Stresul organizational

Stresul organizational

1 Conceptul de stres. Forme generale de stres

De origine engleza, cuvantul "stress" circumscrie o serie de substantive inrudite ca inteles, dar cu nuante usor diferite : presiune, apasare, efort, solicitare, tensiune, constrangere, incordare nervoasa.

Cel care lanseaza in limbajul medical, inca din 1936, conceptul de stres este savantul canadian Hans Selye. Potrivit acestei prime conceptii, stresul este reactia nespecifica a organismului la orice solicitare.

Descris de H. Selye ca efortul facut de organism pentru a raspunde solicitarilor mediului, numit de el sindrom general de adaptare - S.G.A. - ulterior numit de altii "sindromul Selye", conceptul s-a devedit util prin rapiditatea cu care s-a impus in limbajul cotidian la nivel international.

In tara noastra, termenul este preluat initial din ortografia engleza, apoi intr-o varianta ortografica adaptata, cu un singur s - stres - cu atat mai mult cu cat a  generat derivate adjectivale (stresant), substantive (stresor) si verbale (a stresa).

Definitia cu cea mai larga circulatie a stresului ste starea biologica de alerta care mobilizeaza corpul pentru a raspunde sau riposta la solicitari sau amenintari.

In aceste conditii - afirma specialistii - este cu mult mai bine ca stresul sa fie cunoscun si controlat, decat ignorat.

Stresul are doua componente : agentul stresor si starea organismului. Agentul stresor este desemnat prin factori nocivi sau stimuli psihici cu semnificatie afectiva puternica. Starea organismului se refera, de obicei, la raspunsurile emotionale care se exprima vizibil in comportarea individului, in limbaj, in activitatea motorie, precum si in devierea diferitelor constante fiziologice sau psihologice.

Reactile indivizilor la unul si acelasi agent stresor sunt extrem de diferite, marcate de parametrii ecuatiei personale. Aceasta eterogenitate a raspunsurilor individuale a dat nastere unui tablou extrem de diversificat al formelor de stres, dintre care, in cele ce urmeaza, rezentam cateva tipuri :

Din punct de vedere al efectelor asupra organismului stresul poate fi :

Pozitiv, numit si eustres. Este o forma benefica ce actioneaza ca factor energizant, acest tip de stres permite concentrarea si focalizarea fortelor fizice si psihice pentru realizarea unor obiective la cote maxime, in general, rezolvarea situatiei este urmata de relaxare, disiparea energiei acumulate. Este tipic pentru perioadele imediat pregatitoare examenelor, interviurilor de selectie, testelor de competenta profesionala;

Negativ, numit si distres, in care organismul supramobilizat refuza sa revina la starea normala. Individul este nervos, gata de reactie, cu tensiunea arteriala modificata (de regula, crescuta), cu musculatura incordata.

Dupa frecventa manifestarii agentilor stresori, se vorbeste de stres :

Acut sau episodic. Acesta inceteaza o data cu disparitia agentuli stresor (divort, pierderea postului, decesul unul membru al familiei etc.);

Ciclic, provocat de aparitia agentului stresor cu o anumita regularitate. Acest tip de stres poate conduce la fenomenul de autogravare deoarece insasi anticiparea stresului poate conduce la aparitia situatiilor stresante (exemplu: sesiunile de examene, vacanta, negocierea contractului colectiv de munca);

Cronic sau persistent, in care agentul stresor se mentine o perioada indelulgata, afectand starea de echilibru a organismului (divergente parinti-copii, sot-sotie, boala cu cauza mult timp nedepistata).

Dupa natura agentilor stresori, specialistii au identificat stresul :

Psihic, in care se regaseste actiunea combinata a mai multor tipuri de agenti stresori. Cea mai tipica stare de stres psihic este cea de examen, in care se regaseste actiunea combinata a mai multor agenti stresori: teama de esec, evaluarea consecintelorpe plan scolar, familial, al microgrupului, starea de start premergatoare examenului; solicitarea intensa din timplu examenului;

Profesional, la care pot participa, concomitent sau nu, stresori fizici (zgomote, vibratii, variatii de temperatura si luminozitate), chimici (substante chimice volatile, iritabile), psihofizici (natura muncii, relatiile interumane, nivelul de motivatie, obiceiurile etc.);

Preoperator si postoperator are la bata caracterele stresului psihic; situatia de examen, marcata insa de tensiunile riscului major. In cadrul acestui stres intervine agentul de multiplicare, "anticiparea stresului" operator si postoperator;

De subsolicitare, tip de stres adaugat relativ recent la tabloul celor existente. Este determinat de modificarea caracterului anumitor activitati profesionale. Astfel cresterea ponderii activitatilor de supraveghere si control pe masura dezvoltarii automatizarii, a dialogului cu panoul de comanda sau cu calculatorul in detrimentul cooperarii in echipa conduc la diminuarea comunicatiilor, monotonie excesiva, izolare. In acelasi context, obligatia de a efectua anumite sarcini repetitive, manotone, carora subiectul nu le gaseste nici o justificare sau chiar inactivitatea, asteptarea prelungita a unor semnale pot deveni surse de stres;

De suprasolicitare, caracteristic persoanelor cu program de lucru prelungit si sarcini de mare diversitate. Apare frecvent in randul managerilor, in special a celor de nivel superior si mediu. Anchetele efectuate in acest sens au relevat ca, de regula, managerii isi iau de lucru acasa, revolva diferite probleme in cursul calatoriilor, acordand o pondere ridicata din timp problemelor profesionale si reducand progresiv timpul destinat familiei si relaxarii. Desi stresul generat de suprasolicitare se manifesta cu intensitati diferite (ca de altfel toate tipurile de stres in functie de particularitatile individuale) datele anchetei indica faptul ca depasirea mediei de 65 de ore pe saptamana afecteaza majoritatea conducatorilor.

2 Cauze ale aparitiei si mentinerii stresului organizational. Efectele potentiale ale stresului

2.1Cauze ale stresului organizational specifice managerilor

In cea mai mare parte aceste cauze sunt generate de conflictele de rol pe care managerii incearca sa le armonizeze in cursul activitatii lor. Cele mai evidente cauze generatoare de stres managerial sunt :

complexitatea, diversitatea si caracterul de noutate frecventa a sarcinilor curente cu care se confrunta managerul. Solicitarile contradictorii provin din cradul ridicat de dificultate si urgenta al sarcinilor si lipsa de timp si/sau de cunostinte profesionale actualizate cerute se rezolvarea lor;

responsabilitatile mari ce insotesc functiile de management. Presiunile pot aparea ca urmare a dorintei de a concilia interesele organizatiei, in ansamblu, cu cele ale diferitelor categorii de indivizi: angajati, actionari, clienti, furnizori. Nu de putine ori managerul este pus sa aleaga si sa sacrifice unele interese in favoarea altora, aceste responsabilitati fiind insotite de emotii si sentimente puternice;

preocuparea pentru viitorul organizatiei. Conflictul apare intre complexitatea si importanta problemelor carora managerul trebuie sa le gaseasca rezolvarea si presiunea exercitata de timpul redus alocat acestora;

ritmul alert de adoptare a deciziilor. Presiunea exercitata de schimbarile frecvente din mediu determina scurtarea timpului cerut de adoptarea corecta stiintifica a deciziilor. Stresul apare din constientizarea posibilelor efecte ale unor decizii insuficient elaborate;

stilul de management neadecvat reflecta conflictul dintre tipul de manager care genereaza un anumit stil si caracteristicile diferite ale activitatii sau grupului condus;

centralizarea excesiva a autoritatii, stres datorat conflictului dintre dorinta de a dirija si controla cat mai multe activitati si capacitatile fizice, psihice, intelectuale si resursele de timp, limitate;

subordonati slab pregatiti. Aceasta cauza genereaza stres ca urmare a conflictului dintre dorinta de realizare a obiectivelor grupului si lipsa autoritatii necesare selectiei sau concedierii subordonatilor;

prelungirea duratei zilei de munca generata de constrangeri ca: termene scadente, schimbari frecvente in prioritatile organizatiei, folosirea pe scara larga a unor metode si tehnici uzate moral.

2.2 Cauze generatoare de stres manifestate la nivelul subordonatilor

incompatibilitatea cu tipul de manager genereaza stres ca urmare a conflictului dintre dorinta de a-si mentine postul si tendinta de a riposta fata de atitudini, comportamente, gesturi percepute ca neadecvate;

delegarea in exces practicata de sefi da nastere unor presiuni contradictorii intre dorinta de afirmare si promovare si efortul cerut de rezolvarea propriilor sarcini si, concomitent, a sarcinilor multe si/sau dificile, primite din partea sefilor;

teama de a pierdere a postului, cauza de stres mai intens in situatiile de criza sau recesiune economica. In general, aceasta cauza afecteaza prioritar subordonatii dar, in anumite conditii, se poate manifesta si la nivelul cadrelor de conducere. Este generat de concedieri, nesiguranta in cea ce priveste gasirea unui alt loc de munca.

2.3 Cauze generatoare de stres organizational

Atat la nivelul managerilor, cat si al executantilor, stresul poate fi cauzat de :

presiunea termenelor manifestata ca discordanta dintre obligatia de a rezolva sarcini complexe si/sau difecile si timplu alocat lor ;

motivatia nesatisfacatoare reflecta conflictul dintre asteptarile individului ca urmare a rezultatelor obtinute si percepsia, respectiv aprecierea diferita a acestora de catre cei in drept

lipsa aptitudinilor sau a pregatirii necesare postului genereaza stres, in situatiile in care selectia si promovarea personalului se face dupa alte criterii decat cele legate de competenta profesionala. Stresul apare ca urmare a conflictului dintre dorinta de putere (in cazul managerilor) si cea de satisfacere a nevoilor primare, pe de o parte, si nelinistea datorata posibilei constatari a performantelor profesionale scazute, pe de alta parte;

aspiratia spre functii superioare, cauza a stresului resimtita de orice individ ale carui dorinte, nevoi, aspiratii depasesc puterea si/sau veniturile banesti oferite de postul detinut. Nevoile pot intra in conflict cu perspectivele reduse de avansare oferite de organizatie, cu criteriile de selectie sau promovare carora individul nu le poate face fata, cu standardele de performanta inaccesibile;

Investigatiile au relevat, in principal, cinci categorii de efecte potentiale ale stresului :

efecte subiective: anxietate, agresiune, antipatie, plictiseala, depresiune, oboseala, indispozitie, scaderea increderii si stimei de sine, nervozitatea, sentimentul de singuratate

efecte comportamentale: predispozitie spre accidente, alcolism, abuz de cafea, iesiri emotionale, tendinta de a manca si/sau fuma excesiv, comportament impulsiv, ras nervos;

efecte cognitive: scaderea abilitatii de a adopta decizii rationale, concentrare slaba, scaderea atentiei, hipersensibilitate la critica, blocaje mentale;

efecte fiziologice: cresterea glicemiei, a pulsului, a tensiunii arteriale, uscaciunea gurii, transpiratii reci, dilatarea pupilelor, valuri de caldura si frig;

efecte organizationale: absenteism, demisii, productivitate scazuta, izolare, insatisfactie in munca, reducerea responsabilitatii si a loialitatii fata de organizatie.

3 Managementul stresului organizational

Managementul stresului organizational poate fi abordat din doua perspective: cea organizationala ti cea individuala.

3.1 Abordarea organizationala in managementul stresului

Declansarea acestui demers este conditionata de cunoasterea nivelului stresului si de cauzele care-l determina. In principal, organizatia trebuie sa cerceteze cele doua cauze majore, respectiv conflictul si ambiguitatea rolului.

Astfel, asa cum rezulta si din figura urmatoare, cercetarile trebuie sa releve nivelul de toleranta al fiecarui individ sau nivelul optim al stresului.

Fig. 5.22 Relatia dintre performanta, gradul de incarcare si stres

Pentru a stabili nivelul optim de incarcare si, respectiv, toleranta la stres este necesar ca angajatii :

sa cunoasca perfect cerintele postului;

sa cunoasca performantele asteptate de organizatie din partea lor;

sa fie incredintati ca pot realiza aceste performante.

Intrucat raspunsurile fata de stresori comuni sunt individuale si diferite, ca si potentialul fiecarui individ, abordarea organizationala presupune cercetarea fiecarui post in parte. Atunci cand se constata supra sau subincarcarea, se impune declansarea raspunsului de adaptare din partea managementului. In principal, aceasta reactie vizeaza: redefinirea rolului persoanei sau persoanelor afectate de stres; redistribuirea sarcinilor in cazul supraincarcarii; implementarea unor proceduri specifice diferitelor cazuri (spre exemplu, facilitarea unor intalniri intre detinatorii de roluri generatoare de stres si cei ce-l capteaza, pentru a gasi impreuna solutiile).

O importanta modalitate de cantonare a stresului in limitele suportabilului o reprezinta imbogatirea postului.

Abordarea organizationala poate fi extinsa pana la elaborarea programelor manageriale antistres. Aceste programe sustinute de companii pot fi:

orientate catre problemele specifice si acute cu care se confrunta organizatia: alcolism, de redistribuire a posturilor, de consiliere in domeniul carierei;

cu caracter general, promovate de echipe de proiect din organizatie sau de centre specializate.

In principal, formele pe care le imbraca aceste programe sunt:

porgramul clinic, bazat pe abordarea medicala traditionala si, respectiv, pe tratamentul acordat diferitelor persoane. In componenta programului se includ:

diagnoza, efectuata asupra persoanelor care acuza simtomele stresului si solicita ajutor;

tratamentul care prevede o terapie consultativa sau suportiva. In cazul in care compania nu dispune de mijloacele necesare sustinerii tratamentului, persoana este indrumata catre clinicile de specialitate;

supravegherea prin examinarea periodica a indivizilor supusi unui nivel inalt al stresului, astfel incat sa se poata actiona in timp util;

prevenirea, care presupune educarea si convengerea personalului privind riscul expunerii la stres, ca si posibilitatea de a solicita ajutor in cazul aparitiei lui

Programele clinice pot fi sustinute prin personal competent, angajat permanent sau asigurat prin contracte de asistenta cu centre specializate;

programele organizationale sunt extinse la nivelul tuturor angajatilor;

Promovarea lor este stimulata de fie de identificarea unor probleme in grupurile de munca, fie de anumite schimbari impuse organizatiei: inchiderea unor fabrici, instalarea unor noi echipamente sau introducerea de noi tehnologii.

3.2 Abordarea individuala in managementul stresului

Acest tip de reducere sau anihilare a stresului pune accent, in primul rand, pe cunoasterea si intelegerea starii de stres, astfel incat atitudinea individului sa se modifice, din una fatalista si pesimista, in constienta si pozitiva.

Primul demers il constituie antrenamentul cognitiv pentru adaptarea la stres.

Cunoasterea cere:

intelegerea cazuzei stresului, mai degraba, decat tratarea simptomolor;

constientizarea posibilitatii de schimbare;

actiunea in conformitate cu dorinta.

Prin cunoastere se urmareste obtinerea "distantei rationale" fata de factorii de stres, necesara construirii unor comportamente adecvate.

In afara comportamentului de cunoastere specialistii recomanda : exercitiile fizice, tehnicile de relaxare, de meditatie, umorul-

Pentru Romania de azi, multe din problemele si solutiile de ameliorare a stresului par o pierdere de vreme, un lux nepermis. Si totusi, managerii vor fi obligati sa-si indrepte atentia asupra lui, caci schimbarile radicale produse in economie sunt puternic generatoare de stres. Somajul, insecuritatea locului de munca, nivelul scazut al salariului mediu brut comparativ cu cel al preturilor, lipsa perspectivei pentru unele categorii profesionale reprezinta doar cateva din sursele de stres organizational sau profesional.