TEORIA X Sİ Y

TEORIA X Sİ Y

Teoria X si teoria Y au fost elaborate de Doglas MGregor in 1960 in lucrarea "The Human Side of Entreprise".Aceste doua teorii reprezinta niste presupuneri ce pot fi facute despre angajati. Douglas MGregor prezinta doua seturi de presupuneri despre motivatia in munca a oamenilor , presupuneri ce au fost luate in considerare de cei mai multi manageri. Tot MGregor afirma ca atunci cand actioneaza in una din aceste teorii , ei fac anticipat anumite presupuneri despre om si natura umana a acestuia.

Teoria X defineste structurile de conducere de tip autoritar,este o teorie negativa si contine un numar de afirmatii conform carora oamenilor le displace total munca si ca pentru a indeplini sarcinile eficient trebuie sa existe un mediu foarte bine controlat: Premisele teoriei X sunt urmatoarele: oamenilor nu le place munca; oamenii evita sa munceasca , daca este posibil;oamenii sunt putin ambitiosi;oamenii prefera sa fie condusi, dirijati; oamenii sunt egoisti, indiferenti la necesitatile organizatiei din care fac parte; oamenii se opun schimbarilor; pentru a atingerea obiectivelor organizationale trebuie utilizate constrangerile .De pe urma acestor presupuneri se poate trage concluzia ca mediul in care muncitorii isi desfasoara activitatea este un mediu puternic controlat in care conducatori iau deciziile si muncitorii primesc ordinele. Conform acestei teorii factorii ce motiveaza muncitorii sunt legati de preocuparea pentru securitatea personala.

Pe de alta parte , teoria Y , o teorie pozitiva, se bazeaza pe luarea in calcul a resurselor umane in procesul managementului, ofera alta perspectiva asupra conceptului de motivare a angajatilor .Teoria presupune ca angajatii daca isi ating scopurile personale prin intermediul acceptarii responsabilitatii si a muncii in vederea atingerii scopurilor organizatiei acestia sunt dispusi sa faca acest lucru. Premisele teoriei Y sunt urmatoarele: oamenii nu sunt lenesi; oamenilor nu le displace sa munceasca; oamenii au capacitatea de a se automotiva; oamenii se implica in schimbare, avand capacitatea de a imagina si crea; oamenilor nu le place sa fie controlati .Teoria Y evidentiaza faptul ca lucratorii sunt motivati de nevoia de autorealizare. Aceasta teorie sustine ca eforul fizic si intelectual este la fel de firesc ca si distractia si recreerea, iar controlul din exterior si amenintarile cu pedepse nu trebuie sa fie considerate singurele metode ce conduc muncitorii la realizarea obiectivelor organizatiei .

Aceasta teorie, X si Y , a fost imbunatatita de Ouhi , care propune modelul Z cu urmatoarele afirmatiile : performanta salariatilor este dependenta de satisfactia muncii; oamenii prefera sa lucreze in grupuri autonome; oamenii prefera sa ia decizii prin consens; oamenii accepta managementul participativ; oamenii prefera asocierile informale .

Din analiza celor trei teorii reiese faptul ca este foarte important ca un manager sa ajunga sa cunoasca natura umana cat si importanta mediului de lucru. Teoria X stimuleaza angajatii prin amenintare , control si sanctiuni disciplinare, liderul este de tip autoritar ,conflictele sunt rezolvate prin aplicarea de sanctiuni, iar factorul de decizie si putere este detinut de catre lider. In schimb, teoria Y motiveaza angajatii prin crearea unor conditii optime de lucru , liderul are incredere in angajati, fiind de tip participativ .Tot liderul detine controlul si autoritatea, dar in acelasi timp accepta sugestii si pareri din partea angajatilor. Accentul se pune pe formarea profesionala continua si pe evaluarea performantelor individuale. Teoria Z vizeaza in motivarea angajatilor stabilitatea in munca si angajarea pe termen lung a acestora, liderul are incredere mare in angajati, acestia participand la luarea deciziilor ce sunt luate prin consens.

MGregor sustine ca cei mai multi conducatori prefera sa actioneze in conformitate cu Teoria X, dar totusi considera ca cea mai potrivita este Teoria Y, care reprezinta un model eficient pentru manageri. Solutiile date de MGregor au la baza mai ales elementele psihologie, ele concluzionand ca pentru a se realiza obiectivele organizatiei e nevoie a managerii sa adopte o atitudine diferentiata fata de fiecare angajat.