Structurile de comunicatie in cadrul organizatiilor; caracteristici psihosociale

Structurile de comunicatie in cadrul organizatiilor; caracteristici psihosociale

Comunicarea reprezinta conditia esentiala a functionarii oricarui sistem social si a desfasurarii activitatilor prin care se realizeaza sarcina constitutiva.

Structura comunicarii este constituita din ansamblul retelelor de comunicare utilizate la un moment dat.

Psihologia organizationala

abordeaza comunicarea ca pe un mijloc (instrument) pentru atingerea eficientei

foloseste comunicarea pentru a-si realiza scopurile

procedeaza in acest mod deoarece constientizeaza ca fenomenul comunicarii are efecte pozitive si negative care se extind la nivel organizational

Reteaua de comunicare reprezinta totalitatea legaturilor stabile prin intermediul carora se transmit informatiile intre membri.

Clasificarea structurilor de comunicatie (Claude Flament, 1969):

(1.) structuri omogene - fiecare membru de grup poate sa comunice cu toti ceilalti, fiecare strange informatii pentru el, cauta solutia, o transmite celorlalti;

(2.) structuri centralizate - un singur individ centralizeaza informatiile initiale, deduce solutia, o comunica celorlalti;

(3.) structuri intermediare - nu sunt omogene, nici centralizate; le pot cuprinde doi centralizatori si un al treilea membru, care este exclus de la cunoasterea rezultatului.

Tipuri de retele: cerc, stea, ramificata, mixta, completa cand toti membrii comunica intre ei, caracterizat printr-un eteromorfism bazat pe exces de canale (ceea ce permite grupului sa aleaga orice tip de structura), lant/liniara cand comunicarea dintre doi membri se realizeaza prin intermediul unui al treilea, se caracterizeaza printr-un eteromorfism bazat pe deficit de canale (membrii grupului vor trebui sa aleaga solutia optima, in acest caz adoptarea structurii centralizate).

Intre retelele si structurile de comunicare intalnim raporturi de tipul urmator: coincidenta lor (retelelor centralizate le corespund structuri centralizate; celor omogene- structuri omogene); necoincidenta lor (intr-o retea omogena se poate decide ca subiectii sa lucreze in structuri centralizate; ca urmare, se va alege o persoana centrala, in timp ce persoanele periferice vor fi excluse de la comunicare).