Stresul si organizatia

1. Ce este stresul?

Stresul reprezinta acea situatie care exercita o presiune fizica sau psihica asupra unei persoane. Stresul poate produce schimbari si dereglari in organism.

Stresul mai poate fi definit si prin prisma efectelor sale: "Reactia mintii si a trupului la schimbare" sau: "Dezechilibrul produs atunci cand actualele abilitati si resurse ale unei persoane sunt insuficiente pentru a face fata cerintelor unei situatii date". Sau chiar: "Teama indusa unui organism care incearca sa-si pastreze normalitatea in fata potentialilor agenti care il pot afecta".

Aceasta stare a fost pentru prima data studiata in mod stiintific de catre profesorul Hans Selye. El a urmarit reactiile cobailor la factori negativi de mediu cum ar fi caldura, frigul sau zgomotele excesive, injectarea unor substante iritante, suprasolicitarea musculara, emotiile (frica, frustrarea, mania). In continuare vom prezenta pe scurt cateva dintre concluziile la care a ajuns ca urmare a cercetarilor efectuate.

Reactia comuna la factorii de stres este in primul moment aceea de mobilizare totala a sistemului endocrin si de reducere temporara a eficientei organismului pana la punerea in functiune a fortelor care sa asigure mobilizarea si adaptarea la stres. In a doua faza, se produc adaptarea si rezistenta la factorii de stres prin secretarea adrenalinei si nonadrenalinei. Acesti hormoni intra in circuitul sanguin si impiedica modificari cum ar fi cresterea nivelului de colesterol si acizi grasi, deteriorarea proceselor digestive, care ar dauna starii de sanatate a organismului.

Efectele stresului pot fi pozitive pe termen scurt (ii ajuta pe oameni sa gandeasca mai clar in situatii de panica sau sa fie mai creativi). Daca nu exista insa o supapa de eliberare a stresului, prin actiuni menite sa ajute organismul fie sa evite factorul de stres, fie sa-i faca fata, efectul cumulativ poate deveni periculos. Selye a descoperit ca organismul are o energie limitata de adaptare, fiecare reactie la stres consumand o parte din aceasta pretioasa resursa.

Oamenii pot tolera niveluri ridicate de stres atunci cand simt ca pot lua masuri impotriva acestuia, precum si daca exista pauze intre evenimentele generatoare de stres. Intoarcerea la starea de echilibru este garantata de catre sistemul nervos. In cazul unei persoane supuse unui stres permanent, lipsite de perioade de "odihna si digestie", glandele care produc adrenalina pot claca.

Deci adaptarea la stres nu poate continua la nesfarsit. La un moment dat, cand energia de adaptare se epuizeaza, se instaureaza cea de a treia faza, starea de colaps care ia forma unor suferinte fizice sau psihice. In cazul suferintelor fizice, este necesara odihna la pat, pentru ca rezerva pe termen scurt de energie consumata sa se poata reface prin transfer dintr-o alta rezerva de energie, cea pe termen lung. Daca nu se ia aceasta masura, toate rezervele se epuizeaza complet si viata nu mai poate continua.

In contextul organizational, angajatii se confrunta cu stres pozitiv, acela perceput ca o provocare placuta, cu o durata limitata, care ii ajuta sa se concentreze si sa aiba performante bune. Dar si cu stres negativ, determinat de o presiune continua, exercitata asupra lor, atunci cand sunt obligati sa actioneze in moduri incompatibile cu competentele lor reale sau percepute, cu timpul si resursele avute la dispozitie.

Pe langa factorii fizici de stres (frig, caldura, efort, zgomot, pericole) intervin si factorii emotionali de stres care afecteaza la randul lor sistemul endocrin si ca urmare, starea de sanatate. Cele mai frecvent intalnite manifestari psihice ale stresului sunt frustrarea, anxietatea, depresia.

2. Stresul si starea de sanatate - reactii fiziologice la stres

Asa cum a reiesit din cele de mai sus, stresul este reactia sistemului endocrin la solicitarile la care este supus organismul. Sistemul endocrin, prin intermediul adrenalinei si nonadrenalinei, are si rolul de a asigura imunitatea organismului. Mobilizarea celor doi hormoni in vederea adaptarii la stres (factori fizici, situatii noi, incertitudine, conflicte) va conduce prin urmare la reducerea puterii de aparare fata de virusi si, deci, la imbolnaviri. Deci, o stare avansata de stres produce o deteriorare a starii de sanatate a organismului, care se poate manifesta sub forma oboselii exagerate, insomniei, durerilor de cap, nevoii exagerate de alimente dulci, maladiilor digestive, respiratorii, a disfunctiilor rinichilor, etc..

Este de remarcat faptul ca si situatiile fericite (casatorii, nasterea unui copil, aniversari, promovari, imbunatatirea statutului social sau financiar, alte realizari personale) necesita adaptarea la o schimbare, deci sunt stresante, in conceptia lui Seyle. De aceea, chiar si o aglomerare de astfel de evenimente poate produce probleme de sanatate.

Un grup de profesori de la University of Washington din Seattle, sub conducerea profesorilor Holmes si Rahe au cercetat impactul diferitelor evenimente sau schimbari din viata unui om asupra puterii de adaptare a organismului. Ei le-au asociat acestor evenimente numere, reprezentand masura aproximativa a energiei de adaptare pe care o solicita. Gradul de adaptare solicitat poate varia de la 100 - in cazul mortii partenerului de viata, 73 - divort, pana la 12 - Craciunul si 11 - o incalcare minora a legii. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca, daca o persoana cumuleaza intr-un an peste 200 de puncte, sansele de imbolnavire in anul urmator sunt de 50%, ajungand pana la 80% in cazul acumularii a peste 300 de puncte.

3. Reactii comportamentale la stres

Individul stresat incearca sa se adapteze luand masuri pentru a rezolva problemele, dar de multe ori se retrage sau consuma substante excitante.

In general, pentru rezolvarea problemelor, individul urmareste inlaturarea sau reducerea influentei factorilor care produc stres. Poate realiza acest lucru prin delegarea unora dintre responsabilitatile sale, printr-un mai bun management al timpului, prin comunicare, solicitarea ajutorului, instruire sau cautarea unor alternative. Ca urmare, stresul se reduce, se stimuleaza realizarile, spre beneficiul individului, cat si al organizatiei.

Retragerea poate imbraca forma absentelor sau demisiei, avand ca scop eliberarea de stres pe o perioada limitata sau definitiv. Prin retragere, individul isi rezolva problema, dar stresul nu dispare din organizatie.

Consumul de substante excitante (alcool, tutun, droguri) reprezinta cea mai daunatoare si inutila reactie la stres, nerezolvand nici problema individului, nici pe cea a organizatiei.

4. Reactii psihologice la stres

In functie de puterea emotiilor la care sunt supusi, indivizii au reactii negative, de intensitati si durate diferite cum ar fi: frustrarea, anxietatea si depresia.

Frustrarea reprezinta nemultumirea profunda resimtita de individ atunci cand ceva sau cineva intervine asupra comportamentului pe care il adopta pentru atingerea unui obiectiv.

Cand se pastreaza in anumite limite, frustrarea are efecte benefice. Ea da culoare comportamentului si ii ambitioneaza pe indivizi sa progreseze si sa isi mobilizeze energia pentru a face fata problemelor cu care se confrunta. De exemplu, un director de marketing care observa ca un anumit produs nu se mai vinde la fel de bine ca in trecut va intreprinde actiuni corective.

Consecintele frustrarii sunt insa pozitive numai cand aceasta este intermitenta si cand individul are la indemana mai multe posibilitati de rezolvare a problemei. Cand frustrarea se permanentizeaza si individul nu are alternative, devine o stare interioara emotionala. Poate lua forme agresive cum ar fi protestul, sabotajul sau in extremis violenta. Daca situatia care a provocat aceste manifestari nu se rezolva, apar retragerea sau apatia.

Atunci cand frustrarea apare pe nepregatite sau cand este considerata ca avand cauze nedrepte, se instaureaza agresiunea. De exemplu, atunci cand schimbarea nu este explicata astfel incat sa-i fie inteleasa necesitatea, ea produce frustrare si apoi agresiune.

Managerilor le revine misiunea de a mentine frustrarea in limite controlabile, benefice, sau cel putin nedaunatoare organizatiei. De aceea, ei trebuie sa-i pregateasca pe membrii organizatiei pentru schimbari, sa le explice ratiunile acestora, mai ales daca anticipeaza ca vor avea urmari frustrante.

Anxietatea reprezinta reactia la o amenintare fizica sau psihica anticipata, spre deosebire de teama, care este reactia la un pericol prezent. Ambele se produc atunci cand lipseste posibilitatea de aparare fata de pericol.

Anxietatea apare in organizatie din cauza vulnerabilitatii angajatilor in fata unor decizii pe care le iau cei care detin puterea si care ii defavorizeaza. Ea poate aparea din cauza unor modificari frecvente, a competitiei interne, in urma careia unele persoane isi pierd pozitia sau reputatia, a ambiguitatii sarcinilor, nesigurantei locului de munca, urmaririi vizibile si continue a activitatii (fie ca este vorba de succese, fie ca este vorba despre esecuri). Factori personali cum ar fi boala, problemele familiale, instrainarea fata de un grup, ambitiile prea mari au si ei un rol important in instalarea acestei stari.

Anxietatea moderata motiveaza, ascute simturile si mareste capacitatea de inovare, fiind sursa unor rezolvari interesante ale problemelor si sarcinilor. Cand insa aceasta devine cronica si depaseste anumite limite, subiectii nu mai gandesc rational. Unii incep chiar sa faca exces de excitante cum ar fi alcoolul, tutunul si drogurile. Cel mai grav este faptul ca anxiosii, mai ales barbatii, nu isi recunosc starea, pe care o considera un semn de slabiciune. Ei blocheaza astfel discutiile pe aceasta tema si incercarile altora de a-i ajuta.

Pentru a mentine anxietatea in limite normale, managerii trebuie sa incurajeze exprimarea ei. Trebuie sa evite pe cat posibil dislocarea indivizilor din grupurile cu grad mare de coeziune, iar cand o fac, sa pregateasca cu grija aceasta miscare. Sa le dea angajatilor feedbackul referitor la performantele lor, sa anunte din timp schimbarile care au loc in cadrul organizatiei, sa evite competitia inutila intre angajati.

Depresia este si ea o stare emotionala incercata de fiecare dintre noi la un moment dat, ca urmare a unei maladii, a unui efort prelungit sau a unui eveniment nefericit. In aceste momente, depresia pe o perioada limitata este benefica, deoarece incetineste reactiile organismului, aparandu-l de un consum prea mare de energie de adaptare. De exemplu, faptul ca, atunci cand suntem foarte raciti, ne simtim deprimati, ne face sa ne odihnim mai mult, sa interactionam mai putin cu altii, ajutandu-ne in procesul de vindecare. In mod normal, depresiile dispar dupa scurte perioade de timp. Energia, pofta de viata, optimismul reapar si viata isi reia cursul normal.

Exista insa persoane la care depresiile se cronicizeaza. Acestea devin din ce in ce mai apatice si mai retrase, nu mai dorm bine (se scoala dupa o ora, doua de somn), nu mai au pofta de mancare, sunt nehotarate, neglijente in privinta propriului aspect, se concentreaza cu greu, se simt vinovate si neajutorate, nu se mai bucura de nimic. Toate acestea le afecteaza puterea de munca, relatiile familiale si sociale, ducand la abuzuri de medicamente, alcool, droguri.

Managerii si cei din jur trebuie sa-i ajute pe depresivi sa-si recunoasca problema si sa ii faca sa accepte ajutorul specialistilor, care vor depista cauzele si vor aplica un tratamentul corespunzator care are, in general, rezultate foarte bune.

Stresul si modul de gandire

Intre stres si modul de gandire exista legatura.

Stresul afecteaza modul cum gandim. Un nivel moderat de stres ascute mintea si gandirea. De exemplu, dusurile reci ii fac pe unii sa se poata concentra mai bine. Altii isi pun pe birou notite care sa le aminteasca permanent termenul de finalizare a unei activitati. Stresul excesiv duce insa la deteriorarea gandirii, a atentiei acordate nuantelor. Scad puterea de discernamant si capacitatea de evaluare si comparare a diferitelor alternative, ceea ce este foarte grav in contextul situatiilor complexe carora trebuie sa le facem fata la ora actuala.

Pe de alta parte, modul in care gandim influenteaza stresul. Aceeasi situatie e mai stresanta pentru unii si mai putin stresanta pentru altii. Este un interviu de angajare o situatie de viata si de moarte sau nu? Dar un examen? Dar o relatie cu un client? Raspunsul difera de la o persoana la alta si, ca urmare, difera gradul de stres pe care il vor resimti si consecintele sale asupra sanatatii.

Cercetatorii au atras atentia ca managerii pot fi clasificati in doua categorii: in una se afla asa numitii "subiecti tari" care considera ca pot influenta cursul unor evenimente initiate de altii, prin forta implicarii lor. Ei privesc aceste evenimente ca fiind provocari menite sa le puna in valoare competenta, nicidecum probleme care sa-i puna in pericol. In cealalta categorie se incadreaza cei ce nu au aceasta putere de autocontrol. In situatii similare, ei clacheaza fie fizic, fie psihic.

Oricum, cercetatorii in domeniul stresului sunt unanim de acord ca puterea de adaptare a organismului la presiunile exercitate de factorii de stres sunt limitate. Modul in care un individ priveste o anumita situatie poate numai sa mareasca sau sa micsoreze potentialul sau de rezistenta la stres.

Consecintele stresului

Prin urmare, stresul ne afecteaza pe toti, la un moment dat, pentru perioade mai lungi sau mai scurte de timp si cu efecte diferite asupra performantelor si starii noastre de sanatate. Exista un stres benefic, ce ne mobilizeaza spre rezultate exceptionale, dar si unul vatamator, care conduce la probleme fizice si psihice foarte grave. Nu toti indivizii reactioneaza la fel la un anumit factor de stres. Unii sunt mai rezistenti, trecand peste situatiile dificile. La altii se instaleaza, mai curand sau mai tarziu, asa cum aratat anterior, manifestari negative specifice care pot fi psihice - frustrarea, anxietatea sau depresia si fizice - cresterea tensiunii arteriale, accidente vasculare, infarct, boli digestive, ale aparatului respirator, boli renale.

Efectele negative ale stresului se rasfrang asupra societatii, organizatiilor si indivizilor.

Ca urmare a stresului, creste deci numarul de imbolnaviri, de handicapuri, iar pensionarea se produce mai devreme decat normal. De asemenea, iritabilitatea excesiva care apare afecteaza calitatea vietii si induce cheltuieli suplimentare prin cresterea violentei. In consecinta, societatea este nevoita sa sporeasca cheltuielile de asistenta medicala si asistenta sociala.

In ultimii 50 de ani, modificarile care au avut loc in societate au dus la inmultirea factorilor care produc stresul. Este vorba despre inmultirea populatiei, in special a celei urbane (ca urmare a aglomeratiei, violentei, crimelor), de imbatranirea populatiei ca urmare a reducerii ratei natalitatii (ceea ce creeaza conflicte intre planificarea carierei si necesitatea de a ingriji rudele cu varsta inaintata), de cresterea rolului femeii in viata sociala si profesionala (ceea ce poate contribui la aparitia unor probleme intre parteneri, ca urmare a modificarii rolurilor lor in familie).

La nivel de organizatie, stresul are ca efecte principale cresterea absenteismului, a fluctuatiei personalului si reducerea performantelor salariatilor (scaderea productivitatii muncii si a calitatii  produselor sau serviciilor, inrautatirea relatiilor cu clientii). Toate acestea duc la deteriorarea reputatiei companiei. Ca urmare, procesul de recrutare si selectie are de suferit, intrucat cei cu aptitudini si cunostinte competitive nu mai doresc sa se angajeze acolo. De asemenea, clientii isi pierd la randul lor increderea si isi aleg alti furnizori.

Stresul individual apare atunci cand o persoana nu poate sa realizeze un echilibru intre multiplele solicitari carora trebuie sa le faca fata: profesionale, sociale, familiale si simte ca nu poate acorda suficient timp nici uneia dintre ele. Ca urmare a stresului, individul are probleme de sanatate si de comportament. Creste tensiunea arteriala, apar insomnii, oboseala cronica, dureri de cap, boli psihice, cardiace si ale aparatului digestiv. Scad interesul fata de infatisarea proprie, memoria, puterea de concentrare si de decizie, increderea in propriile forte. Apar apatia, sentimentul de vinovatie, neincrederea in fortele proprii, sentimentul de inutilitate. Indivizii stresati fac de multe ori abuz de tranchilizante si de alcool, ceea ce conduce la alterarea comportamentului. Daca la femei stresul se manifesta in special prin depresii, la barbati imbraca de cele mai multe ori forma unei iritabilitati excesive, a violentei, a dependentei fata de substante excitante. Apar probleme financiare, probleme in relatiile profesionale si familiale, putand merge pana la pierderea slujbei sau divort.

Ar fi de dorit ca individul sa constientizeze si sa isi recunoasca starea de stres cat mai devreme, pentru a putea lua masurile necesare evitarii unor consecinte dramatice. Din pacate insa, sunt putini cei care recunosc faptul ca sunt stresati, din nestiinta, dar de cele mai multe ori din teama de a nu-si compromite cariera sau statutul social.

8. Personalitatea si stresul

Personalitatea poate avea o influenta importanta asupra starii de stres. Friedman si Rosenman au aratat in 1974 ca, in cadrul organizatiei, se intalnesc doua tipuri de indivizi. Indivizi cu personalitate de tip A si indivizi cu personalitate de tip B. Primii considera ca soarta lor depinde in exclusivitate de ei. Ceilalti atribuie o mare importanta sansei si factorilor externi. Subiectii de tip A se confrunta cel mai adesea cu factorii de stres, pentru ca pleaca de la premisa ca reusita lor depinde in exclusivitate de modul in care vor reactiona. Interesul medicilor fata de indivizii cu personalitate de tip A a fost provocat de observatia ca cei mai multi cardiaci si victime ale infarcturilor miocardice provin din aceasta categorie. Cei cu personalitate de tip A sunt ambitiosi, pasionati de munca lor, fac ore suplimentare si se supun la stari conflictuale si incerte, fac mai multe lucruri in acelasi timp, nu precupetesc nici un efort si uita de distractii pentru a-si atinge obiectivele. Se simt frustrati daca cineva se interpune intre ei si obiectivul propus, incercand sa le incetineasca ritmul. Sunt de multe ori nerabdatori, ostili si furiosi. Tipul A se descurca mai bine ca B in situatii care presupun viteza, perseverenta, rezistenta. Ei nu recunosc implicatiile negative ale ritmului prea alert de munca asupra organismului lor. Dar presiunea la care se supun are afecte negative asupra tensiunii sanguine, pulsului, chimismului sangelui. In multe organizatii, indivizii de tip A sunt preferati, incurajati sa se comporte ca atare, dar ei sunt candidati seriosi ai bolilor cardiovasculare. Iata, deci, cum organizatiile pot ameninta, in mod neintentionat, sanatatea angajatilor

In privinta reactiei la stres, exista si alte tipuri. Aceste tipuri sunt orientative: nimeni nu se incadreaza exact intr-unul dintre ele. Constientizarea modului in care oamenii pot reactiona in situatii stresante usureaza insa intelegerea si abordarea acestora.

Persoanele ambitioase sunt reprezentantii clasici ai tipului A. Lor le plac schimbarile si provocarile si lucreaza mai bine sub presiune. Atunci cand nu exista termene limita sau alte presiuni, ei le vor crea. Daca nu gasesc ocazii de a se relaxa si detensiona, ei sunt predispusi efectelor fizice ale stresului distructiv.

Persoanele anxioase transforma orice in surse de stres distructiv, ingrijorandu-se permanent ca ceva ar putea merge prost. Daca nu reusesc sa invete sa priveasca lucrurile mai relaxat si sa nu se mai ingrijoreze permanent, sunt si ele predispuse efectelor stresului distructiv, dar mai ales celui emotional sau intelectual.

Persoanele traditionaliste sunt relaxate atata timp cat au de a face cu situatii sau sarcini familiare. Ele sufera de stres din momentul in care trebuie sa faca fata unor schimbari care le scapa de sub control sau cand intervin modificari ale rutinei.

Persoanele centrate asupra celorlalti se simt bine atata timp cat primesc multa sustinere si atentie. Ele sunt stresate daca trebuie sa lucreze singure sau daca nu primesc permanent recunoastere pentru munca lor. Dimpotriva, persoanelor izolate le displace sa lucreze in echipa si sunt stresate de relatiile cu colegii sau publicul.

Persoanele placide fac parte din tipul B. Le displac situatiile stresante si invata sa le evite, sau evita sa se agite atunci cand au de a face cu ele. Practic, in mare masura, acestea sunt stresate doar atunci cand se afla in compania unor persoane stresate.

Persoanele aventuroase abordeaza activitatile ca pe niste intreceri, ceea ce pe ei nu ii afecteaza, dar pe ceilalti ii streseaza. Persoanele aventuroase sunt plictisite si frustrate si, in consecinta, stresate de munca de rutina.

9. Surse de stres in cadrul organizatiei

Conform lui Selye, orice eveniment sau conditie dintr-o organizatie care solicita adaptarea unui individ este un factor de stres.

In cadrul organizatiei, factorii de stres sunt diferiti, de la un post la altul.

Pentru manageri, acestia imbraca forme ca: responsabilitatile fata de superiori, necesitatea motivarii subordonatilor, respectarea termenelor, incadrarea in bugete, adoptarea schimbarilor.

Pentru functionari, factori de stres pot fi: caracterul repetitiv al activitatii si lipsa de responsabilitate, nemultumirea fata de statutul social, incertitudinea fata de perspectivele de promovare, nemultumirea fata de stimulentele materiale, lipsa de control asupra cantitatii de munca.

In cazul muncitorilor, constituie factori de stres eforturile fizice, conditiile periculoase de munca, noxele.

In cadrul organizatiei, factorii de stres sunt in general suprasolicitarea profesionala, conflictele, neclaritatea sarcinilor, conflictele de roluri si ambiguitatea, nesiguranta postului.

Probabil ca fiecare dintre noi avem o idee subiectiva cu privire la volumul optim de munca. Ne dam seama cand agenda noastra se apropie de ideal. Pe de o parte, nu avem nici un moment sentimentul inutilitatii, pe de alta parte, ne putem ocupa cu atentie de ceea ce avem de facut. Dupa orele de program, ne ramane suficienta energie pentru a ne bucura de timpul liber sau a ne ocupa de treburile personale.

Cand cantitatea de munca creste, aceasta situatie ideala dispare. Toti ne confruntam cu perioade de supraincarcare. Dar in unele posturi aceasta situatie devine cronica si, prin urmare, stresanta, cerand organismului sa elibereze energie de adaptare.

Suprasolicitarea poate imbraca diferite forme. Cea mai simpla este obligatia de a lucra multe ore pentru a realiza o singura sarcina. Este situatia fermierilor, mestesugarilor, etc., care isi sacrifica o parte din timpul liber pentru a-si termina munca. O alta forma o reprezinta obligativitatea incadrarii in termene prea stranse. Nu trebuie negat rolul termenelor in cresterea productivitatii. Dar, cand ele se succed prea rapid si ii suprasolicita pe angajati, devin stresante. O a treia forma de supraincarcare, si mai dificila, este atunci cand unui salariat mai putin experimentat este promovat, dandu-i-se sarcini atat de grele, incat ar fi demne de competenta unui expert. Aceasta promovare devine astfel stresanta, in ciuda salariului si statutului tentante pe care le implica. Cel in cauza depune un efort mult mai mare decat ar fi necesar pentru a suplini lipsa de experienta si uneori isi pierde increderea in fortele proprii. De aceasta situatie se face in primul rand responsabil departamentul de resurse umane, care nu a stiut sa selectioneze oameni corespunzatori in postul respectiv si nu ia masuri grabnice de instruire si indrumare. Ultima, dar cea mai neplacuta situatie de suprasolicitare, este aceea cand o persoana are de rezolvat un numar prea mare de sarcini necorelate si care, la un loc, devin coplesitoare. Nu este vorba numai de numarul mare de ore de munca, ci si de discontinuitatile in activitate si de necesitatea distribuirii permanente a atentiei, care sunt extrem de stresante. Supraincarcarea din ultima categorie poate deveni o conditie patologica daca: persoana nu poate sau nu vrea sa delege o parte din sarcini; nu stie sau nu recunoaste si nu respecta limitele clare ale responsabilitatilor sale; nu poate refuza solicitarile suplimentare, de teama sa nu piarda, sau sa nu supere. Suprasolicitarea intervine treptat, pe masura ce altii observa ca persoana este de incredere, nerefuzand sarcinile si onorandu-le in cele mai bune conditii si intervin cu noi si noi solicitari. In acest fel, libertatea ei se diminueaza dincolo de limita suportabilitatii.

Conflictele de roluri si incertitudinea au fost prezentate de Robert Kahn si colectivul sau de cercetatori de la University of Michigan ca principale surse de stres. Conflictul de roluri reprezinta necesitatea de exercita sau controla o activitate in care doua grupuri distincte au interese contrare. De exemplu, maistrul care supravegheaza o lucrare e pus uneori in situatia sa isi preseze muncitorii peste posibilitati, desi stie ca le poate afecta sanatatea, pentru a-si satisface superiorii, care doresc maximizarea productivitatii. La fel se intampla si cu reprezentantii comerciali, atunci cand le promit clientilor satisfacerea unor dorinte legitime si nu se pot tine de cuvant din cauza unor probleme interne. Este cert ca aceste conflicte de roluri creeaza tensiuni interpersonale, duc la reducerea satisfactiei in munca, diminueaza respectul fata de persoanele care contribuie la aparitia acestei situatii, fata de organizatia unde apar. Desi nu pot fi eliminate total din organizatie, ele trebuie mentinute in limite controlate.

Incertitudinea este consecinta definirii necorespunzatoare a unui anumit post, in ceea ce priveste: asteptarile referitoare la persoana care il ocupa, actiunile care trebuie intreprinse pentru a satisface acele asteptari, consecintele unui anumit comportament. Atitudinea fata de ambiguitate difera de la un individ la altul, independent de gradul de inteligenta sau competenta. Unora le place sa aiba sarcini precizate, altii suporta foarte bine neprevazutul in cariera.

Masura in care ambiguitatea ii streseaza pe membrii unei organizatii depinde nu numai de caracteristicile individuale, ci si de diversi factori legati de climatul de lucru. Cel mai important este exigenta fata de greseli. Cu cat aceasta este mai mare, cu atat aversiunea fata de ambiguitate creste. Daca insa in cadrul organizatiei sunt tolerate greselile, atunci cand sunt neintentionate si nu se repeta, incertitudinea este de multe ori preferata rutinei.

Este important de cunoscut faptul ca nivelul de stres pe care il presupune un anumit post difera de la o situatie la alta. De asemenea, ca indivizii au o toleranta diferita la stres. De aceea, nivelul de stres pe care il presupune un anumit post ar trebui sa constituie pentru cel care cauta de lucru un criteriu de avut in vedere. In acest mod se pot evita ulterior multe situatii dificile si neplacute. Insasi cunoasterea perspectivei de a lucra sub presiune il pregateste pe candidat sa faca fata mai bine situatiei, atunci cand se angajeaza.

Stresul organizational poate aparea ca urmare a modificarii unor obiective, a unor proceduri de lucru, sau a unor tehnologii. Neclaritatea fiselor de post, comunicarea nesatisfacatoare, conditiile improprii de lucru sunt de asemenea cauze de stres.

In ultimii ani s-au produs modificari majore in ceea ce priveste produsele si serviciile oferite. Ca urmare a cresterii concurentei, a aparut necesitatea reducerii costurilor si organizatiile s-au restructurat, sau au fost supuse procesului de reengineering, ceea ce a dus de cele mai multe ori la reducerea numarului de personal. Angajatii trebuie sa lucreze si sa invete mai mult ca oricand, confruntandu-se cu un viitor nesigur.

Aparitia tehnologiei informatice a schimbat modul de efectuare a numeroase tranzactii si operatii, eliminand de multe ori necesitatea interventiei omului. Rolul de transmitere a informatiilor care le revenea managerilor de mijloc a fost preluat de computere. Ca urmare, structurile organizatorice se aplatizeaza si se pune un accent din ce in ce mai mare pe lucrul in echipa. In aceste conditii, autoritatea este data tot mai mult de competenta, si nu de vechimea in munca. De multe ori, rolurile membrilor echipei se suprapun; ca urmare creste competitia in cadrul organizatiei.

Globalizarea, achizitiile, privatizarile duc de cele mai multe ori la schimbarea rapida a culturii organizationale si la necesitatea ca angajatii sa-si schimbe practicile de lucru.

Toate aceste modificari tehnice, strategice, operationale, de cultura organizationala ii afecteaza pe salariati, depasind de multe ori limitele pe care acestia le pot suporta.

10. Strategii de reducere a reactiilor la stres

a.     Rolul organizatiei in strategiile anti stres

Nu poate fi vorba de excluderea stresului din activitatea profesionala. Din moment ce acesta reprezinta o stare de adaptare a organismului la solicitarile provenite din mediu si din moment ce activitatea profesionala, chiar daca este foarte interesanta si se desfasoara in conditii excelente, solicita organismul, nu putem aspira la eliminarea lui totala. Mai mult, asa cum a rezultat din cele prezentate anterior, acest lucru nici nu ar fi de dorit, pentru ca stresul aduce creativitate, perseverenta, ambitia de a reusi si, ca urmare, performanta.

Pentru a mentine performantele corespunzatoare ale organizatiei, conducatorii trebuie sa controleze stresul si sa il mentina in limite normale, evitand astfel aparitia efectelor sale negative. Ei trebuie sa aiba in vedere faptul ca stresul este "molipsitor". Orice persoana stresata exercita presiuni asupra colegilor, superiorilor si subordonatilor. De aceea, este foarte important a se observa cat mai devreme aparitia manifestarilor patologice ale acestei stari si a se lua masuri de indepartare a factorilor care o produc.

Responsabilitatea managerilor este dubla. In primul rand de a-si controla propriul stres, apoi de a se ingriji de crearea unui astfel de climat organizational care sa nu-i suprasolicite pe subalterni. Conducatorii care incearca sa-i protejeze pe toti cei din jur, preluand toate responsabilitatile si probleme pe propriii umeri nu aduc nici un serviciu organizatiei. In schimb, ei trebuie sa ia o serie de masuri, in beneficiul propriu si al grupului pe care il conduc.

Organizatiile si echipele in care stresul nu este gestionat intra, inevitabil, intr-un ciclu al stresului care, odata pornit, este foarte dificil de oprit.

Unul dintre primele semne ale stresului organizational este acela ca timpul si energia nu mai sunt bine utilizate, ducand la suprasolicitare. Chiar si pentru aceia pe care nu-i deranjeaza ca lucreaza peste program, repetarea acestui lucru poate determina frustrare si apoi resentimente. Pentru cei care nu accepta sa stea peste program, presiunea continua de a face ore suplimentare pentru a "tine pasul" cu colegii poate deveni de nesuportat.

Atunci cand angajatii se simt frustrati sau au resentimente, le scade interesul, se demobilizeaza, se satura. Apar conflicte, ceea ce duce la o folosire inca si mai ineficienta a timpului si energiei. Oamenii incep sa simta efectele fizice si emotionale ale stresului, crescand incidenta bolilor si absenteismul. Disfunctiile intelectuale duc la decizii pripite sau neclare, sarcini indeplinite inadecvat si la uitarea sau ignorarea unor responsabilitati importante.

Din acest moment, organizatia sau echipa trebuie sa analizeze serios si radical modul in care functioneaza. Totul trebuie reevaluat: obiective, prioritati, comunicare, proces de luare a deciziilor, fise de post, sustinerea oferita personalului.

Daca aceasta reanalizare nu are loc, organizatia poate sa supravietuiasca, insa pretul va fi mare. Conflicte majore pot duce la dezbinare, fara ca cineva sa aiba energia sau motivatia de a lua masuri pentru rezolvarea lor. Angajatii pot ajunge sa fie epuizati si chiar grav bolnavi.

Chiar si angajatii relativ rezistenti la stres vor fi atrasi, in acest moment, in ciclul stresului. Din cauza colegilor care nu lucreaza cum ar trebui, ei sunt obligati sa umple golurile. Astfel si ei vor deveni suprasolicitati, plini de resentimente. Deci stresul este molipsitor. De aceea, pericolul trebuie constientizat, recunoscut explicit, iar managerii trebuie sa elaboreze strategii care sa conduca la reducerea sa, in functie de resursele de care dispune organizatia.  Exisa trei tipuri de strategii anti stres la nivel organizational.

Strategiile primare, radicale, care sunt foarte costisitoare si se adopta foarte rar pornind de la reorganizarea profunda in scopul reducerii la maximum a ambiguitatii si insatisfactiei in munca, si mergand pana la reamplasarea organizatiei in locuri inverzite, in sedii care dispun de toate dotarile necesare reducerii stresului. Modul de aranjare a spatiilor de lucru trebuie sa permita o atmosfera cat mai relaxata. In acest sens ordinea de pe birouri, reducerea pe cat posibil a zgomotului si poluarii, iluminatul natural si temperatura corespunzatoare, decorarea si pastrarea curateniei in spatiul de lucru, plantele, asigurarea unei stocari si indosarieri adecvate, scaunele ergonomice, existenta meselor pentru discutii, disponibilitatea service-ului pentru echipamente, inlocuirea prompta a echipamentelor defecte sunt extrem de importante.

Strategiile secundare, care urmaresc reducerea la minimum a nivelului de stres din organizatie prin accesul tuturor angajatilor la sali de sport, diete si tratamente speciale.

Strategiile tertiare, care urmaresc sprijinirea persoanelor cu manifestari clare de stres prin programe anti fumat si anti alcool, si prin consilierea gratuita si confidentiala a persoanelor care sufera de pe urma stresului.

Strategiile anti stres presupun costuri destul de mari, dar au beneficii care pot fi masurate atat financiar, cat si prin imbunatatirea moralului angajatilor. Pentru fi eficiente, accentul trebuie sa se deplaseze in timp dinspre tratament spre profilaxie. Trebuie deci inceput cu schimbari si continuat cu mentinerea bunastarii angajatilor.

b. Pregatirea pentru stres

Aceasta masura presupune mai multe activitati. Este vorba in primul rand de procesul de selectare a candidatilor, in vederea angajarii. Reprezentantul organizatiei care face selectia trebuie sa prezinte realist natura postului, mai ales daca acesta implica un grad mare de stres. In felul acesta, candidatul decide singur daca doreste si este capabil sa se expuna conditiilor respective. Daca o face, stie la ce sa se astepte si, dupa cum am mai aratat, pregatirea psihica reduce stresul. Mai mult insa, in situatia selectiei pentru un post cu grad ridicat de stres, trebuie testata capacitatea de adaptare la presiune a candidatului, acest lucru fiind in beneficiul sau, dar si al organizatiei.

Anterior, se arata ca angajatii supusi unor procese de schimbare fac eforturi de adaptare, care ii pot afecta la un moment dat psihic si fizic. In conditiile actuale, organizatiile trebuie sa faca fata unor schimbari frecvente, atat interne cat si externe. Pentru a reduce pe cat posibil frustrarea si anxietatea induse de aceste schimbari, liderii au obligatia sa le anunte din timp si sa explice necesitatea lor. In felul acesta, pot sa invinga sau sa reduca, prin intermediul comunicarii, rezistenta fata de schimbare, ea insasi un factor de stres. Inarmati cu o gandire pozitiva, angajatii isi adapteaza mai usor prestatiile si performantele la noile conditii si cerinte.

In conditiile schimbarilor rapide care se petrec in mediu si in cadrul organizatiilor, setul de cunostinte, aptitudini si atitudini necesare este si el in continua schimbare. Teama ca in viitor nu vor mai face fata solicitarilor ii streseaza pe indivizi. De aceea, rolul programelor de instruire si de indrumare, care contribuie la cresterea competentei si a increderii in fortele proprii, este esential in reducerea stresului. Initiativa acestei pregatiri trebuie sa ii revina fiecarei persoane in parte, dar in primul rand conducatorilor organizatiei, care trebuie sa puna la punct programe coerente si eficiente.

c. Proiectarea si reproiectarea postului

Posturile trebuie proiectate sau reproiectate astfel incat sa se reduca, pe cat posibil, stresul. In acest proces trebuie tinut cont de factorii de stres, fie ca este vorba despre suprasolicitare, fie ca este vorba de monotonie.

In situatia suprasolicitarii, o parte din atributiuni pot fi repartizate altor posturi, sau se pot crea posturi noi. De exemplu, in cazul unui director extrem de ocupat, se poate lua masura crearii unui post de asistent, care sa-i preia o parte din sarcini.

In cazul monotoniei, reproiectarea trebuie sa aiba scopul de a face postul mai interesant, mai stimulativ, apelandu-se in acest scop la imbogatire. Astfel li se da angajatilor mai mult control asupra sarcinilor pe care le au de indeplinit si asupra ritmului in care le indeplinesc, permitandu-le sa-si utilizeze mai bine creativitatea si talentele.

De asemenea, definirea clara a postului, prin specificarea clara a activitatilor si a competentelor pe care le presupune, reduce ambiguitatea, prin urmare stresul.

d. Sprijinul social

Comunicarea, discutiile, sprijinul reciproc au un rol esential in reducerea stresului. Liderii trebuie sa discute ei insisi cu angajatii care au probleme, pe de o parte, iar pe de alta parte sa incurajeze un climat de colegialitate si de ajutor reciproc intre angajati. Semnele de stres trebuie observate imediat ce apar. Constientizarea stresului este prima conditie a eliminarii lui. Trebuie cautate cauzele sale, cum ar fi sarcini prea dificile, tensiuni sau competitie intre colegi care au de indeplinit aceleasi sarcini. Odata intelese, incepe partea cea mai grea. Aceea de a-i convinge pe cei cu probleme ca trebuie sa ia masuri. Acest lucru trebuie facut cu tact, prin discutii individuale, purtate intr-o atmosfera informala, placuta, destinsa si cu ajutorul colegilor ce se afla in relatii apropiate cu acestia.

Persoanele aflate in stare de stres trebuie tratate cu rabdare, pentru a li se da sansa sa se redreseze. Degrevarea temporara de sarcini, consilierea psihiatrica, consilierea pentru un mai bun management al timpului, antrenarea intr-un program de exercitii fizice, ii vor ajuta sa se recupereze, cu efecte benefice asupra lor dar si asupra organizatiei.

Programele de managementul stresului sunt de lunga durata. In timp, accentul trebuie deplasat dinspre remedierea efectelor negative - concretizate in primul rand prin nivelul absenteismului - inspre profilaxie, prin prevenirea alterarii moralului angajatilor. Conducatorii organizatiilor au un rol hotarator in acest sens, prin crearea unui climat de lucru in care factorii de stres sa fie redusi la maximum. Trebuie sa vegheze la buna comunicare si la instaurarea unui climat de cooperare. Trebuie sa imbunatateasca conditiile de munca. Sa-i inscrie pe angajati intr-un program profilactic antistres, care include discutii in care angajatii sa poata veni cu solutii referitoare la imbunatatirea conditiilor de lucru, consiliere acordata de psihologi, accesul la sali de sport, restrangerea la maximum posibil a orelor suplimentare.

e. Rolul individului in strategiile antistres

Desi rolul organizatiei in eliminarea stresului este foarte important, succesul actiunilor intreprinse va fi limitat fara ca indivizii sa se mobilizeze in acest sens, luand o serie de masuri.

Intelegerea politicilor companiei are un efect benefic asupra stresului. Miscarile radicale de genul parasirii companiei al carei climat de lucru pare necorespunzator pot duce la situatii si mai stresante. De aceea, ele trebuie precedate de o matura gandire prealabila. Este recomandabil ca mai intai sa se faca toate incercarile posibile pentru intelegerea motivelor unei anumite stari de lucruri si eventual pentru remedierea acesteia in cunostinta de cauza.

Organizarea spatiului personal de lucru, astfel incat sa devina placut si sa permita utilizarea eficienta a timpului, este extrem de importanta. Facand ordine la sfarsitul unei zile de lucru, asiguram atmosfera relaxata la sfarsitul zilei urmatoare. Lucrurile si hartiile inutile trebuie aruncate neintarziat. Cele care vor fi utile mai tarziu trebuie indosariate, iar cele de uz curent trebuie pastrate in ordine. Stresul este influentat de stimulii vizuali. De aceea este importanta infrumusetarea spatiului privat de lucru cu ajutorul plantelor, florilor, fotografiilor preferate.

De mare ajutor in evitarea sau in reducerea stresului sunt bunele relatii cu colegii de serviciu. Discutiile si schimbul de opinii in perioade de presiune maxima sunt extrem de importante pentru stabilirea unor bune relatii intre colegi. De asemenea, un climat relaxat si prietenos este benefic pentru prevenirea stresului. Este bine ca persoanele care se simt sub stres sa impartaseasca acest lucru colegilor pe care ii stiu buni ascultatori. Chiar daca nu pot primi ajutor de la acestia, orice sfat si incurajare sunt utile.

Avand in vedere zecile si chiar sutele de mesaje primite si transmise zilnic de fiecare dintre noi in activitatea profesionala, comunicarea corespunzatoare este si ea absolut necesara pentru  evitarea, pe cat posibil, a stresului. La ora actuala, exista o gama foarte larga de mijloace de comunicare scrisa. Activitatea de primire si transmitere a mesajelor trebuie delegata pe cat posibil, fara a se renunta la cele importante. Modul de transmitere a mesajelor trebuie adaptat situatiei si celui care le receptioneaza. Unii prefera mesajele scrise, altii raspund mai bine la ceea ce li se transmite personal.

Intalnirile cu colegii sau subalternii nu trebuie ocolite. Sunt foarte importante pentru stabilirea unor relatii corespunzatoare de lucru si pentru obtinerea unor informatii si sfaturi utile de la subalterni, care trebuie sa fie ascultati cu atentie. Pe de alta parte, criticile trebuie sa fie aduse constructiv si confidential pentru a nu bloca comunicarea in cadrul grupului, si sa fie primite cu receptivitate si obiectivism.

Este, de asemenea, binevenita analiza nivelului de stres pe diferite perioade ale anului si ale zilei, in vederea identificarii perioadelor prea aglomerate si reesalonarii activitatilor. Prin identificarea perioadelor cu activitati prea multe si prea dificile se poate face o mai buna planificare a timpului si se poate apela din vreme la ajutoare.

Unul dintre simptomele principale ale stresului este acela ca ziua nu este suficient de lunga pentru tot ceea ce este de facut. De aceea, managementul timpului este de mare ajutor. Obiectivele trebuie ordonate in functie de viziunea fiecarui individ asupra vietii. Fie ca este vorba de aspiratia de a mentine un echilibru intre activitatea profesionala si viata de familie, fie ca se urmareste cu orice pret ascensiunea spre cele mai inalte trepte ale organizatiei. Aceasta ierarhizare trebuie facuta periodic, intrucat in timp prioritatile se pot schimba, in functie de circumstante.

In functie de prioritati, activitatile trebuie impartite in: importante si in acelasi timp urgente, importante dar mai putin urgente, mai putin importante, astfel incat sa li se acorde atentie si timp pe masura. Pregatirea pentru fiecare activitate contribuie la eliminarea ezitarilor, deci la economisirea de timp. Graba, pe de alta parte, poate conduce la greseli grave, care consuma si ele timp, in mod inutil. Cele mai importante lucruri trebuie planificate, pe cat posibil pentru primele ore ale zilei. La sfarsitul fiecarei zile, este bine sa se faca planificarea pentru ziua urmatoare.

Echilibrul interior, cu alte cuvinte controlul asupra reactiilor la unele evenimente sau situatii neconvenabile, care nu pot fi evitate, este foarte important.. Problemele si frustrarile nu trebuie ignorate. Dimpotriva. Trebuie constientizate, pe masura ce apar, si actionat pentru a inlatura situatiile neconvenabile cu obiectivitate, fara a lasa loc nervilor si maniei, fara a deveni intoleranti cu cei din jur. Astfel starea fizica si psihica nu vor avea de suferit.

Gandirea pozitiva si calmul ajuta foarte mult in situatii dificile si au o influenta favorabila asupra colegilor si climatului de lucru, care va fi mai placut. Desi pot parea ca reprezinta o descatusare pe termen scurt, accesele de furie au consecinte fizice negative cum ar fi cresterea pulsului si tensiunii arteriale. Este importanta depistarea cauzelor furiei si inlaturarea lor.

Una dintre cauzele principale ale stresului este sentimentul de vinovatie creat de o actiune considerata necorespunzatoare sau de faptul ca nu se intreprinde o anumita actiune. Daca standardele individuale de performanta sunt prea ridicate, sentimentul de neimplinire devine insuportabil. Greselile trebuie acceptate si considerate componente necesare ale curbei de invatare. Trebuie cautate si intelese cauzele lor si luate masuri pentru a nu se repeta. Sentimentul de vinovatie poate proveni si din imposibilitatea de a raspunde la toate solicitarile. Nu trebuie neglijat faptul ca unele dintre solicitari sunt nerezonabile. Acestea trebuie refuzate cu amabilitate, altfel nu vor putea fi urmarite prioritatile si respectate standardele stabilite.

Perioadele de relaxare fizica si mentala, dieta echilibrata sunt absolut necesare, mai ales in timpul unei activitati intense si sedentare. In aceste perioade psihicul si organismul sunt incordate. Ignorand acest lucru, urmarile asupra sanatatii pot deveni serioase.

Intrucat stresul este molipsitor, observarea stresului la colegi sau subalterni si implicarea in rezolvarea acestuia sunt esentiale. Este bine sa fie cunoscute semnele stresului: apatia in relatiile cu colegii, indiferenta fata de parerile altora, irascibilitatea, autoizolarea, maniera dezorganizata de lucru, dezordinea si cautarea lucrurilor, amanarea rezolvarii sarcinilor si intarzierile repetate la intalniri, indiferenta fata de propriul aspect. Apoi trebuie intelese cauzele stresului. Colegul poate fi ajutat direct, sau indirect. Ajutorul direct poate fi dat prin eliminarea competitiei, incurajarea dialogului intre persoanele aflate in conflict tacit, prevenirea conflictelor prin formularea clara a asteptarilor fata de fiecare parte, formarea echipelor astfel incat sa reuneasca persoane care se inteleg si se sprijina reciproc. Ajutorul indirect presupune eliberarea de unele sarcini.

Sprijinul acordat persoanelor aflate sub stres, trebuie sa urmeze anumiti pasi: discutarea problemei cu care se confrunta si a cauzei acesteia - legata de serviciu sau personala, identificarea tipului de suport pe care il doresc - discutii, training, asistenta medicala, urmarirea eficacitatii programului ales de comun acord si schimbarea lui, daca este cazul.

Activitatile anti stres in timpul liber sunt absolut obligatorii. Cel mai important lucru este alocarea unui timp suficient familiei seara, in week-end, in vacante. Evenimentele mici sau mari din familie nu trebuie neglijate in detrimentul serviciului, fie ca este vorba de un antrenament la care merge copilul, fie de o aniversare. Colegii apropiati nu trebuie exclusi total pe din aceste evenimente.

Relaxarea prin activitati placute, de preferinta in aer liber nu trebuie neglijata si trebuie sa fie sustinuta. Somnul si mesele sanatoase exercitiile fizice si hobby-urile sunt esentiale.

In concluzie, suprasolicitarea organismului din constiinciozitate excesiva, din grija fata de altii sau din mandrie, contribuie la consumarea prematura si ineficienta a energiei de adaptare. Acest lucru este daunator pentru persoana respectiva dar si pentru cei din jur, creand situatii neplacute si un climat de lucru nefavorabil. Alternativa o reprezinta utilizarea echilibrata a propriei energii si a energiei altora in scopul rezolvarii in grup a problemelor, intr-un termen rezonabil, astfel incat sa se poate mentine performantele organizatiei la nivel ridicat si pe termen lung.