Managementul resurselor materiale

Managementul resurselor materiale

Functiunea comerciala, la nivelul firmei, are ca obiect conectarea acesteia pe planul asigurarii resurselor materiale si a vanzarilor. In mod practic, ea grupeaza activitati din domeniul aprovizionarii materiale si cel al desfacerii {vanzarii).

In domeniul aprovizionarii materiale, firma isi stabileste necesarul de materii prime, materiale, combustibili, energie etc. din tara si din import, cu termene de livrare si stabileste stocurile de productie, incheie contracte economice cu diversi furnizori, efectueaza receptia bunurilor aprovizionate si depozitarea acestora.

In domeniul desfacerii (vanzarii), firma incheie contracte cu diversi beneficiari pentru produsele din domeniul sau de activitate, urmareste si livreaza marfurile la termenele stabilite, prospecteaza piata si negociaza vanzarea produselor sale.

Organizarea conducerii activitatii de aprovizionare presupune mai multe momente:

a) formularea scopului si a functiilor compartimentului de aprovizionare. In acest sens, agentii de aprovizionare participa la:

-formularea politicii firmei in domeniul aprovizionarii;

-investigarea pentru descoperirea unor materiale noi, care pot contribui la reducerea costului, la imbunatatirea calitatii produselor fabricate.

b) elaborarea politicii de aprovizionare practicata de firma in ceea ce priveste cantitatea de aprovizionat, preturile, modul de alegere a furnizorilor si a formelor de aprovizionare, care pot fi de tipul:

-aprovizionare, pe masura aparitiei nevoilor de consum; aprovizionarea pe o perioada determinata;

-aprovizionarea anticipata, in functie de conjunctura pietei;

-aprovizionarea frecventa cu cantitati miei (in perioadele de mare instabilitate a preturilor);

-aprovizionarea speculativa;

-aprovizionarea cu materii prime (ex.: petrol, cupru, cositor, bumbac, cafea, zahar etc.) pentru care exista burse de marfuri.

c) organizarea. propriu-zisa a compartimentului de aprovizionare, stabilirea statutului acestuia, respectiv a pozitiei ocupate de acesta in structura organizatorica a firmei;

d) stabilirea formelor si metodelor concrete pentru intocmirea documentatiei specifice, a metodelor de achizitionare a materialelor necesare productiei, a metodelor de alegere a furnizorilor, de lansare a comenzilor, de urmarire a livrarilor si de evidenta a acestora.

In practica, pentru indeplinirea acestor cerinte ce stau in fata compartimentului de aprovizionare (programarea aprovizionarii, aprovizionarea propriu-zisa si depozitarea resurselor materiale), conducerea firmei poate adopta organizarea aprovizionarii tehnico-materiale dupa unul dintre urmatoarele sisteme:

l ) sistemul functional;

2) sistemul de organizare pe grupe de materiale;3) sistemul de organizare in functie de destinatia de consum a resurselor materiale;

4) sistemul mixt de organizare a compartimentului de aprovizionare.

Conform sistemului functional de organizare a compartimentului de aprovizionare, activitatile sunt grupate functional pe urmatoarele sectoare:

- sectorul de programare;

- sectorul de materiale;

- sectorul depozite de materiale.

In cadrul sistemului de organizare a compartimentului de aprovizionare pe, grupe de materiale se constituie sectoare de aprovizionare-depozitare pentru fiecare grupa principala de materiale (de exemplu: grupa materialelor chimice, grupa materialelor textile, grupa materialelor lemnoase etc.).

Sistemul de organizare in functie de destinatia de consum a resurselor materiale se aplica in situatia in care materialele ce se consuma difera de la o sectie la alta, in acest scop organizandu-se sectoare care se ocupa cu aprovizionarea si depozitarea materialelor pentru fiecare sectie in parte. Avantajul principal al acestui sistem consta in faptul ca realizeaza o legatura mai stransa intre activitatea de aprovizionare-depozitare propriu-zisa si activitatea sectiilor de productie.

Sistemul mixt de organizare a aprovizionarii tehnico-materiale presupune ca, pentru unele resurse materiale, in special pentru materialele auxiliare, sa se constituie sectoare speciale de aprovizionare-depozitare, aferente grupelor respective de materiale, iar la alte materiale, mai ales cele principale, sa se organizeze sectoare care sa se ocupe cu aprovizionarea si depozitarea pentru fiecare sectie in parte.

Elaborarea programului de aprovizionare tehnico-materiala

In activitatea de elaborare a programului de aprovizionare tehnico-materiala se parcurg doua etape:

1)     etapa de pregatire a intocmirii programului de aprovizionare;

2)     etapa de elaborare propriu-zisa a programului.

Programul de aprovizionare tehnico-materiala cuprinde doua parti:

I. Necesarul de resurse materiale;

II. Sursele de acoperire a necesarului de resurse materiale.

In partea de necesar de resurse materiale trebuie sa se fundamenteze urmatorii indicatori:

a)     necesarul propriu-zis pentru fabricarea productiei programate;

b)     stocul de la sfarsitul perioadei programate;

c) necesarul total de resurse materiale.

In partea de surse pentru acoperirea necesarului de resurse materiale se cuprind urmatorii indicatori:

a) stocul de la inceputul perioadei programate;

b) resursele interne ce pot fi folosite in cursul anului;

c)     necesarul de aprovizionat. t In consecinta, elaborarea programului presupune fundamentarea fiecarui indicator in parte.