Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


ComunicareMarketingProtectia munciiResurse umane

MANAGEMENTUL PUBLIC

management

+ Font mai mare | - Font mai mic



MANAGEMENTUL PUBLIC

Gestiunea publica prezinta un ansamblu de particularisme care interzic o supunere neconditionata la management:



1. Managementul presupune o ratiune strategica, vizand atingerea anumitor obiective. Or, daca intreprinderea privata are un scop clar (cautarea si maximizarea profitului) in functie de care ea isi poate organiza actiunile si modela organizarea, situatia nu este identica in cazul administratiei publice;

2. misiunea ei de a urmari realizarea 'interesului general' este echivoca. 'Interesul general' este susceptibil a cunoaste interpretari diferite si de multe ori contradictorii. Desigur, dubla egalitate: firma privata = cautarea profitului, organizatia publica = interes general reprezinta o abordare simplista ce trebuie nuantata: finalitatile firmei private sunt diverse (maximizarea profitului dar si cautarea unor informatii satisfacatoare, nevoia de realizare a conducatorilor, obtinerea adeziunii membrilor, etc.). Pe de alta parte, 'interesul general' este un termen la fel de incert. Deci finalitatea intreprinderii private este introvertita (ea gaseste in ea insasi rationalitatea proprie de a functiona), in timp ce organizatia publica este constituita pentru satisfacerea unor interese care o depasesc: finalitatea ei este extrovertita.

3. Managementul presupune detinerea de catre organizatie a unei capacitati de actiune strategica, care ii permite sa atinga obiectivele pe care si le-a fixat. Or, aceasta capacitate de actiune este redusa la organizatiile publice care se caracterizeaza prin interdependenta actiunilor lor, dependenta de puterea politica (de care depinde fixarea marilor obiective, a pachetelor de activitati, nivelul tehnologic, resursele, relatiile sociale) si supunerea fata de drept. Aceste elemente le priveaza de flexibilitatea necesara, interzicand posibilitatile de reorganizare si de reorientare in functie de dificultatile intalnite.

4. Pentru administratia publica, primul criteriu de organizare nu este cel de eficacitate economica ci cel de conformitate politica: alegeri ce par 'irationale' in termeni de management se pot dovedi necesare, datorita dorintei si actiunii exprimate de catre alesii politici.

5. Managementul este construit in functie de o lege: cea a pietei. Or, pe cand intreprinderea privata este inserata intr-un sistem concurential, care o obliga la un efort permanent de rationalizare si modernizare, administratia publica se afla in parte sustrasa disciplinei pietei. Ea este dotata cu privilegii care ii permit sa elimine eventuala presiune a concurentei (alocarea specifica a resurselor elimina practic toate relatiile directe intre pret si serviciile puse la dispozitie). Cand nu beneficiaza de un monopol de drept ea dispune de o pozitie care ii asigura o 'piata captiva' si ii garanteaza perenitatea. De fapt, firma privata este, in ultima instanta, reglata 'in aval', de catre clientii sai, care ii determina rezultatele. Organizatia publica este reglata 'in amonte', in functie de constrangerile etatice. Bineinteles, aceste particularisme sunt mai mult sau mai putin accentuate in functie de diferitele administratii si servicii publice.



Constientizarea acestor particularisme va conduce, deci la elaborarea unui management adaptat acestui tip de gestiune, un management public. Gradul de specificitate al managementului public este contestat: pentru unii lucrurile sunt fundamental identice, doar alegerile strategice difera in functie de finalitati; pentru altii managementul public trebuie sa dezvolte propriile modele si propriile mijloace de gestiune, sa se fereasca a imita intreprinderea privata.

Problema principala, de ordin axiologic se refera la conceptul de 'eficacitate', care, pentru administrate, este ireductibil la simpla 'eficienta'. Desigur, precum intreprinderile private, administratia trebuie sa foloseasca cat mai bine mijloacele ce ii sunt afectate; dar eficacitatea sa se apreciaza, in primul rand, prin raportarea la gradul de realizare al obiectivelor fixate de catre alesi si nu in functie de simpla 'rentabilitate' financiara.

In practica, managementul public vizeaza sa amelioreze calitatea actiunilor, prin exploatarea a noi mijloace de gestiune, sa atenueze anumite rigiditati de organizare si sa imbunatateasca sistemul de comunicatie cu exteriorul.

Definirea managementului public nu poate fi privita ca un efort facil, datorita diferitelor modalitati de percepere a acestui domeniu precum si diferentelor amintite intre sectorul public si cel privat. Ca o premisa de ordin general putem percepe managementul public ca un demers de gestionare si organizare necesar organizatiilor in cadrul carora modelul traditional de construire a legitimitatii a devenit inoperant.

Putem considera ca exista cateva principii aplicabile ansamblului serviciilor publice, servicii ce detin in ultima instanta posibilitatea de a alege tipul de management considerat a fi cel mai performant: punerea in aplicare a unui management responsabilizant; concentrarea asupra culturii specifice administratiei publice; oferirea fiecarui manager a maximului de autonomie posibil, respectand insa 'regula celor 4C' (coerenta, curaj, claritate, considerare).





Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1216
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2023 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site