MANAGEMENT STRATEGIC - ESENTA, IMPORTANTA, RESPONSABILITATI

1. MANAGEMENT STRATEGIC - ESENTA, IMPORTANTA,

RESPONSABILITATI

Aparitia managementului strategic

Anii 1950-2000: explozie tehnologica ("A doua Revolutie Industriala").

Bell Telephone Laboratories: 1850-1890, perioada "de evolutie", dupa 1960 - perioada "de revolutie".

I. Ansoff, E.McDonnell - perioada in orientarea si finalitatile firmelor.

1900-anii 30 - perioada productiei de masa;

anii 30-dupa 1960 - perioada marketingului de masa;

dupa anii 1960 - perioada postindustriala ("era discontinuitatilor" a lui P. Drucker).

P.Drucker - cele mai importante schimbari contemporane:

a)      integrarea economica internationala;

b)      integrarea firmelor in economia mondiala prin aliante;

c)      restructurarea organizatorica a firmelor;

d)      noile rovocari ale managementului - rolul, functiile, legitimitatea acestuia;

e)      preeminenta crescanda a vietii politice internationale si a politicilor internationale asupra celor economice interne.

I. Ansoff, E. McDonnell - stadiile evolutiei sistemelor de management:

managementul prin control (1900-1930);

managementul prin extrapolare (1930-1970);

managementul prin anticiparea schimbarilor (1960-1990) - planificare strategica;

managementul prin raspunsuri flexibile si rapide (in prezent):

planificarea situationala;

perceperea "semnalelor slabe";

reactia la "surprizele strategice".

Tendinte majore rezultate din aceste statii:

trecerea de la managementul "introvertit" la cel "extravertit",

trecerea de la planificarea pe termen lung la cea strategica si apoi la cea specifica manegementului strategic.

Planificarea pe termen lung:

1bazata pe extrapolare

Planificarea strategica:

bazata pe o metodologie mult mai complexa;

analiza perspectivelor de evolutie a firmei:

- analiza competitivitatii firmei;

- analiza portofoliului strategic al firmei;

- analiza diversificarii afacerilor firmei.

Planificarea specifica managementului strategic.

adauga  planificarii strategice doua noi componente:

- planificarea capabilitatii firmei la nivel functional si al managementului general;

- stabilirea actiunilor manageriale sistematice pentru invingerea rezistentei la schimbare.

Consacrarea sintagmei managementului strategic: la Prima Conferinta Internationala de management strategic organizata de I.Ansoff in 1973 la Universitatea Vanderbitt.

Astazi, managementul strategic este considerat.

o forma de conducere previzionala;

un sistem modern de conducere;

un proces complex, cu metodologie bine definita.

Managementul strategic este un proces amplu si complex prin care conducerea de varf a firmei stabileste, pe baza anticiparii schimbarilor ce se vor produce in cadrul si in exteriorul acesteia, evolutia ei pe termen lung si performantele pe care le va realiza, asigura formularea riguroasa, aplicarea corespunzatoare si evaluarea continua a strategiei stabilite.

1.2. Mediul managementului strategic

Mediul firmei reprezinta ansamblul fenomenelor, evenimentelor, situatiilor si fortelor externe care formeaza cadrul de existenta si de actiune al firmei.

Caracteristici:

unicitatea;

dinamismul;

sensibilitatea la influenta.

Trei tipuri de medii (J. Stoner):

stabil;

schimbator;

turbulent.

Laturile mediului firmei:

a)      sociala;

Consta in totalitatea relatiilor umane pe care firma, managerii si salariatii acesteia le au in exteriorul ei:

guvernata la etica raporturilor din societate;

se ghideaza dupa normele de comportament;

cuprinde atitudinile si valorile consacrate ale societatii precum si comportamentul individual si colectiv motivat de aceste valori;

presupune asumarea unei responsabilitati sociale - servirea si apararea intereselor "detinatorilor de interese";

implica respectarea "regulilor jocului" (M. Friedman) - ansamblul acestor reguli poate fi privit ca un adevarat "contract social":

- cu persoane;

- cu alte organizatii;

- cu organisme ale statului,

- cu societatea in general (respectarea legilor).

b) Latura economica

politica guvernamentala;

rata inflatiei;

rata somajului;

cursul de schimb al monedei nationale,

coeficientul riscului de tara;

situatia industriei de profil;

forta de negociere a sindicatelor;

intensitatea efortului investitional;

puterea de cumparare interna;

dimensiunile si formele economiei subterane,

forta juridica a contractelor;

mecanismul formarii preturilor,

sistemul de impozite si taxe;

stabilitatea economica generala.

c)      Latura tehnologica

Progresul tehnologic exploziv contemporan;

Reducerea "scozitatii descoperirilor";

Intesificarea efortului de C&D.

d)      Latura ecologica

Principiul "poluter pays";

Oportunitati  ecologice de crestere a avantajului competitiv al firmei;

Inasprirea reglementarilor ecologice;

Extinderea "pietei protectiei mediului";

Intnsificarea C&D pentru "tehnologii curate",

Conturarea conceptului de "excelenta ecologica".

e) Latura legislativ-normativa

Cadrul juridic (legi, hotarari, decizii, alte reglementari generale sau locale);

Presiunile grupurilor de interese (lobby);

Limitarea progresiva a rolului statului.

Fundamentele managementului strategic

Doua conceptii manageriale:

traditionala, corespunzatoare "politicii afacerilor" bazata pe experienta acumulata de-a lungul d3eceniilor in domeniul managementului.

axata pe planificarea pe termen lung.

In conceptia traditionala, managerul are 4 roluri.

de decident;

de stabilire a politicilor firmei;

de manager strategic (coordonator strategic).

In conceptia, axata pe planificarea strategica:

a)      Criteriul orizont de timp.

termen lung: 3-7ani;

termen mediu: 1-3ani;

termen scurt: pana la 1 an.

b)      Criteriul grad de formalizare:

planificare formalizata;

planificare neformalizata.

c) Criteriul nivel de referinta:

planificare strategica;

planificare tactica.

Avantajele practicarii managementului strategic

asigura unitatea de conceptie la toate nivelurile;

constituie forma de conducere cea mai bine adoptata pentru anticiparea schimbarilor viitoare;

asigura cadrul necesar implicarii puternice a tuturor conducatorilor din firma;

asigura imbunatatirea semnificativa a performantelor firmei:

numeroase studii experimentale in acest sens;

caracteristicile firmelor performante si slab performante.

Responsabilitati in practicarea managementului strategic

consiliul de administratie al firmei;

managerul general;

managerii subunitatilor distincte ale firmei;

managerii activitatilor functionale;

conducatorii compartimentelor operationale;

planificatorul strategic (staff-ul de planificare strategica).