| CATEGORII DOCUMENTE |
| Comunicare | Marketing | Protectia muncii | Resurse umane |
1. Alegerea temei de cercetare
Alfred D. Chandler afirma in studiile sale, ca 'structura unei organizatii rezulta din strategia adoptata'. Adica, structura este organizarea pusa la punct pentru administrarea activitatilor declansate de strategia adoptata. Ea implica existenta ierarhiei, distribuirea activitatilor si crearea unor linii de autoritate si comunicare, impreuna cu informatiile si datele care circula dea lungul acestor linii.
Strategia reprezinta un element de importanta majora pentru activitatea unei organizatii, indiferent de natura ei fie ca are caracter public sau privat, ca realizeaza profit sau nu. Ea defineste pe termen lung scopurile si obiectivele organizatiei, caile de actiune pentru indeplinirea acestora si resursele necesare a fi alocate. Obiectivele si scopurile strategice sunt cuprinse intr-un program care permite personalului sa cunoasca ce trebuie realizat si in cat timp, in ce mod si cu ce resurse.
Implementarea si executarea strategiei necesita in primul rand constituirea unei organizatii capabile sa duca la bun sfarsit programele si planurile strategice. Totodata trebuie avut in vedere ca formularea si implementarea unei strategii este un proces continuu si in continua evolutie, astfel ca, ceea ce astazi poate fi considerata o strategie performanta si de succes, maine poate deveni depasita si chiar 'desueta', din cauza schimbarilor intervenite in mediul inconjurator al organizatiei. Exista insa si anumite elemente de echilibru si stabilitate in continutul unei strategii. Acestea sunt viziunea si obiectivele pe termen lung, care odata stabilite nu ar trebui sa comporte modificari majore, cel putin pe perioada de timp pentru care a fost elaborata strategia.
Este evident, din cele de mai sus, ca strategia descrie directia in care organizatia se va indrepta in viitor. Dar, indiferent de aceasta orientare orice decizie importanta trebuie luata dupa o analiza strategica prealabila.
Orice proces de analiza strategica a orientarii unei organizatii cuprinde un numar de etape, cum ar fi: determinarea viziunii organizatiei, analiza mediului extern, analiza interna a organizatiei si fundamentarea strategiei organizatiei.
In cele ce urmeaza ne-am propus sa analizam strategic Inspectoratul General al Politiei, deoarece asa cum am aratat nu este suficient sa elaborezi o structura organizatorica pentru ca o organizatie sa functioneze. Ea are nevoie de o strategie, o viziune si obiective clar stabilite, precum si de cai prin care sa-si indeplineasca scopul pentru care a fost creata. Consideram ca aceasta optiune isi justifica cu atat mai mult utilitatea, cu cat, chiar in acest moment, Inspectoratul General al Politiei, ca de altfel intreg Ministerul de Interne, parcurge o etapa de restructurare si modernizare.
2. Alegerea instrumentelor de cercetare
In vederea efectuarii analizei strategice a organizatiei studiate in aceasta lucrare, respectiv a Inspectoratului General al Politiei, am optat pentru doua instrumente stiintifice complementare si anume, analiza mediului extern organizatie prin metoda 'PEST' si analiza mediului intern prin metoda 'SWOT'.
a) ANALIZA MEDIULUI EXTERN
In analiza sau studiul mediului extern trebuie avute in vedere toate evenimentele externe organizatiei care implica domeniul sau de activitate sau domenii conexe. De asemenea se analizeaza si alti factori externi ce pot afecta interesele sau evolutia organizatiei, cum ar fi: factori politici, economici, factori sociali sau actiuni de natura legislativa.
Deoarece mediul extern este in continua schimbare, in analiza sa se vor avea in vedere numai elementele cheie, previzibile si conditiile cu semnificatii deosebite asupra activitatii organizatiei.
Denumirea metodei se trage din chiar natura factorilor de influenta specifica asupra organizatiei:
factori Politico-legali, ce formeaza mediul politico-legal;(1)
factori Economici, ce formeaza mediul economic; (2)
factori Socio-culturali, ce formeaza mediul socio-cultural; (3)
factori Tehnologici, ce formeaza mediul tehnologic. (4)
In cadrul analizei organizatia este considerata ca parte a unui sistem interdependent cu mediul extern, ceea ce permite managerilor sa inteleaga mai bine si sa explice deciziile si comportamentele pe care le receptioneaza in cadrul organizatiei si, le ofera posibilitatea evaluarii permanente a relatiei in continua schimbare dintre organizatie si mediul extern.
b) ANALIZA INTERNA A ORGANIZATIEI
Pentru formularea unei strategii eficiente, managerii organizatiei trebuie sa analizeze pe langa mediul extern si situatia interna a acesteia. Printre numeroasele instrumente de analiza se numara si 'Analiza SWOT'. Denumirea metodei vine de la initialele, in limba engleza, a elementelor analizate. Astfel:
litera S - corespunde cuvantului 'Strengths' ― 'puncte forte';
litera W - corespunde cuvantului 'Weaknesses' ― 'puncte slabe';
litera O - corespunde cuvantului 'Opportunities' ― 'oportunitati';
litera T - corespunde cuvantului 'Threats' ― 'amenintari';
In cadrul organizatiei punctele forte reprezinta caracteristici interne ale organizatiei care ofera posibilitatea imbunatatirii performantelor acesteia, in vreme ce punctele slabe sunt caracteristicile care o fac vulnerabila. Oportunitatile sunt ocazii ivite in mediul inconjurator sau in interiorul organizatiei pentru imbunatatirea situatiei sale generale, iar amenintarile sunt date de pericolele potentiale ce pot periclita la un moment dat situatia organizatiei.
In aplicarea metodei SWOT managerul trebuie sa-si ordoneze problemele strategice ce le urmareste astfel incat sa poata constata in ce masura planurile alese pentru implementarea unei anumite strategii corespund obiectivelor propuse. Ea se poate realiza atat la scara de ansamblu a organizatiei cat si la nivelul functiunilor acesteia (judiciar, ordine publica, comunitara), in functie de cat de detaliata se doreste a fi cercetarea-evaluarea ce se intreprinde.
3. Alegerea obiectivelor
Pornind de la viziunea manageriala asupra Inspectoratului General al Politiei ― realizarea unei institutii civile cu statut special, in folosul persoanei, comunitatilor locale si institutiilor democratice ale statului de drept, prin cercetarea de fata ne-am propus sa facem o evaluare riguroasa a situatiei de fapt din cadrul organizatiei, o analiza pertinenta a factorilor interni si externi, care influenteaza structura si eficienta activitatii politiei romane din perspectiva scopurilor prefigurate in strategia de reforma si modernizare a acesteia, relevarea aspectelor pozitive, minusurilor si cauzelor acestora, oferirea de posibile solutii coerente in sensul transpunerii in practica a obiectivelor strategice stabilite, precum si evidentierea unei noi metode analitice ca premisa teoretica in elaborarea de noi studii in domeniu.
4. Prelucrarea datelor si interpretarea rezultatelor
a) ANALIZA MEDIULUI EXTERN
1.a. Mediul politic
Schimbarile petrecute in Romania la sfarsitul anului 1989 au avut impact in primul rand in plan politic, prin trecerea de la regimul comunist, totalitar, al partidului unic la un regim democratic pluralist. In fiecare domeniul al vietii sociale romanesti s-au resimtit intr-o masura mai mare sau mai mica consecintele acestor transformari, domeniul institutional nefacand exceptie. Dimpotriva, disparitia, disolutia sau discreditarea unora dintre vechile institutii s-a produs rapid fara ca inlocuirea acestora sa urmeze acelasi ritm, ceea ce a generat de multe ori haos si tensiuni. Printre institutiile cel mai puternic afectate de aceste evenimente au fost si Ministerul de Interne si, implicit, Politia Romana.
Printre cauzele care au afectat Politia Romana ca institutie, la inceputul anilor '90 s-au numarat urmatoarele:
ca mentalitate sistemul era asimilat cu 'militia', care reprezenta forta de represiune a regimului comunist, fapt ce a si condus la inlocuirea a aproximativ 85% din efective;
atitudinea de respingere si de acuzare venita din partea societatii a dat nastere unor sentimente de culpabilizare ce au afectat capacitatea de reactie a politistilor, in cazul unor evenimente in care interventia lor era mai mult decat legitima si necesara;
capacitatea redusa a sistemului de a se adapta fluctuatiilor exterioare oferite de celelalte structuri ale societatii ceea ce a condus la distrugerea nucleelor profesionale si apoi a celor de comanda;
utilizarea unor metode de munca depasite de realitatile economice si sociale.
Slabirea fortei de reactie a politiei pe fondul marilor transformari din plan social si a proliferarii fara precedent a infractiunilor specifice economiei de piata in societatea romaneasca au dus la recunoasterea necesitatii unei institutii politienesti la nivel national, puternica, moderna, adaptata noilor conditii socio-economice si politice interne si externe. Un argument in plus in favoarea reformei institutionale a politiei s-a evidentiat si dintr-o serie de studii efectuate in domeniu, care anticipeaza ca masurile de relansare a reformei economice vor determina, ca efecte secundare, amplificarea fenomenului infractional indeosebi in ceea ce priveste: practicile frauduloase, infractiunile in domeniul pietelor bursiere, concurenta neloiala, evaziunea fiscala, etc.
Totodata, coruptia a devenit un pericol real nu numai pentru libera exercitare a drepturilor constitutionale, ci insasi pentru buna functionare a institutiilor democratice. Valorificarea experientei acumulate in combaterea acestui flagel, precum si analiza evolutiei formelor sale de manifestare in tari cu o situatie economico-sociala asemanatoare au permis previzionarea intensificarii faptelor de oferire si acceptare de foloase necuvenite, cu precadere in procesul de privatizare, in directionarea unor fonduri guvernamentale, obtinerea licentelor de import-export, incheierea unor contracte guvernamentale, etc.
Crima organizata autohtona, sintagma necunoscuta in Romania anilor '80, se afla in plina ofensiva de penetrare in domeniul finantelor, comertului, al administratiei publice si de stat, dezvoltandu-si capacitatea de actiune prin cooperare cu grupari de tip mafiot din Europa, America Latina si Orientul Mijlociu in domeniul traficului cu droguri, arme si carne vie. Se anticipeaza inmultirea infractiunilor legate de practicarea jocurilor de noroc, asigurarea 'protectiei', rapirea si sechestrarea de persoane, omorurile 'la comanda'.
Toate acestea reprezinta numai o parte din amenintarile si riscurile posibile in raport cu care politia romana trebuie sa-si constituie si consolideze capacitati de riposta adecvate.
In acest context, un obiectiv important al politicii politiei trebuie sa-l reprezinte dezvoltarea unor structuri flexibile, puternic specializate, incadrate cu profesionisti capabili sa asigure in Romania un mediu de securitate bazat pe o cooperare mai eficienta cu celelalte institutii de stat abilitate in administrarea justitiei, constituirea unui parteneriat real cu societatea civila si realizarea interoperabilitatii cu structurile de profil ale comunitatii europene sau ale politiilor din state cu o democratie avansata.
Fata de aceasta situatie, reforma politiei trebuie sa fie una de referinta, sa ofere solutii viabile de perspectiva, intr-o viziune coerenta pe termen lung, realizata pe baza unor programe bine articulate vizand modernizarea fortelor politienesti.
Daca in ceea ce priveste structura, adaptarea sistemului la cerintele societatii, precum si in abordarea relatiilor cu comunitatea se simte o clara imbunatatire a performantelor politiei, exista un element care ridica multe nemultumiri atat in interiorul organizatiei cat si in societate, deoarece are repercusiuni directe asupra calitatii activitatii prestate de politie. Acesta este ingerinta factorului politic in activitatea de politie si perpetuarea sistemului de relatii in defavoarea promovarii sistemului bazat pe valoare, competenta profesionala si managementul modern al resurselor umane. Consecintele imediate ale acestui fenomen s-au materializat in tensiuni la nivelul unitatilor de politie, mediatizarea negativa, timorarea personalului, acumularea de rivalitati neprofesionale, anularea scopului primordial de a asigura un act managerial apolitic si independent de influentele politice. Mai mult, asa zisele incercari de depolitizare a institutiei au condus la distrugerea unor nuclee profesionale, doua treimi din factorii de conducere fiind inlocuiti, dar de multe ori cu persoane fara pregatire adecvata si cu o competenta indoielnica.
1.b. Mediul legislativ
Modernizarea structural functionala a Inspectoratului General al Politiei trebuie sa aiba loc in acelasi timp cu modernizarea si actualizarea cadrului legislativ specific.
Intrucat, imediat dupa decembrie 1989, au fost abrogate o mare parte dintre actele normative ce reglementau domenii de interes pentru activitatea Ministerului de Interne, si implicit a Politiei Romane ca parte componenta a acestuia, intr-o prima etapa s-a depus un efort sustinut pentru acoperirea vidului legislativ, fiind elaborate un numar insemnat de legi, ordonante si hotarari guvernamentale care, in principal, au vizat: organizarea si functionarea institutiei in ansamblu precum si a principalelor subsisteme, regimul armelor de foc si al munitiilor, statutul si regimul refugiatilor, regimul pasapoartelor, evidenta populatiei si cartea de identitate, regimul juridic al frontierei de stat, protectia magistratilor, asigurarea pazei la unele obiective de importanta deosebita, aderarea la unele instrumente juridice ale Consiliului Europei. Nu este mai putin adevarat faptul ca desi intentiile au fost oneste, datorita presiunii timpului, aceste reglementari au fost uneori contradictorii sau incoerente.
Primele acte normative care au influentat functionarea Politiei Romane ca structura noua, fara implicatii de ordin politic, au fost: Decretul Lege nr.2 din 27 decembrie 1989, privind constituirea, organizarea si functionarea Consiliului Frontului Salvarii Nationale prin care s-a schimbat denumirea din Militie in Politie si Legea nr.40 din 18 decembrie 1990, privind organizarea si functionarea Ministerului de Interne, care definea structurile ministerului si atributiile corespunzatoare pentru fiecare in parte.
Prima lege proprie de organizare si functionare a politiei, dupa 1990, a fost Legea nr. 26 din 18 mai 1994, privind organizarea si functionarea Politiei Romane.
Desi in mare parte corespundea noilor conditii social politice din Romania post-decembrista, evolutiile politice, socio-economice si de securitate atat pe plan national, cat si international, au facut simtita necesitatea modificarii acestei legi si a elaborarii si adoptarii altora. In consecinta, au fost elaborate si inaintate spre aprobare Parlamentului modificarile la Legea nr. 26, in concordanta si cu proiectul privind Statutul politistului, aflat, de asemenea, la Parlament. Ambele acte normative asteapta inca din anul 1998 aprobarea legislativului.
Ca o prima concluzie la cele de mai sus se poate spune ca vidul legislativ de dupa decembrie 1989 a fost acoperit cu un numar relativ mare de acte normative, reglementari si ordine interne, dar care sufereau fie de o corelatie insuficienta cu legislatia similara internationala, fie abordau metode de lucru invechite, demodate, anacronice si lipsite de eficienta in raport cu comunitatea.
De aceea s-au intreprins actiuni care au avut ca efect o mai buna corelare a prevederilor actelor normative ce reglementeaza domenii de interes pentru activitatea Ministerului de Interne in general si a politiei in special, completarea unor lacune legislative si intarirea disciplinei pe acest segment de activitate.
Cu toate acestea, cadrul juridic este inca lacunar si confuz (reglementarea competentei jandarmeriei si a politiei in domeniul ordinii publice), iar unele acte normative au fost elaborate fara consultarea prealabila a unitatilor direct interesate.
Aceste deficiente se datoreaza, pe de o parte, procedurii greoaie de promovare, dezbatere si adoptare / aprobare a proiectelor de acte normative elaborate la nivelul Ministerului de Interne, iar pe de alta parte deficitului de specialisti in domeniul juridic al acestei institutii - situatie paradoxala - de vreme ce majoritatea cadrelor au pregatire juridica.
Cu toate aceste neajunsuri, nu se poate nega preocuparea in domeniul legislativ din partea politiei romane atat pe plan intern cat si in ceea ce priveste relatiile externe si cooperarea internationala. Aceste preocupari si initiative din plan extern sunt integrate in directiile fundamentale ale politicii externe promovate de statul roman, in vederea pregatirii aderarii Romaniei la structurile europene si euro-atlantice precum si pentru dezvoltarea cooperarii cu institutiile similare din strainatate si organizatiile cu vocatie in domeniul justitie-afaceri interne.
Obiectivele urmarite in acest domeniu si demersurile intreprinse pentru armonizarea legislatiei romanesti cu cea europeana s-au concretizat in:
adoptarea acquis-ului comunitar in domeniul justitie-afaceri interne si modificarea si modernizarea unor legi deja existente, elaborarea unor noi pachete de legi;
dezvoltarea mecanismelor de cooperare internationala la nivel european si regional prin valorificarea initiativelor SECI, CEMN, ICE si CIOF (Conferinta Internationala de Ordine la Frontiera), precum si prin demararea colaborarii cu EUROPOL;
continuarea participarii la operatiunile INTERPOL si de mentinere a pacii sub egida ONU;
deschiderea Biroului Atasatului Juridic al FBI la Bucuresti;
identificarea si mobilizarea resurselor externe sub forma programelor de asistenta tehnica si financiara (Programul national PHARE, programele de asistenta PNAAC si PNAR, etc.);
prevenirea si combaterea criminalitatii organizate, in special a traficului ilicit de droguri, a reciclarii produselor rezultate din infractiuni si spalarii 'banilor murdari', a retelelor de contrabanda si prostitutie;
prevenirea si combaterea migratiei ilegale, cu toate aspectele conexe si in special securizarea frontierelor;
asigurarea exercitarii dreptului la libera circulatie a persoanei, atat in ceea ce priveste cetatenii romani cat si cetatenii straini;
cresterea gradului de interoperabilitate in actiunile comune cu structurile similare din statele Comunitatii Europene pentru mentinerea stabilitatii regionale.
Tot in cadrul noilor initiative legislative intra si semnarea sau initierea demersurilor de aderare la anumite conventii si acorduri internationale cum ar fi: Conventia europeana impotriva torturii, Conventia europeana privind violentele si busculadele spectatorilor la manifestarile sportive, indeosebi la meciurile de fotbal, Carta europeana a autonomiei locale, Conventia europeana privind controlul achizitionarii si detinerii armelor de foc de catre particulari, Conventia europeana privind spalarea, depistarea, urmarirea, sechestrarea si confiscarea produselor infractiunii, Conventia europeana privind infractiunile ce vizeaza bunurile culturale, Acordul privind Grupul de Cooperare in materie de lupta impotriva abuzului si traficului ilicit de stupefiante, Acordul asupra traficului ilicit pe mare, Conventia europeana pentru reprimarea terorismului etc.
In urma analizei mediului legislativ se poate aprecia ca, cel putin in ceea ce il priveste, Inspectoratul General al Politiei dar si Ministerul de Interne in ansamblul au intreprins o serie de pasi pentru realizarea obiectivelor si dezideratelor la nivel national in domeniul specific de activitate. Astfel, s-au intreprins activitati de pregatire, negociere si semnare a unor documente de colaborare cu institutii din strainatate, elaborare a unor proiecte de acte normative, participare la reuniuni, conferinte, congrese si simpozioane internationale, intalniri de lucru si schimb de experienta, acordarea si primirea de sprijin in solutionarea unor cazuri concrete, participarea la cursuri de pregatire si specializare.
2. Analiza mediului economic
Mediul economic este reprezentat de sistemul economic in care opereaza o organizatie. Amplul proces de reforma pe care il parcurge societatea romaneasca in ansamblul ei, are un impact considerabil asupra sectorului economic. Inspectoratul General al Politiei fiind o organizatie de tip "birocratie de stat" functioneaza pe baza resurselor alocate de la bugetul de stat, volumul resurselor proprii fiind relativ redus (ex.: venituri bugetare realizate din amenzi sau unele prestari de servicii).
In perioada 1990-1999, anual, Ministerului de Interne i-a fost alocat, in medie 1,085% din Produsul Intern Brut al Romaniei, din care Inspectoratului General al Politiei i-a revenit un procent de aproximativ 0,48% din PIB.
Volumul redus al bugetelor alocate a avut efecte negative asupra asigurarii financiare, logistice si medicale, cu consecinte asupra indeplinirii actiunilor si misiunilor care vizeaza inzestrarea, investitiile, protectia sociala, intretinerea si activitatea de cercetare-dezvoltare.
Astfel, de exemplu, in anul 1997, din fondurile alocate pentru activitatea logistica s-au putut asigura doar cheltuielile pentru hrana efectivelor, drepturile de echipare in bani si o parte in natura, precum si cheltuielile minime de intretinere si functionare necesare unitatilor. Numai la nivelul Politiei Romane, restantele inregistrate la asigurarea drepturilor de echipare ale cadrelor au atins suma de 45,1 miliarde lei.
Din analiza principalilor indicatori care reflecta incarcarea cu sarcini si gradul de intrebuintare al fortelor de ordine publica comparativ cu valoarea in termeni reali a bugetelor alocate acestora, rezulta ca, in ultimii 10 ani, structurile Ministerului de Interne au executat un volum din ce in ce mai mare de misiuni cu resurse din ce in ce mai mici, iar prognoza cu privire la evolutia acestor vectori pentru urmatorii 4-8 ani releva ca aceasta tendinta va continua sa se mentina.
Intrucat cele mai optimiste prognoze releva o crestere graduala a Produsului Intern Brut, este putin probabila cresterea alocatiilor bugetare pentru Ministerul de Interne cu sume semnificative. In concluzie, atat ministerul in ansamblul sau, cat si subsistemele sale componente (Inspectoratul General al Politiei fiind, poate, cel mai important dintre acestea) trebuie sa gaseasca solutii viabile si alternative pentru a-si indeplini misiunile si sarcinile obtinand maximum de beneficii din resursele ce li se pun la dispozitie. Un prim pas in acest sens s-a facut odata cu elaborarea documentelor pentru implementarea unui nou sistem de planificare, programare, bugetare si evaluare a fortelor, activitatilor si resurselor. Intr-un astfel de sistem, decizia si responsabilitatea revin factorului politic, directiilor centrale (managerilor de nivel mijlociu) revenindu-le rolul de aparat tehnic' care pune in aplicare strategiile si politicile elaborate intr-o conceptie unitara si coerenta de o structura aflata sub directa coordonare a ministrului de interne.
Sistemul de planificare, programare si evaluare a fortelor, activitatilor, capabilitatilor si resurselor in Ministerul de Interne cuprinde ansamblul de masuri si actiuni prin care se determina, urmaresc, stabilesc si evalueaza activitatile desfasurate pentru constituirea, modernizarea si pregatirea fortelor Ministerului de Interne, in raport cu misiunile ce-i sunt stabilite de catre factorii de decizie politica ai tarii (Parlament, Presedinte, Guvern) si resursele la dispozitie.
Acesta este destinat sa asigure proiectia, constructia si functionarea, in timp si spatiu a structurilor Ministerului de Interne fiind parte componenta a procesului de planificare a ordinii si securitatii interne a Romaniei.
Scopurile implementarii sistemului constau in:
punerea de acord a obiectivelor (misiunilor) ce revin Ministerului de Interne cu resursele pe care societatea le poate aloca, pe timp de pace, in acest scop;
planificarea intr-o conceptie unitara, a activitatilor destinate sa asigure indeplinirea obiectivelor stabilite si gestionarea, in sistem integrat, a resurselor umane, materiale si financiare alocate in acest scop.
Importanta implementarii acestui sistem se remarca si din aceea ca ministrul de interne a infiintat la nivelul ministerului o structura specializata, Serviciul Independent de Analiza, Strategii si Planificare Resurse, care se ocupa cu elaborarea si aplicarea acestuia. Structura de la nivel central, are structuri corespondente la nivelul fiecarui comandament de arma, inspectorat general (similar) care se ocupa cu planificarea, programarea, bugetarea si evaluarea fortelor, activitatilor si resurselor pentru o mai buna corelare a activitatilor ce le revin cu resursele ce le au la dispozitie. La nivelul Inspectoratului General al Politiei s-a prevazut o astfel de structura la nivel de serviciu, cu zece functii.
Utilitatea si chiar iminenta necesitate a unui astfel de sistem se poate vedea si numai uitandu-ne la resursele financiare de care a dispus Ministerul de Interne in ultimii 10 ani. Astfel, din punctul de vedere al asigurarii resurselor necesare, bugetul a fluctuat in limite largi (ca valori medii, 343,6 milioane USD si 1,05%PIB). Ceea ce inseamna ca in medie, locuitorii Romaniei au platit anual 15 USD pentru ordine publica.
Desi se dovedeste dificila implementarea acestui sistem isi va dovedi utilitatea in timp, fiind de altfel singura alternativa viabila. Exista tendinta la scara nationala ca atribuirea austerelor resurse financiare din buget catre ministere si agentiile de stat sa se faca pe baza de programe prioritare, bine argumentate si care sa convinga de importanta lor, urmandu-se de altfel modelul ce se aplica in statele Uniunii Europene. Am putea spune ca deja tara noastra are o anumita experienta in acest sens deoarece fiecare finantare venita din partea Uniunii Europene s-a facut pe baza unor programe de acest fel. Mai mult, se stie ca atunci cand programele au incetat sa convinga, s-a oprit si finantarea, iar atunci cand programele au fost superficial intocmite s-au nu au fost de loc, nici banii Uniunii nu au ajuns in Romania.
3. Analiza mediului socio-cultural
Analiza societatii romanesti din 1990 si pana in prezent ne demonstreaza ca aceasta se confrunta cu o adevarata explozie a ilicitului penal traditional, concomitent cu proliferarea unor noi tipuri de infractiuni, specifice economiei de piata.
Pe fondul scaderii generale a nivelului de trai, a cresterii fara precedent a ratei somajului, a tensiunilor sociale, inter-etnice si inter-confesionale, raspandirea ideologiilor extremiste, de negare a valorilor moralei crestine, proliferarea gruparilor parazitare si contestate, extinderea consumului de droguri, diminuarea sanselor de integrare sociala si cresterea gradului de indiferenta fata de fenomenul politic, constituie tot atatia factori ce au stat la baza unor actiuni violente de tulburare grava a ordinii publice cu puternic impact asupra stabilitatii interne.
In acest context, societatea civila a inceput sa exercite o presiune din ce in ce mai mare pentru orientarea activitatilor desfasurate de politie catre: prevenirea si combaterea criminalitatii cu violenta, coruptiei si crimei organizate, asigurarea ordinii publice, respectarea drepturilor si libertatilor constitutionale, apararea proprietatii publice si private.
Raspunsul politiei fata de solicitarile societatii nu a fost intotdeauna cel asteptat, ezitarile, lipsa de fermitate in actiuni fiind aspru criticate si sanctionate ca atare de cetateni. Totusi exista circumstante atenuante la acest comportament al politiei. In primul rand, societatea noastra este o societate pluralista si multiculturala marcata de diferente etnice, religioase, culturale, etc. Conduita politiei a trebuit deci, sa se adapteze si sa se fondeze pe intelegerea si acceptarea principiilor etice in aplicarea legilor, nu atat ca finalitate, ci ca mijloc de asigurare a unui tratament echitabil si just pentru toti oamenii, indiferent de statutul lor social, rasa si convingeri politice, filozofice sau religioase.
Un alt argument care sta la baza exonerarii de raspundere a politiei in anumite circumstante rezulta din impactul relativ modest al activitatii acesteia asupra ratei de crestere a criminalitatii, precum si in realizarea climatului de securitate publica. De fapt, factorii sociali (nivelul de trai, rata somajului, structura populatiei, stratificarea populatiei etc.) sunt cei care influenteaza in mod decisiv dinamica fenomenului infractional.
Aceasta concluzie, impreuna cu cresterea alarmanta a ratei criminalitatii, concomitent cu reducerea constanta (ca efect al crizei economice) a resurselor materiale alocate fortelor de politie, a determinat aparitia si amplificarea unui sentiment de nesiguranta in randul populatiei si a produs o extindere a interesului privind relatiile politie-comunitate.
Pentru a face fata acestei situatii, strategiile activitatii de politie au fost orientate pe principiile descentralizarii (vezi concluziile la cap. II. 5), cooperarii fortelor de ordine cu cetatenii (in calitate de parteneri la realizarea sigurantei publice) flexibilitatii si managementului participativ, care permite lucratorului din teren sa ia decizii operative si sa participe activ la planificarea operatiunilor structurii de politie din care face parte.
Noul concept cu privire la relatiile intre politie si comunitate se bazeaza pe idea ca, printr-o actiune concertata intr-o maniera creativa, politistii si cetatenii pot contribui intr-o mai mare masura la solutionarea unora dintre cele mai importante probleme ale contemporaneitatii : criminalitatea, dezordinea sociala si decaderea zonelor rezidentiale.
Realizarea acestor obiective depinde in mare masura de instituirea unui cadru institutional-legal care sa permita cetatenilor participarea la stabilirea prioritatilor activitatilor desfasurate de politie si implicarea, intr-o mai mare masura, in eforturile de ameliorare a calitatii vietii.
Din pacate, fragilitatea sistemului democratic precum si efectele dureroase ale tranzitiei catre economia de piata nu ofera, populatiei suportul necesar constituirii unui parteneriat real cu politia.
Cu toate acestea, aceasta idee nu poate fi abandonata, recastigarea increderii publicului, element fara de care nu se poate spera obtinerea unui sprijin masiv si eficient in prevenirea si combaterea criminalitatii, trebuie sa se constituie intr-un obiectiv prioritar al tuturor strategiilor care trebuie sa vizeze, totodata, imbunatatirea calitatii serviciilor prestate de politie in folosul populatiei si pe aceasta baza, imbunatatirea imaginii publice a acestei institutii.
Intr-un stat modern fortele sale de politie sunt plasate in prima linie a confruntarii cu cei care ii incalca legile sau ameninta ordinea sociala. Daca celelalte structuri institutionale isi au propriile acte normative si, respectiv, prioritati legale, sarcina descoperirii celor care incalca legea si luarea masurilor pentru mentinerea ordinii sociale ramane, aproape in exclusivitate, pe seama politiei, ea fiind aceea care asigura 'traducerea in fapt' a legii in practica.
Politistii nu reprezinta legea prin ei insisi, ci sunt 'agenti' de aplicare corecta a legii nationale. In atributiile politiei intra protejarea publicului impotriva ingerintelor arbitrare si indezirabile in cadrul exercitarii libertatilor sale in conformitate cu limitele stabilite de catre legea nationala si de catre Conventia Europeana pentru Drepturile Omului. De fapt, ea trebuie sa indeplineasca doua roluri: pe de o parte, sa aplice legea si sa previna criminalitatea si dezordinea publica iar, pe de alta parte sa ofere un ajutor social umanitar in situatii de urgenta, indiferent de gradul de periculozitate.
In acest context societatii ii revine rolul de a armoniza cerintele pe care le are fata de institutia politiei cu resursele pe care i le ofera acesteia in vederea indeplinirii obiectivelor de securitate a cetateanului. Astfel, consideram ca in vederea optimizarii performantelor politiei si atingerii de catre aceasta a standardelor ce ii sunt impuse, este neaparat necesar sa:
se adapteze si completeze cadrul legal (Legea de modificare si completare a Legii de organizare si functionare a Politiei nr.26/1994, precum si Legea de adoptare a Statutul politistului, sau modificarile la Legea nr. 17 privind regimul armelor si munitiilor fiind mai mult decat necesare sa se adopte si sa intre in vigoare);
se redimensioneze structurile politienesti, sub aspectul atributiilor functionale pe domeniile judiciar, administrativ(comunitar) si de ordine publica;
se modifice statutul profesional al politistului;
se initieze un dialog real si permanent politie-comunitate, in scopul indeplinirii mandatului social al politiei: imputernicirea de a actiona in numele si in interesul comunitatii;
creasca capacitatile de interoperabilitate cu structuri similare din tarile comunitatii europene (cooperarea in domeniul justitiei si afacerilor interne);
se produca schimbari profunde in mentalitatea lucratorului de politie in sensul intelegerii noului sau rol in societatea contemporana―functionar public in serviciul cetateanului―, dar si in perceptia cetateanului fata de politist;
creasca eficienta activitatilor de cooperare si colaborare internationala, masura impusa de caracterul globalizat al criminalitatii in ziua de azi;
se initieze programe de planificare integrata a resurselor umane, materiale si financiare puse la dispozitia politiei in vederea mentinerii ordinii publice, astfel incat sa se realizeze o mai justa corelare a misiunilor in functie de resursele alocate.
se asigure o baza tehnico-materiala moderna, precum si infrastructura informationala necesara cresterii operativitatii actiunilor politienesti;
se initieze actiuni concrete in domeniul protectiei sociale a politistilor si sa se adopte masuri speciale pentru lucratorii din unitatile ale caror misiuni au un grad ridicat de risc;
se aplice forme moderne de pregatire si perfectionarea pregatirii politistilor si sa se stabileasca criterii juste de selectionare a celor care urmeaza sa activeze in cadrul politiei;
se stabileasca anumiti indicatori sintetici de stare si evaluare a muncii specifici, pentru fiecare domeniu de activitate, care sa poata oferi conducerii Politiei si ministerului, o imagine reala a volumului si calitatii muncii depuse de fiecare structura si fiecare politist in parte.
Totusi, in prezent, trebuie sa recunoastem ca se manifesta un puternic proces de erodare a increderii publicului larg in politie. Fenomenul nu trebuie insa sa ne sperie, acesta fiind intalnit, de altfel, si in majoritatea tarilor occidentale. Cauzele sunt atat de natura obiectiva cat si subiectiva. Mediatizarea pe scara larga a cazurilor de coruptie sau de folosire a fortei in mod abuziv de catre politie, si ignorarea aspectelor pozitive (care sunt considerate rezultate firesti ale activitatii politienesti) fiind un exemplu in acest sens. Pe de alta parte, erodarea increderii si a respectului cetatenilor este determinata insa si de neintelegerea pe deplin a serviciilor pe care trebuie sa le presteze politie in folosul cetatenilor.
Evident ca singura modalitate reala de a castiga increderea si respectul publicului este aplicarea unei strategii de totala transparenta in ceea ce priveste obiectivele si prioritatile stabilite. Cunoscand toate elementele, populatia poate evalua in mod corect atat atributiile politiei cat si nivelul la care acestea sunt aduse al indeplinire.
Astfel ca, politica generala de transformare a Ministerului de Interne /Politiei Romane, dintr-o institutie cu un pronuntat caracter represiv intr-un serviciu public, la dispozitia cetateanului, s-a concretizat atat in plan strategic cat si operativ prin reorientarea intregii activitati catre actiuni necoercitive si cresterea treptata a ponderii celor preventive.
Pentru coordonarea unitara si asigurarea finalitatii actiunilor intreprinse pe aceste coordonate, a fost constituita functia de 'purtator de cuvant' atat la nivel central cat si la nivelul inspectoratelor generale teritoriale. Conferintele de presa periodice la care participa cadre din conducerea institutiei, au contribuit, de asemenea, la crearea si consolidarea unui climat de incredere reciproca si cooperare pe multiple planuri intre structurile Ministerului de Interne si comunitate, ca suport al eficientizarii metodelor de prevenire si stopare a fenomenului criminalitatii precum si de mentinere a ordinii publice. Pe de alta parte, s-a actionat pentru perfectionarea activitatii de culegere, prelucrare, transmitere si exploatare operativa a informatiilor, o atentie deosebita acordandu-se completarii si actualizarii cadrului normativ cu caracter intern care reglementeaza activitatea in acest domeniu, pregatirii de specialitate a cadrelor din politie desemnate sa desfasoare activitati informative precum si perfectionarii metodelor de cooperare si conlucrare in finalizarea unor cazuri concrete.
Actiunea de modernizare a metodelor de lucru si de adaptare a acestora la cerintele societatii democratice a inclus, printre altele, initierea procesului de elaborare a 'Cartei calitatii serviciilor publice sectoriale', instrument de optimizarea a serviciilor prestate de structurile Ministerului de Interne, in ansamblul sau, in folosul cetatenilor si de realizare a alinierii sistemelor de evidenta a persoanei la standardele Uniunii Europene in domeniul protectiei datelor. In acelasi sens, au fost intreprinse masuri de simplificare a actelor si procedurilor administrative gestionate de Inspectoratul General al Politiei.
Aplicarea noii conceptii privind asigurarea ordinii publice in Romania permite realizarea concordantei intre obiectivele nationale de aparare si ordine publica cu strategiile elaborate pentru realizarea acestora prin sistemul de planificare, programare, bugetare si evaluare a fortelor, activitatilor, capabilitatilor si resurselor Ministerului de Interne precum si alocarea rationala a resurselor. In acest scop au fost constituite structuri organizatorice corespunzatoare la nivelul carora a fost demarata actiunea de elaborare a unui set complet de indicatori de eficienta pentru evaluarea performantelor obtinute in domeniile specifice de activitate ale Ministerului de Interne si utilizarea lui in procesul de planificare.
Din analiza mediului socio-cultural putem concluziona ca mai exista multe de facut atat de catre politie cat si de catre societate pentru a se ajunge la armonizarea cererii celei din urma cu oferta primei. Exista neintelegeri, atat de o parte cat si de cealalta, si la acest moment putem aprecia ca de multe ori solicitarile depasesc posibilitatile. Situatia aceasta se datoreaza in primul rand factorilor de natura economica, dar are si cauze natura interna. Politistii evolueaza odata cu societatea si asa cum am constatat, mentalitatile sociale se schimba greu, adevar perfect valabil si in cazul multor lucratori din politie, chiar de la nivelele de varf.
Importanta este dorinta de schimbare, de perfectionare si de imbunatatirii a colaborarii care exista si de o parte si de cealalta.
Asa cum se spune politia reflecta fidel mediul social in care evolueaza. O societate care cauta inca drumul pe care sa ajunga la liman nu poate pretinde sau avea o structura de politie (deci, o structura de implementare si aplicare a legii) perfecta, dar poate tinde sa dobandeasca una. Reciproca acestei afirmatii este perfect valabila, dorinta lucratorilor de politie de a trai intr-o societate bine conturata, asezata si stratificata, fara tulburari sociale, etnice sau religioase, cu o rata a criminalitatii redusa, nefiind mai mica in intensitate. De aceea consideram ca pasii care s-au facut pe linia parteneriatului intre comunitate si societate desi timizi inca, constituie pietre de temelie ale unei relatii ce se intrevede din ce in ce mai solida in avantajul reciproc al partenerilor sociali.
4. Analiza mediului tehnologic
Mediul tehnologic este reprezentat de totalitatea elementelor ce definesc tehnologia momentului. Atat tehnologia in sine cat si evolutia inovatiilor tehnologice au o deosebita importanta pentru dezvoltarea organizatiilor. Cresterea capacitatii de a transpune in practica o idee si de a transforma o inventie in produs ce se adreseaza unui public larg a facut ca mediul tehnologic sa fie afectat de un inalt grad de schimbare.
Tehnologia reprezinta un factor extern foarte important. Progresul tehnologic determina aparitia unor produse noi si servicii, noile tehnologii determinand imbunatatirea activitatii si cresterea profitabilitatii.
In cazul unei organizatii de politie, impactul mediului tehnologic are doua dimensiuni. Pe de o parte existenta sau lipsa unei tehnologii avansate in mijloacele de munca ale politistilor, pornind de la tehnica de comunicatii, informatica, mijloace de transport, mijloacele specifice activitatii de cercetare /investigare si mentinere a ordinii publice si pana la armamentul din dotare are, dupa caz, efecte pozitive sau negative in activitatea de politie. Pe de alta parte aceeasi tehnica de varf atunci cand se afla la dispozitia infractorilor le da posibilitatea acestora sa foloseasca mijloace de operare sofisticate, care de multe ori sunt necunoscute de catre politiei sau, atunci cand sunt cunoscute, politia nu dispune de mijloacele necesare de contracarare.
De exemplu, dezvoltarea tehnologica a permis aparitia unor noi tipuri de infractiuni (fraudele bancare sau de alta natura prin intermediul computerelor si a retelelor Internet, consumul ilegal de impulsuri de la abonatii telefonici, fraude prin carti de credit, etc.). Din pacate politia poate interveni foarte putin in aceste situatii din mai multe motive, cum ar fi:
lipsa cadrului legislativ care sa incrimineze aceste infractiuni si sa permita accesul politiei, in anumite situatii bine definite, la documentele financiare ale unor institutii cum ar fi bancile sau fondurile mutuale;
insuficienta personalului calificat sa investigheze si sa probeze astfel de infractiuni;
lipsa dotarii tehnico-materiale cu echipamente cel putin la fel de performante ca cele ale infractorilor.
Dar politia se confrunta cu probleme grave pe linia dotarii tehnico- materiale, in general, analiza gradului de asigurare a unitatilor cu mijloace tehnice relevand ca la majoritatea categoriilor, acestea se afla cu mult sub prevederile tabelelor de inzestrare, iar o foarte mare parte din tehnica existenta are durata de utilizare depasita sau uzata moral.
Astfel, la inceputul anului 1999, asigurarea tehnica cu mijloacele necesare indeplinirii misiunilor era realizata in proportie de 46%, in conditiile in care peste 50% din armament si aparatura destinata investigarii si prevenirii faptelor infractionale avea o vechime de peste 20 de ani.
In domeniul transporturilor, gradul de inzestrare era la autovehicule de 67%, la nave de 45% iar la aeronave de 22%. Procentul mediu de echipare era de 50% pentru cadre, iar la nivelul locuintelor de serviciu doar 17,4% din necesarul minim erau date in folosinta sau in curs de executie.
Exista, de asemenea, probleme deosebite datorita insuficientei spatiilor de munca, pregatire, cazare si hranire a efectivelor, precum si pentru depozitarea materialelor si tehnicii din dotare. Deficitul este estimat la peste 400 mii m.p. Dificultatile majore cu care se confrunta unitatile in asigurarea tehnico-materiala se datoreaza in principal regimului drastic de austeritate, ambiguitatii cadrului normativ prin care este reglementata achizitia publica de bunuri si casarea celor uzate fizic si moral, precum si disfunctionalitatilor in evaluarea si planificarea resurselor.
b) ANALIZA INTERNA A ORGANIZATIEI
1. 'Strengths' - 'Puncte forte'
In conditiile in care trebuie sa-si desfasoare activitatea intr-un mediu extern relativ instabil, in care rata criminalitatii a crescut odata cu declinul economic si cresterea ratei somajului, politia romana si-a concentrat atentia asupra unor probleme cheie pentru a contracara efectele actiunilor criminale de tot felul. Directiile principale de actiune in acest sens s-au materializat in urmatoarele actiuni, considerate in cadrul studiului de fata ca 'puncte forte' ale organizatiei: s-a efectuat redimensionarea structurii organizatorice a Inspectoratului General al Politiei, s-au imbunatatit raporturile intre cadrele cu atributii de conducere si cele cu atributii de executie, dintre cadrele ce activeaza in sectorul administrativ si cele ce activeaza in sectorul auxiliar (servicii), s-a perfectionat managementul resurselor umane, s-au facut pasi importanti pentru imbunatatirea relatiilor cu comunitatea, s-a dezvoltat cooperarea institutionala atat pe plan intern cat si extern. Mai concret:
Pentru intarirea capacitatii de abordare, solutionare si tinere sub control a criminalitatii a avut loc restructurarea politie pe cele trei componente: Judiciara, de Siguranta Publica si Administrativa.
S-a trecut la descentralizarea si democratizarea raporturilor functionale, ca premisa esentiala a flexibilitatii si independentei sistemului judiciar.
S-au pregatit conditiile pentru trecerea in viitor (anul 2004) a structurilor neoperative din cadrul politiei, dar mari consumatoare de resurse, cum ar fi evidenta informatizata a persoanei, eliberarea permiselor auto, etc., la Administratia publica locala.
S-au elaborat si sunt in curs de adoptare noi conceptii privind dezvoltarea carierei politistului si managementul personalului politiei (s-a elaborat 'Ghidul carierei politistului' si s-au stabilit etapele obligatorii de trecere in promovarea politistului).
S-a reevaluat conceptia privind formarea cadrelor de politie in cadrul Academiei de Politie 'Alexandru Ioan Cuza' si a scolilor de subofiteri.
A crescut numarul politistilor in strada, in special in mediile cu infractionalitate crescuta sau cu potential ridicat de tulburare a ordinii publice, astfel incat s-au putut preveni intr-o mai mare masura actele de talharie, violuri, furturi, etc.
A crescut numarul patrulelor de ordine in localitatile urbane, in statiile de metrou sau cale ferata, precum si in trenurile de persoane.
S-au intensificat controlul si supravegherea circulatiei rutiere, acordandu-se atentie aplicarii noilor reglementari in materie si descurajarii faptelor infractionale.
Au crescut numarul actiunilor in vederea cresterii gradului de siguranta publica in scoli si zonele adiacente ale acestora, ceea ce denota o strangere a relatiilor cu comunitatea.
La nivelul tuturor municipiilor si oraselor a fost introdus 'telefonul cetateanului' conectat la conducerea unitatilor de politie.
Am evidentiat toate aceste actiuni ca 'puncte forte' ale organizatiei noastre de studiu, respectiv Inspectoratul General al Politiei, deoarece in mod concret ele au avut urmatoarele rezultate pozitive:
rata criminalitatii a scazut de la 1,765 la 1,613;
infractiunile judiciare, care afecteaza cel mai direct sentimentul de siguranta al cetateanului au scazut cu 8,76%;
numarul accidentelor de circulatie grave a scazut cu 16,5%.
2. 'Weaknesses' - 'Puncte slabe'
Exista pe langa aceste aspecte pozitive ce le-am evidentiat mai sus si o serie de puncte slabe in activitatea si organizarea Inspectoratului General al Politiei. Acestea au atat cauze obiective cat si subiective, de aceea unele dintre ele se vor putea remedia pe parcursul derularii etapelor strategiei pentru perioada 2000-2004, altele probabil ca nu. Acest lucru nu inseamna ca vor fi ignorate ci ca se vor incerca demersuri de alta natura (decat strategica) in vederea solutionarii sau ameliorarii lor. Astfel, printre punctele slabe identificate in prezentul studiu, amintim:
Nu exista pana in prezent asa numita 'politie comunitara', desi a fost prevazuta sa fie operationalizata.
Dualitatea responsabilitatilor si atributiilor Politiei de Ordine Publica si ale Jandarmeriei Romane au efecte negative datorita lipsei de coordonare si disfunctionalitatilor ce apar la executarea unor misiuni specifice (ex.: vezi evenimentele de la Costesti din 1999).
Nu exista o politica ferma in vederea demilitarizarii politiei ( pana in prezent nu s-a manifestat nici dorinta politica fara echivoc in acest sens si nici nu s-au gasit mijloacele financiare care sa suporte o astfel de intreprindere).
Neaprobarea in Parlament a Legii de modificare a Legii nr. 26/1994 privind functionarea si organizarea Politiei Romane si a Statutul Politistului, conduc la neindeplinirea unui obiectiv important prevazut atat in Strategiei Ministerului de Interne cat si in Strategia de reforma si modernizare a Politiei Romane si anume, transformarea intr-o institutie civila, in slujba cetateanului si, in acelasi timp confirma observatia anterioara.
Persistenta atat la nivele de varf, cat si de executie a unor mentalitati rigide, invechite cu privire la performantele unei structuri de tip militar, nu concorda cu mentalitatea 'politistului cetatean' si reprezinta un alt obstacol in calea asa numitei 'civilizari' a politiei.
Protectia sociala a politistului este insuficienta sau aproape inexistenta. De exemplu, salarizarea nu este corelata cu importanta sociala si cu riscul profesional la care este expus, iar nereglementarea regimului armelor il pun in imposibilitatea de a se apara folosind arma din dotare atunci cand viata ii este amenintata.
Sistemul de invatamant, atat cel superior cat si mediu, are o componenta teoretica prea mare si nu asigura integrarea operativa a absolventilor in unitati.
Sistemul legislativ lacunar are un efect negativ asupra activitatii politistilor, pe de o parte ii lipseste pe acestia de posibilitatea de aducere in fata justitiei a unor infractori periculosi, iar pe de alta parte, nereglementarea legislativa a statutului propriu creeaza tensiuni, angoase si frustrari care le afecteaza calitatea activitatii profesionale.
Ritmul lent de armonizare legislativa cu legislatia Uniunii Europene, care a fost sesizat de organele de control ale Uniunii, genereaza suspiciunea statelor membre in ceea ce priveste dorinta si posibilitatea Romaniei de a-si respecta cu fermitate angajamentele luate.
Alocatiile bugetare nesatisfacatoare au efecte negative atat in ceea ce priveste asigurarea tehnico-materiala cat si salarizarea cadrelor, fenomen ce genereaza pe de o parte neindeplinirea la parametrii optimi a misiunilor, iar pe de alta parte migrarea specialistilor spre alte domenii ale vietii sociale, mai bine platite, fapt ce are drept consecinta imediata a mare fluctuatie a cadrelor.
3. 'Opportunities' - Oportunitati
Exista pe langa puncte forte si puncte slabe si oportunitati de dezvoltare si perfectionare a activitatii Inspectoratului General de Politie. Consideram ca cea mai mare oportunitate pentru imbunatatirea performantelor profesionale in Inspectoratul General al Politiei va fi oferita de trecerea din 2001 la aplicarea sistemului de planificare integrata a resurselor in Ministerul de Interne. Astfel, se vor putea gasi solutii, cel putin partial la un numar mare de probleme cu care politia se confrunta in prezent, cum ar fi:
se vor asigura prioritatile logistice in raport cu posibilitatile de finantare, pentru nevoile fortelor de ordine publica, prin intermediul planurilor multi-anuale de inzestrare;
se va realiza informatizarea sistemului logistic, astfel incat personalul sa-si poata folosi cu prioritate timpul de lucru pentru analiza si conceptie sau, dupa caz, in activitatea operativa;
se vor aloca resurse pentru finalizarea modernizarii retelelor de comunicatii radiotelefonice in vederea alinierii acestora la standardele existente pe plan european (E.T.S.);
se va realiza dotarea cu mijloace specifice de ordine publica cu performante care reduc riscurile de vatamare inerente acestui tip de misiuni.
Prin aplicarea prevederilor Strategiei de modernizare si restructurare a Politiei Romane se vor:
reproiecta unele instrumente de gestiune a resurselor umane in concordanta cu Conceptia privind dezvoltarea carierelor personalului Ministerului de Interne.
se va produce descentralizarea activitatii de personal prin stabilirea unor norme de competenta noi, la diferite niveluri, pe linie de personal si invatamant;
innoi instrumentele de evaluare a performantelor profesionale individuale, prin introducerea noilor indicatori de evaluare a activitatii profesionale;
se vor elabora programe de integrare socio-profesionala pentru absolventii institutiilor militare de invatamant si personalul nou incadrat, mutat sau transferat;
se va initia elaborarea unui nou sistem normativ de stimulare si recompensare a personalului, conform standardelor europene in materie (Carta Sociala Europeana);
se va reanaliza conceptul de 'ordine interioara' si se va reproiecta sistemul de drepturi si sanctiuni disciplinare;
va creste nivelul de incadrare cu personal a unitatilor pana la minim 95% din cel stabilit.
se va intensifica cooperarea Politiei, cu Ministerul Public, Ministerul Justitiei, Ministerul de Finante, Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor.
Prin instituirea unor noi reguli de munca, bazate pe instrumente de planificare, organizare si control, eficiente in raport de dinamica situatiei operative globale, se va asigura o mai buna gestionare a activitatii politiei in conditii de austeritate bugetara. Totodata, va avea loc corelarea atributiilor si responsabilitatilor cu resursele puse la dispozitie si reglementarile in vigoare, respectandu-se angajamentele internationale ale Romaniei.
Prin dezvoltarea intr-un cadru coerent a activitatii de cooperare internationala se vor realiza deziderate precum:
armonizarea legislatiei interne cu cea internationala privind lupta impotriva coruptiei si crimei organizate;
optimizarea gestionarii fondurilor PHARE si a altor forme de asistenta financiara acordate Romaniei;
cresterea gradului de interoperabilitate cu structuri similare din statele Uniunii Europene.
4. 'Threats' - 'Amenintari' (Riscuri)
Ca orice structura sociala, si Inspectoratul General al Politiei este oricand pasibil sa faca fata unor riscuri sau amenintari percepute ca atare sau total necunoscute. Acestea pot fi atat de natura interna cat si externa.
Printre riscurile interne cu care se poate confrunta ar fi:
promovarea schimbarii de dragul schimbarii, atat pe linie de personal, cat si structurala;
aplicarea noului proces de management al resurselor umane fara o pregatire adecvata, transmiterea unor mesaje eronate in mediul inconjurator (atat catre populatie cat si catre personal) si erodarea moralului personalului.
Alte riscuri sunt cele de natura sociala, in special cele datorate prezenta unor puternice comunitati de rromi pe teritoriul tarii noastre, politia confruntandu-se cu urmatoarele fenomene:
miscari de afirmare etnica si politica cu revendicari in sfera respectarii drepturilor omului, fara ca, aceasta comunitate sa fie dispusa, la randul ei, sa accepte valorile morale si normele juridice institutionalizate acceptate de restul populatiei;
imbogatirea excesiva a capilor populatiei de etnie rroma, prin mijloace de cele mai multe ori ilicite;
amplificarea fenomenelor criminale, a infractiunilor cu violenta si implicarea in structurile crimei organizate;
conflicte ce degenereaza nu de putine ori in acte de mare violenta, atat intre populatia majoritara si cea de etnie rroma cat si intre grupuri (familii) rivale de rromi.
Intarzierea luarii unei decizii politice (prin adoptarea legislatiei necesare) privind rolul si locul politiei in societate lipseste politia de un statut social bine conturat precum si de fonduri pentru achizitionarea unor mijloacelor moderne de operare, investigare si protectie, a mijloacelor de transport si a mijloacelor de interventie pentru asigurarea ordinii si linistii publice in conditii de eficienta. Efectul nedorit al perpetuarii acestei stari de fapt este capacitatea redusa de contracarare si prevenire a criminalitatii la nivel national.
Un ultim factor de risc ar fi intarzierea sau modificarea obiectivelor si prioritatilor stabilite in Strategia de modernizare si restructurare a Politiei Romane in urma alegerilor electorale din aceasta toamna si a schimbarii viziunii politice a noii administratii.
Diagnoza si analiza efectuate au avut ca scop evidentierea importantei si rolului managementului strategic in organizarea si functionarea unei organizatii politienesti, cum ar fi Inspectoratul General al Politiei. Din punct de vedere teoretic, urmarea fireasca ar fi elaborarea unei strategii care sa traseze directiile de actiune ale organizatiei, sau fundamentarea unei strategii deja existente. (In cazul studiului de fata cercetarea prin analiza-diagnoza], a urmarit fundamentarea prevederilor Strategiei de reforma si modernizare a Politiei Romane pentru perioada 2000-2004).
In cele ce urmeaza vom sintetiza concluziile ce se impun precum si masurile ce ar fi de dorit sa se intreprinda in scopul perfectionarii activitatii Politiei Romane si in vederea indeplinirii obiectivelor fixate prin strategia de reforma si modernizare. Totodata, vom evidentia corectiile necesare a se intreprinde pentru perfectionarea activitatii Inspectoratului General al Politiei, in conditii de maxima eficienta si eficacitate.
IV. CONCLUZII
Managementul strategic are implicatii extrem de importante in conducerea eficienta a organizatiilor.
Nu se poate vorbi despre management strategic in lipsa unei strategii bine definite care sa cuprinda scopurile, obiectivele, misiunile, capacitatile operationale, resursele la dispozitie, etc. In acelasi timp nu se poate pretinde o strategie organizationala functionala fara ca organizatia sa dispuna de manageri competenti, care sa cunoasca legislatia care reglementeaza statutul sau organizational, sa defineasca aceste scopuri astfel incat sa beneficieze de suportul public si politic si sa prezinte valoare pentru societate, sa defineasca misiunea organizatiei si cea mai buna structura de organizare si conducere, sa identifice resursele necesare si mijloacele de atragere a acestor resurse in favoarea organizatiei, sa cunoasca bine mediul in care aceasta opereaza si sa reactioneze cu promptitudine la schimbarile externe sau interne care pot afecta activitatea membrilor sai.
Principalele instrumente pe care managerii strategici le au la dispozitie pentru a influenta activitatea generala pe langa cele clasice administrative - organizarea institutiei, managementul resurselor umane, controlul administrativ si financiar sunt cele de conceptie privind sistemele organizationale. Astfel, orice schimbare in acest sens operata in sistemul administrativ este privita ca o miscare strategica care trebuie sa contribuie la strategia generala a organizatiei, operarea sa trebuind sa conduca la schimbarea de actiune si a stilului organizatiei.
Proiectarea unei structuri organizationale potrivite pentru o organizatie de politie necesita ca, managerii executivi sa inteleaga diferentele intre specialitatile functionale de linie, personal si sprijin. Functiile de linie sunt acelea care lucreaza efectiv pentru realizarea obiectivelor organizatiei. Intr-un departament de politie, formatiunile de patrulare, judiciare sau rutiere sunt toate specialitati functionale de linie. Functiile administrative sunt acelea care sprijina efortul managerilor de rang inalt in directionarea si conducerea organizatiei, precum si in procesul de luare a deciziilor si asumare a raspunderii pentru activitatile acesteia. Intr-un departament (organizatie) de politie, unitatile bugetare, de planificare si evaluare si biroul de consultanta juridica, sunt toate unitati administrative. Functiile de sprijin sunt acelea care ofera servicii organizatiei in intregul sau si care se intersecteaza cu nivelele functionale, programatice si geografice. Ele cuprind, de exemplu, activitati medicale, de intretinere vehicule, inzestrare, etc. Cunoscand aceste diferente este mai usor pentru manageri sa elaboreze strategii coerente in vederea descentralizarii activitatii organizatiei. Descentralizarea activitatii organizationale nu este doar o 'sintagma la moda' ci prezinta reale avantaje printre care amintim: elibereaza managerii de rang inalt de obligatia de a-si consuma timpul si energia intelectuala pentru rezolvarea unor probleme operationale, permite ca deciziile operationale sa fie luate la nivelele operative in timp mai scurt si sa fie, de multe ori, mai pertinente, ofera posibilitatea angajatilor sa-si manifeste inteligenta si spiritul creativ in beneficiul atat personal (au posibilitatea de promovare prin probarea calitatilor profesionale) cat si al organizatiei.
Odata cu fundamentarea unor notiuni teoretice, in lucrarea de fata am incercat sa subliniem importanta managementului strategic pentru o organizatie de tipul Inspectoratului General al Politiei. In urma analizei efectuate am dorit sa demonstram utilitatea si necesitatea aplicarii unei strategii coerente atat pentru functionarea cat si pentru gasirea formei optime de organizare a structurii analizate. De asemenea, am cautat sa gasim aspectele asupra carora managerii din politie ar trebui sa-si concentreze eforturile in scopul imbunatatirii performantelor activitatii intregii organizatii politienesti dar si rezultatele pozitive obtinute deja prin aplicarea actualei Strategii de modernizare si reforma a Politiei Romane.
Astfel, putem afirma ca in vederea optimizarii activitatii politiei este necesara introducerea managementului strategic atat la nivel central cat si teritorial, ca reflectare practica a noului concept politic ce reglementeaza activitatea organizatiei. Mai mult, prin pregatirea cadrelor de politie in domeniul managementului stiintific li se vor oferi atat beneficiul dobandirii unor cunostinte teoretice utile cat si posibilitatea de a aplica cu rezultate bune sau a corecta, atunci cand este cazul, Strategia Ministerului de Interne pentru perioada 2000-2004 precum si Strategia de modernizare si restructurare a Politiei Romane.
In aceeasi linie, a pregatirii profesionale a cadrelor trebuie depuse in continuare eforturi atat in ceea ce priveste pregatirea de specialitate cat si alte domenii cum ar fi: informatica, cunoasterea limbilor straine de circulatie europeana. Acestea, alaturi de armonizarea legislativa si adoptarea acquis-lui comunitar, sunt conditii esentiale pentru integrarea si cooperarea europeana a politiei romane.
Daca incepand cu anul viitor se va aplica efectiv sistemul de programare si planificare integrata a resurselor la nivel national, atunci printr-o repartitie mai justa a fondurilor, atat ministerul cat si Inspectoratul General al Politiei vor putea beneficia de mai buna dezvoltare a bazei logistice necesare, prin intermediul planurilor multi-anuale de inzestrare, de sisteme de comunicatii mai performante de o politica salariala mai atractiva pentru angajati, precum si de alte avantaje, in functie de prioritatile ce si le vor stabili. In caz contrar, dificultatile cu care se confrunta astazi se vor perpetua si se vor accentua.
Pe linia parteneriatului cu societatea, politica inspectoratului trebuie sa se dezvolte pe doua dimensiuni. O dimensiune interna ce consta in diversificarea metodelor de munca si a actiunilor pe linia prevenirii criminalitatii si o dimensiune externa de extindere si diversificare a cooperarii cu comunitatea. In acest sens participarea la actiuni comune de patrulare a reprezentantilor comunitatii locale impreuna cu politia, organizarea de catre politie a unor colocvii sau mese rotunde la care sa fie invitati reprezentantii comunitatii locale, atat cei informali (persoane cu merite recunoscute de comunitate), cat si cei formali (senatori sau deputati locali, primari, etc.), reprezentantii mass-media, reprezentanti din mediul socio-cultural ar putea constitui pasi concreti in vederea operationalizarii parteneriatului cu societatea, depasindu-se in acest mod faza bunelor intentii si trecandu-se la cooperarea efectiva si eficienta.
In ceea ce priveste gestionarea resurselor umane trebuie sa continue elaborarea si aplicarea noilor instrumente de management a resurselor umane conform Conceptiei privind dezvoltarea carierei personalului Ministerului de Interne. In plus, ar trebui sa se accentueze tendinta de formare profesionala continua, initiindu-se stagii de pregatire a managerilor de nivel superior, pe perioade scurte de timp, in centrele de pregatire superioara si de perfectionare din statele occidentale. O astfel de experienta ar fi benefica pentru elaborarea unei noi viziuni manageriale ce ar apropia sistemul romanesc de politie de cele vest europene, facilitand cooperarea si interoperabilitatea. In aceeasi linie, promovarea pe functii de conducere ar trebui sa se faca prin concurs, iar testele sa fie astfel concepute incat sa se poata verifica atat cunostintele teoretice cat si abilitatile psihice si fizice ale candidatului pentru functia respectiva. In acest fel pe de o parte organizatia ar beneficia de specialisti, bine pregatiti in domeniul lor de activitate, iar pe de alta parte, angajatii ar fi motivati sa lucreze la capacitate maxima, in vederea promovarii pe scara ierarhica, avand certitudinea ca meritele lor vor fi recunoscute.
Alte directii de actiune pe care organizatia studiata trebuie sa le urmareasca cu perseverenta, prevazute de altfel si in Strategia de modernizare si reforma a Politiei Romane sunt pe linia restructurarii institutionale, a demilitarizarii reale a sistemului si a adoptarii complete a acquis-ului comunitar.
In ceea ce priveste Politia Romana, consideram ca in perioada de zece ani ce s-a scurs de la evenimentele din decembrie 1989 si pana in prezent sistemul de ordine publica din Romania s-a schimbat radical (atat la nivelul mentalitatii si al culturii organizatorice cat si la nivel organizational). Desigur ca procesul de transformare a fost dificil, de multe ori incoerent cu multe suisuri si coborasuri, dar la acest moment se poate vorbi in tara noastra de o politie moderna cu o orientare strategica clara. Greseli mai exista si se vor mai face, nemultumiri probabil ca se vor mai manifesta atat din partea populatiei cat si a politiei, dar un lucru este evident si anume optiunea ferma a politistilor catre democratie si libertate catre demilitarizare, descentralizare si democratizare a raporturilor functionale, catre indeplinirea misiunilor si atributiilor ce le-au fost incredintate prin lege.
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 2644
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
