul de munca, respectiv eficienta cu care este consumat timpul de munca pentru realizarea unui anumit volum al productiei.

Indicatorul productivitatii muncii stabilit pe baza timpului de munca se

calculeaza ca raport intre timpul consumat si productia obtinuta sau lucrarea

executata (exprimata in unitati fizice, naturale).

Pornind de la faptul ca timpul de munca poate fi exprimat in "ani-om", "zile-om" si "ore-om", avem productivitate anuala, zilnica si orara a muncii care reflecta in mod diferentiat gradul de eficienta economica a utilizarii fortei de munca intr-o anumita perioada. Explicatia consta in: modul in care se tine evidenta timpului de munca, indicatorul "numarul de ani-persoane" (respectiv "numarul mediu scriptic anual de persoane") nu ia in considerare pierderile de zile-munca intregi, pe persoane, din cadrul unui an, iar indicatorul "numarul de zile-persoane dintr-un an" nu ia in considerare pierderile de ore de munca, pe persoane, din cadrul unei zile de munca in anul respectiv. Ca atare, in masura in care cheltuiala timpului de munca este exprimata in diviziuni de timp din ce in ce mai mici decat anul (zile, ore), in aceeasi masura si reflectarea consumului de munca, precum si nivelul productivitatii muncii vor fi facute cu mai multa exactitate si corectitudine.

Rezulta ca, din punct de vedere al corelarii productiei obtinute ca efect cu timpul de munca consumat ca efort, productivitatea orara a muncii - in comparatie cu cea zilnica si cea anuala - reflecta in modul cel mai exact insasi eficienta economica a fortei de munca. Asa se explica si faptul ca in dinamica sau fata de prevederi, ritmurile de crestere aferente productivitatii muncii anuale, zilnice sau orare nu sunt egale, indicele cu valoarea cea mai mare fiind inregistrat de catre productivitatea orara a muncii, urmat in ordine descres- catoare de indicele productivitatii zilnice a muncii si respectiv de indicele productivitatii anuale a muncii.

Analiza factoriala a productivitatii muncii poate fi efectuata atat la nivelul indicatorilor calculati pe baza productiei fizice pe fiecare produs, cat si la nivelul indicatorilor calculati pe baza productiei in expresie valorica - ambele cazuri de investigare efectuandu-se la nivelul unei structuri organizatorice din cadrul acesteia.