Semnificatia si activitatile specifice managementului resurselor umane

Semnificatia si activitatile specifice managementului resurselor umane

Dezvoltarea teoriei si practicii in domeniul managementului resurselor umane necesita, in primul rand, cunoasterea si intelegerea cat mai deplina a rolului si particularitatilor resurselor umane in cadrul organizatiei.

In aceste conditii, oamenii reprezinta o resursa comuna si, totodata, o resursa cheie, o resursa vitala, de azi si de maine, a tuturor organizatiilor care asigura supravegherea, dezvoltarea si succesul competitional al acestora. Filosofia de management orientata spre oameni nu inseamna numai faptul ca "oamenii reprezinta organizatia" ci si "respectul pentru oameni".

Resursele umane reprezinta una dintre cele mai importante investitii ale unei organizatii, ale carei rezultate devin tot mai evidente in timp. Fara prezenta efectiva a oamenilor care stiu ce, cand si cum trebuie facut, este pur si simplu imposibil ca organizatia sa-si atinga obiectivele.

Resursele umane sunt unice in ceea ce priveste potentialul lor de crestere si dezvoltare, precum si capacitatea de a-si cunoaste si invinge propriile limite, pentru a face fata noilor provocari sau exigentelor actuale si de perspectiva.

Resursele umane reprezinta acele resurse ale firmei care indeplinesc criteriile necesare pentru a fi considerate sursa principala de asigurare a competitivitatii necesare, deoarece resursele umane sunt valoroase, rare, dificil de imitat si relativ de neinlocuit. Toate celelalte resurse ale organizatiei sunt importante si folositoare, insa resursele umane si managementul lor sunt foarte importante si foarte valoroase in confruntarea cu necunoscutul. Resursele umane sunt singurele resurse capabile sa produca si sa reproduca toate celelalte resurse aflate la dispozitia unei organizatii.

Succesul organizatiilor, gradul de competitivitate, progresul acestora depind tot mai mult de calitatea resurselor umane, de nivelul de creativitate al acestora, oamenii constituind "bunul cel mai de pret al unei organizatii", adevar subliniat si de cunoscutul proverb "omul sfinteste locul".

Resursele umane constituie un potential uman deosebit, care trebuie inteles, motivat sau antrenat, in vederea aplicarii cat mai depline sau mai profunde a angajatilor la realizarea obiectivelor organizationale.

Prin natura lor de fiinte sociabile, oamenii traiesc si actioneaza in colectivitati, fiind mai atasati de anumite grupuri. In cadrul acestor grupuri sociale, se dezvolta anumite relatii interpersonale specifice, de comunicare, socio-afective, de influenta, care, in cele din urma, influenteaza comportamentul individual si organizational.

Dintre toate categoriile de resurse ale unei organizatii, resursele umane sistetizeaza si exprima cel mai sugestiv specificitatea managementului ca tip de activitate umana.

Specialistii considera ca rolul deosebit de important al resuselor umane, la nivelul societatii se regaseste si la nivelul firmei:

- resursele umane reprezinta singura sursa creatoare de valoare de intrebuintare;

- resursa umana este singura creatoare, nu numai sub aspect economic, ci si sub aspect spiritual, stiintific. Generarea de noi idei concretizate in produse, tehnologii, metode de conducere, solutii organizatorice noi reprezinta apanajul exclusiv al omului;

- eficacitatea si eficienta utilizarii resurselor materiale si informationale depind intr-o masura hotaratoare de resurse umane.¹

Primele preocupari privind Managementul Resurselor Umane incep in secolul al XIX-lea, dar acestea erau reprezentate prin forme empirice, bazate pe intuitie, traditie si experienta.

Pe masura ce organizatiile incep sa se dezvolte, au aparut sindicatele, care au contribuit la aparitia legislatiei muncii si au determinat organizatiile sa se implice intr-o mare masura in activitatile care tin de Managementul resurselor umane: selectia personalului, negocierile, revendicarile angajatilor.

In ultimii ani, s-a dovedit ca succesele cele mai mari au fost inregistrate de firmele care au dispus de cea mai noua tehnologie, dar care in acelasi timp si-au modernizat si flexibilizat sistemul de conducere a resurselor umane. Acest sistem presupune stimularea creativitatii, canale de comunicare eficiente, delegarea autoritatii, asumarea responsabilitatilor pentru deciziile luate, recunoasterea meritelor, motivarea si recompensarea angajatilor.

Gherman Liliana, Panoiu Laura - Managementul resurselor umane, Editura  Independenta Economica , Pitesti 2006, pag.16

Aceste abordari noi ale Managementului resurselor umane pot fi puse in practica de managerii care tin pasul cu schimbarea, care inteleg sa adopte un nou stil de conducere, al carui obiectiv nu mai este controlul, ci parteneriatul si care se ghideaza in activitatea lor dupa principiul ca o organizatie nu poate fi mai buna decat oamenii care o compun.

Relatiile manageri-subordonati trebuie sa fie generate de principiul demnitatii umane, indiferent de pozitia ocupata in cadrul organizatiei.

Astfel, Managementul resurselor umane poate fi definit ca abordare strategica coerenta a modului in care sunt gestionate cele mai pretuite active ale unei organizatii: oamenii, care muncind in organizatie, contribuie individual si colectiv la realizarea obiectivelor acesteia.²

In conceptia lui Alexandru Puiu: "Managementul resurselor umane consta in stabilirea necesarului de forta de munca, selectarea, formarea, perfectionarea si motivarea acesteia in vederea atingerii unor performante cat mai ridicate, cu alte cuvinte, gestiunea completa a tuturor resurselor umane ale unitatii conduse."³

Principalele caracteristici ale abordarii MRU sunt:

- satisface nevoia de a avea o abordare strategica a MRU care sa asigure concordanta dintre strategia de afaceri si strategia de resurse umane.

Armstrong Michael - Managementul resurselor umane. Manual de practica, Editura Codecs, Bucuresti 2003, pag. 3

Puiu Alexandru - Management. Analize si studii comparative. Editia a treia, Editura Independenta Economica, Pitesti 2007, pag. 108

- se adopta o conceptie cuprinzatoare si coerenta in privinta aplicarii unor politici si practici reciproc constructive de aplicare a raporturilor de munca, prin elaborarea unor politici si practici de resurse umane integrate;

- se accentueaza importanta ideii de a obtine angajamentul asumat fata de misiunea si valorile organizatiei;

- angajatii sunt vazuti ca active ale organizatiei sau capital uman, in care se investeste prin asigurarea posibilitatilor de invatare si dezvoltarea unei "organizatii care invata";

- resursele umane sunt vazute ca sursa de avantaj competitiv, in conformitate cu conceptul strategiei bazate pe resurse;

- abordarea relatiilor cu angajatii este unitarista, nu pluralista: se considera ca angajatii au aceleasi interese cu angajatorii, in loc de a presupune ca aceste interese nu trebuie neaparat sa coincida;

- realizarea si aplicarea MRU constituie o responsabilitate a managerilor de executie.

Obiectivele MRU⁴:

ilustrarea problemelor angajarii resurselor umane necesare in cadrul organizatiei;

discutarea rolului planificarii resurselor umane si a relatiei acesteia cu planificarea la nivel organizational;

discutarea modului in care organizatiile isi acopera nevoile de personal prin recrutarea si selectia candidatilor calificati;

evaluarea rezultatelor cercetarilor cu privire la interviul de angajare;

www.ebooks.unibuc.ro

descrierea modalitatilor de pregatire a interviurilor de angajare de succes;

prezentarea unor modalitati de orientare si integrare a noilor angajati;

discutarea instruirii si dezvoltarii angajatilor si a unor aspecte ale acestor procese;

explicarea obiectivelor evaluarii performantelor, a motivelor pentru care acest proces poate esua si a metodelor de depasire a obstacolelor;

discutarea aspectelor care trebuie avute in vedere in luarea de decizii cu privire la recompensarea angajatilor;

discutarea metodelor de asigurare a unor relatii productive cu angajatii sau reprezentantii acestora.

Managementul resurselor umane consta in ansamblul activitatilor orientate catre asigurarea, dezvoltarea, motivarea si mentinerea resurselor umane in cadrul organizatiei in vederea realizarii cu eficienta maxima a obiectivelor acesteia si satisfacerii nevoilor angajatilor.

Pe masura ce organizatiile se dezvolta au de a face cu o serie de aspecte esentiale ale managementului resurselor umane. Managerii creaza un plan de atragere si retinere a persoanelor cu abilitatile de care are nevoie organizatia. Implementarea planului presupune recrutarea, selectia, integrarea, instruirea, recompensarea, alegerea beneficiilor celor mai potrivite si evaluarea permanenta a performantelor pentru a se verifica daca sunt atinse obiectivele organizationale.

Activitatile de baza ale MRU, pe care le desfasoara atat managerii de executie, cat si profesionistii in domeniul resurselor umane, sunt⁵:

Organizare

Proiectare organizatorica - conceperea unei organizatii care sa asigure resursele cerute pentru toate activitatile necesare, care sa le grupeze intr-un mod favorabil integrarii si cooperarii, care sa reactioneze in mod flexibil la schimbare, si care sa permita un proces eficace de comunicare si de luare a deciziilor.

Definirea (proiectarea) posturilor si a rolurilor de munca - stabilirea continutului si a raspunderilor aferente posturilor sau rolurilor de munca, in vederea maximizarii motivatiei intrinseci si a satisfactiei profesionale.

Dezvoltarea organizatiei - stimularea, planificarea si implementarea programelor destinate sa imbunatateasca eficacitatea cu care functioneaza organizatia si se adapteaza la schimbare.

Raporturile de munca

Imbunatatirea calitatii raporturilor dintre angajator si angajati, prin crearea unui climat de incredere si dezvoltarea unui contract psihologic in mai mare masura pozitiv.

Managementul cunostintelor profesionale

Conceperea unor procese specifice pentru asimilarea si partajarea cunostintelor profesionale, care sa extinda si sa imbunatateasca invatarea si performanta organizatiei.

Armstrong Michael - Managementul resurselor umane. Manual de practica, Editura Codecs, Bucuresti 2003, pag. 20

Procurarea resurselor umane

Planificarea resurselor umane - evaluarea cerintelor viitoare de personal, atat din punct de vedere numeric, cat si al gradului de calificare si competenta si conceperea si implementarea planurilor necesare pentru satisfacerea acestor cerinte.

Recrutarea si selectia - obtinerea numarului si tipului de oameni de care are nevoie organizatia.

Managementul performantei

Obtinerea unor rezultate mai bune de la organizatie, echipe si angajati individuali, prin cuantificarea si gestionarea performantei pe baza cadrului regulamentar stabilit in materie de obiective si competente necesare; evaluarea si imbunatatirea performantelor; identificarea si satisfacerea nevoilor de invatare si dezvoltare.

Dezvoltarea resurselor umane

Invatare organizationala si individuala - elaborare sistematica a proceselor de invatare organizationala si individuala, asigurarea posibilitatilor de invatare pentru angajati, in ideea ca acestia sa-si dezvolte capacitatile, sa-si fructifice potentialul si sa-si imbunatateasca angajabilitatea.

Dezvoltare manageriala - asigurarea unor posibilitati de invatare si dezvoltare care sa amplifice capacitatea managerilor de a aduce o contributie importanta la atingerea scopurilor organizatiei.

Managementul carierei - planificarea si dezvoltarea carierelor pentru angajatii cu potential.

Managementul recompenselor

Sistemele de remunerare - conceperea unor structuri si sisteme de remunerare care sa fie echitabile, oneste si transparente.

Remunerare contingenta - corelarea recompenselor financiare cu rezultatele, competenta, contributia, aptitudinile demonstrate si efortul.

Recompense non-financiare - asigurarea unor recompense non-financiare pentru angajati, cum ar fi recunoastere, responsabilitate sporita si posibilitatea de a avea realizari si a evolua.

Relatiile cu angajatii

Relatiile colective de munca - gestionarea si intretinerea relatiilor formale si informale cu sindicatele si membrii acestora.

Implicarea si participarea angajatilor - acordarea posibilitatii de a-si exprima opiniile, partajarea informatiilor cu angajatii si consultarea lor in chestiuni de interes comun.

Comunicarea - crearea si transmiterea informatiilor de interes pentru angajati.