Managementul productiei - concepte, obiective

Managementul productiei - concepte, obiective

Managementul productiei reprezinta acea componenta a managementului general al intreprinderii care determina si implementeaza strategia de productie, prin structuri organizatorice, procese si proceduri specifice.

Obiectivul fundamental al managementului productiei este de a realiza (fabrica) un produs corespunzator din punct de vedere calitativ cerintelor beneficiarilor, care sa fie livrat la termenul prevazut in contract, in conditiile unor costuri de productie minime. Derivate din acest obiectiv general sunt si alte obiective cum ar fi:

- asigurarea desfasurarii ritmice a procesului de productie;

- asigurarea incarcarii rationale a capacitatilor de productie.

De asemenea, managementul productiei trebuie sa asigure gestionarea optima a resurselor directe necesare desfasurarii activitatilor productive.

Aceste resurse sunt:

forta de munca directa (muncitorii) si indirecta (sefi de formatii, sefi de ateliere, sefi de sectii, director tehnic);

materiile prime si materialele care sufera diferite stadii de transformare;

capacitatile productive (masini si utilaje) prin care se asigura desfasurarea procesului tehnologic;

spatiile productive in care sunt amplasate masinile si utilajele

Procesul de management al productiei

Managementul productiei reprezinta procesul de planificare, organizare, coordonare si control a tuturor activitatilor productive, atat a celor de baza cat si auxiliare si de servire, existente in cadrul unei intreprinderi.

Planificarea se concentreaza asupra orientarii de perspectiva prin care se stabileste strategia de productie, respectiv sortimentul de produse, volumul productiei, tehnica si tehnologia utilizata.

Organizarea stabileste modul de amplasare in timp si spatiu a capacitatilor productive, astfel incat sa se asigure respectarea procesului tehnologic si desfasurarea ritmica a procesului de productie.

Coordonarea asigura integrarea lucrului fiecarui individ, prin comunicarea la toate nivelurile structurii organizatorice de productie a ceea ce trebuie realizat.

Antrenarea asigura motivarea materiala si spirituala a fortei de munca angrenata in activitatile productive.

Controlul cuprinde ansamblul activitatilor de culegere, transmitere si prelucrare a informatiilor privind desfasurarea procesului de productie. Prin control, se masoara performantele reale obtinute, exprimate prin: calitate, cantitate, costuri, termene de livrare si se compara cu standardul de performanta prevazut prin planificare, asigurand astfel feed-back-ul procesului de management al productiei. O componenta foarte importanta este controlul calitatii productiei prin care se asigura obtinerea performantelor calitative ale produselor realizate, avand in vedere impactul calitatii asupra competitivitatii intreprinderii.

Managementul productiei in conceptul de sistem

Conform conceptului cibernetic de conducere al oricarui sistem, in cadrul sistemului productiv pot fi identificate doua subsisteme (fig.1.9).

Fig. 1.9 Modelul cibernetic de conducere a sistemului de productie

Subsistemul condus este un sistem efector care asigura transformarea materiilor prime in produse finite.

Subsistemul conducator asigura coordonarea sistemului condus prin stabilirea programelor de productie si urmarirea modului de aplicare a acestor programe.

Pe baza informatiilor provenite de la celelalte functii ale intreprinderii si a informatiilor privind starea subsistemului efector, subsistemul conducator adopta decizii prin care se asigura transformarea materiilor prime si materialelor in produse finite.

Prin urmare, actiunea de conducere a activitatilor productive reprezinta un sistem constand din informatie-decizie-actiune.

Eficienta managementului productiei

Eficienta managementului productiei se mǎsoarǎ prin indicatorii de productivitate si rentabilitate

Productivitatea globalǎ a sistemului productiv se determinǎ ca raport intre cifra de afaceri obtinutǎ din vanzarea unui volum Q de produse si cheltuielile totale inregistrate pentru fabricarea acestui volum de produse,

W =

Rentabilitatea exprima capacitatea de a obtine profit din vanzarea produselor fabricate.

P = CA - CT

unde: P reprezinta profitul obtinut intr-o perioada de timp T;

W- productivitatea sistemului productiv;

CA - cifra de afaceri obtinuta in perioada T;

CT - cheltuieli totale inregistrate in perioada T

Pragul de rentabilitate reprezinta volumul minim al productiei necesar pentru a se asigura fabricarea in conditii de rentabilitate (1.3)

unde: Ch F reprezinta cheltuielile fixe, care nu depind de volumul productiei (cheltuieli administrativ-gospodaresti, amortizare, cheltuieli de cercetare);

P_v - pret unitar de vanzare;

Ch _v - cheltuieli variabile unitare care se exprima prin relatia (1.4).

Chv = (1.4)

unde : Ch V reprezinta cheltuieli variabile determinate de fabricarea unui volum Q de productie. In structura acestor cheltuieli intra costul materiilor prime, salariul personalului direct productiv, consumul tehnologic de energie si utilitati.

In aceste conditii, cheltuielile totale pe care le inregistreaza intreprinderea pentru fabricarea unui volum Q de productie se exprima prin relatia (1.5).

Ch T = Ch F + Ch V = Ch F + Q∙Ch _v (1.5)

Exemplul 1. O intreprindere are o cifra de afaceri anuala de 1000 unitati monetare obtinuta din vanzarea a 100 produse la un pret mediu de 10 unitati monetare. Cheltuielile fixe anuale se ridica la valoarea de 200 unitati monetare iar cheltuielile variabile sunt de 600 unitati monetare/an. Sa se determine profitul anual al intreprinderii si volumul minim al productiei necesar pentru ca intreprinderea sa functioneze in conditii de rentabilitate.

Rezolvare

- se determina cheltuielile totale cu relatia (1.5);

ChT = 200 + 600 = 800 u.m.

- se calculeaza profitul cu relatia (1.2);

P = 1000 - 800 = 200 u.m.

- se determina cheltuielile variabile unitare cu relatia (1.4);

Ch_v = 6 u.m.

- se determina pragul de rentabilitate cu relatia (1.3).

Q_min. = produse/an

100 produse/an