TRANSPORTUL

Transportul este una din componentele majore ale sistemului logistic, datorita contributiei sale la indeplinirea continutului procesului de logistice.

1. Importanta transportului in logistica

Adesea, transportul este definit ca o miscare fizica a persoanelor si marfurilor, intre doua puncte. De fapt, transportul marfurilor reprezinta un set de activitati logistice de baza, care se desfasoara in aproape orice canal de marketing si consta in crearea utilitatilor de loc si timp. Definirea transportului nu trebuie sa se limiteze la simpla deplasare spatiala a marfurilor. In cazul apelarii la un transportator, utilizatorul cumpara un ansamblu de servicii.

Perspectiva limitata la deplasarea spatiala va conduce la alegerea organizatiei transportatoare care aplica cel mai scazut tarif de transport. Totusi, utilizatorul este interesat sa obtina serviciile dorite, in afara de miscarea spatiala a marfurilor, la cel mai bun pret. Astfel, tariful nu constituie unicul criteriu de alegere a unui transportator, deoarece organizatia utilizatoare urmareste sa indeplineasca cerintele proprii si pe cele ale clientilor sai, referitoare la nivelul de servire.

Transportul de marfuri este un domeniu care suscita micro si macrointerese. Principalele parti care participa la tranzactiile de transport si/sau le influenteaza sunt urmatoarele:

participantii primari. Aceasta categorie de participanti este constituita din furnizorii de marfuri (producatori, angrosisti, detailisti etc.) si clientii lor. In general, ei detin proprietatea asupra marfurilor pe care le vand/cumpara. Obiectivul pe care il urmaresc este deplasarea marfurilor intr-un anumit interval de timp, cu cel mai mic cost, in conditiile pastrarii calitatii produselor. Influenta exercitata asupra transporturilor consta in cerintele expeditorilor si destinatarilor, in ceea ce priveste: timpul de tranzit; incarcarea si descarcarea in/din mijloacele de transport; accesul la informatii precise si la timp, referitoare la livrari etc.

transportatorii. Ca ofertanti de servicii functionale, transportatorii au rolul de facilitare a distributiei, a fluxurilor de marfuri intre participantii primari. Obiectivul lor principal este maximizarea venitului obtinut, in conditiile minimizarii costurilor implicate de desfasurarea tranzactiilor. Un transportator doreste, de regula, sa aplice cel mai mare tarif organizatiei expeditoare sau destinatare si sa diminueze costurile cu resursele umane, conbustibilul si mijloacele de transport. Este interesat sa dispuna de o flexibilitate temporala cat mai mare, in privinta preluarii si livrarii produselor, precum si sa consolideze transporturile de marfuri.

guvernul. Contributia transporturilor la dezvoltarea economica justifica atentia acordata acestui domeniu de autoritatile guvernamentale. In multe tari, guvernele sunt interesate in mai mare masura de activitatea si practicilor organizatielor transportatoare decat de cele ale altor organizatii comerciale. Implicarea guvernamentala se concretizeaza in: reglementarea domeniului, promovarea sa (sustinerea cercetarii si dezvoltarii in domeniul transporturilor, dezvoltarea infrastructurii, crearea de sisteme de control al traficului aerian etc.) si proprietate (in unele tari, anumiti transportatori fiind proprietatea statului).

publicul. In afara de guvern, publicul este o alta parte cu macrointerese in domeniul transportului. Capacitatea de influenta a publicului este determinata de cererea sa de produse din intreaga lume, la preturi rezonabile si nevoia implicita de servicii de transport pentru obtinerea acestora. Principalele cerinte ale populatiei se refera la urmatoarele aspecte: accesibilitatea serviciilor, costurile adecvate, eficacitatea serviciilor, respectarea mediului si a standardelor de siguranta.

Transportul este important in special din punct de vedere economic.

La nivel microeconomic, importanta economica a transportului de marfuri in logistica este determinata de urmatorii factori:

a.      utilitatea de loc. Produsele nu au valoare atat timp cat nu se afla la locul potrivit, acolo unde sunt solicitate. Transportul faciliteaza accesul produselor pe piete situate la mari distante de locurile de origine. Costurile de transport mici vor permite clientilor situati la distante mai mari, sa cumpere produsele la un pret/cost total convenabil.

b.      utilitatea de timp. Pentru a fi o valoare reala pentru client, produsul treuie sa fie la momentul potrivit, in locul de manifestare a cererii. De asemenea, cererea pentru un produs poate fi limitata la o anumita perioada de timp. In afara intervalului respectiv, produsul nu are valoare pentru client. Legea lui Lardner este aplicabila si in privinta utilitatii de timp. De pilda, in cazul dublarii vitezei de deplasare a unor marfuri perisabile, aria care poate fi acoperita, in cadrul aceluiasi interval de timp, se mareste de patru ori.

c.       utilitatea de forma. In afara de indeplinirea cererii clientilor la momentul si locul potrivite, transportul ofera si o utilitate de forma a marfurilor. La destinatie, produsele solicitate trebuie sa aiba caracteristicile dorite de clienti. De exemplu, in cazul produselor alimentare care trebuie sa fie mentinute la temperaturi de refrigerare/congelare, un mijloc de transport care ofera aceste conditii creaza valoare pentru client, comparativ cu un mijloc de transport mai ieftin, care nu este dotat corespunzator, pentru pastrarea calitatii marfurilor. Produsele electronice, mecanice, si cele din sticla impun o protectie speciala, pentru evitarea deteriorarilor.

d.      impactul asupra competitivitatii. Capacitatea organizatiei de a indeplini asteptarile clientilor referitoare la nivelul de servire, mai bine decat concurentii, depinde in mare masura de serviciile de transport. Scaderea intervalului de timp in care sunt onorate comenzile clientilor este o tendinta determinata deopotriva de accentuarea exigentelor clientilor si de intensificarea concurentei. Organizatiele care isi adapteaza performantele in domeniul distributiei, la nevoile clientilor, inregistreaza adesea cresteri ale cotei de piata. In acest context, transportul este o sursa de avantaj competitiv pentru organizatie.

e.      contributia la costuri si preturi. Transporturile detin ponderi diferite in costurile de distributie si in pretul produselor, in functie de tipul de marfa si de masurile suplimentare solicitate, ponderea cea mai mare avand-o produsele perisabile. Astfel s-au identificat ponderi ale transportului intre 1/3 si 2/3 in costurile totale logistice si intre 3 si 27% in pretul produselor.

f.        efectul de parghie asupra profitului. Transportul este un cost direct, a carui reducere poate imbunatatii performantele unei organizatii, aspect major in special pentru organizatiele cu o rata scazuta a profitului.

In vederea reducerii costurilor, este necesara considerarea principiilor economiei de scara si economiei de distanta, in domeniul transporturilor. Valorificarea economiilor de scara presupune cresterea cantitatilor de marfuri transportate, pentru scaderea relativa a costurilor de transport pe unitatea de produs. In acest scop, operatorii economici recurg la consolidarea livrarilor si utilizarea mijloacelor de transport de capacitate mai mare. Economia de distanta se refera la descresterea costului de transport pe unitatea de distanta, odata cu marirea distantei, ca urmare a repartizarii costurilor fixe asupra unui numar mai mare de kilometri.

Principalul obiectiv al transportului trebuie sa fie deplasarea produsului de la punctul de origine la destinatie in conditiile minimizarii costurilor temporale, financiare si de mediu. In acelasi timp, obiectivul transportului presupune deplasarea marfurilor intr-un mod care sa indeplineasca cerintele clientilor referitoare la calitatea marfurilor, performantele de livrare si disponibilitatea informatiilor privind livrarea.

g.      impactul asupra altor activitati logistice. Abordarea integrata a operatiunilor logistice subliniaza importanta transpotului. Planificarea logistica poate diminua stocurile de baza, necesare desfasurarii activitatii curecte a organizatiei, prin cresterea frecventei aprovizionarilor si diminuarea cantitatilor transportate. De asemenea, pot fi micsorate stocurile de siguranta necesare pentru protectia fata de incertitudinea in privinta variatiilor cererii si ciclului de performanta al furnizorilor. Un bun sistem de transport poate diminua necesitatea mentinerii unor depozite numeroase, apropiate de pietele tinta. Se considera ca si in cazul produselor de mare valoare, apelarea la servicii de transport rapide si de incredere, desi implica un cost suplimentar, genereaza economii, pe ansamblu. Totodata, produsele aflate in mijloacele de transport, de la incarcarea in punctele de origine pana la descarcarea la destinatie, reprezinta un stoc in tranzit.

h.      influenta asupra altor laturi ale activitatii organizatiei. In procesul de proiectare a noilor produse, se considera adesea aspecte ale activitatii de transport care au impact asupra succesului pe piata si eficientei activitatii. De asemenea, transportul poate influenta localizarea unitatilor de fabricatie.

La nivel macroeconomic, principalii factori care justifica importanta transporturilor de marfuri sunt urmatorii:

a.      posibilitatea specializarii geografice. Fiecare arie teritoriala este capabila sa produca, in mod eficient, numai anumite bunuri si servicii, in functie de resursele materiale, financiare si de forta de munca de care dispune. Datorita transportului, satisfacerea integrala a cererii dintr-o anumita zona este posibila prin procurarea bunurilor necesare, care sunt fabricate eficient in alte zone. Aceasta situatie este o reflectare a principiului avantajului compatativ, conform caruia, fiecare arie se va specializa in producerea marfurilor pentru care are cel mai mare avantaj sau cel mai mic dezavantaj comparativ.

b.      productia pe scara mare. Valorificarea avantajelor oferite de principiul economiei de scara este facilitata de serviciile de transport. In cazul productiei pe scara mare, se pot obtine economii de costuri atat in privinta cumpararii, cat si a costurilor de productie, care inregistreaza o reducere pe unitatea de produs, odata cu repartizarea costurilor fixe asupra unei cantitati mai mari de produse. In conditiile unui trnasport competitiv, produsele vor putea ajunge la distante mai mari, acolo unde sunt solicitate, la un pret convenabil pentru clienti.

c.       intensificarea concurentei. Accesul pe o anumita piata este facilitat de transport. Efectul direct este intensificarea concurentei. Oferta concurentilor redutabili de pe piete externe este adesea mai atractiva decat oferta producatorilor locali. Utilizarea unor servicii de transport international competitive sporeste atractivitatea produselor importate, pe o anumita piata. Totusi, in absenta unor costuri de productie extrem de scazute pe piata de origine, comparativ cu lele specifice unei alte piete, care sa compenseze costurile de transport international, concurenta va fi scazuta. Odata cu imbunatatirea serviciilor de transport, costul plasarii marfurilor la distante mari, pe o anumita piata, poate fi competitiv in raport cu cel al altor produse oferite pe acea piata.

d.      dezvoltarea economica. Transportul are un rol important in sustinerea unui nivel inalt de activitatre economica si are un aport semnificativ la produsul national brut. Asigura conexiunea necesara dintre diferitele sectoare de activitate economica, prin fluxurile de materii prime, materiale, produse intermediare, produse finite etc. De asemenea, transportul extinde aria teritoriala pe care poate fi prezent un producator, contribuind la dezvoltarea activitatii de comert exterior si la globalizarea afacerilor.

In afara de importanta se economica, transportul de marfuri are semnificatie sociala, ecologica si politica. Semnificatia sociala este determinata de faptul ca serviciile de transport sunt un sector de activitate in care este angajat un numar mare de persone. Din perspectiva mediului, transportul de marfuri constituie o preocupare sporita a comunitatilor, datorita contributiei sale la poluarea mediului, prin efectele negative asupra calitatii aerului si apei, prin poluarea acustica etc. Transportul marfurilor este totodata subiect de interes politic. Pentru sustinerea dezvoltarii economiei, guvernele se implica in reglementarea acestui domeniu, precum si in crearea si dezvoltarea infrastructurii, a retelei de drumuri, autostrazi, cai ferate, porturi si aeroporturi.

Modurile de transport

A. Caracteristicile modurilor de transport

Fiecare utilizator de servicii de transport poate selecta in functie de necesitati unul sau mai multe moduri de transport pentru deplasarea marfurilor. Principalele moduri de transport sunt urmatoarele: feroviar, rutier, pe apa, aerian si prin conducte. Utilizatorul va selecta serviciul sau combinatia de servicii care asigura cel mai convenabil raport intre calitate si costuri.

Selectia serviciilor de transport, de care trebuie sa tina seama logistica, se fundamenteaza pe baza caracteristicilor de cost si performanta ale modurilor de transport. Cele mai importante caracteristici considerate de specialisti sunt urmatoarele:

costurile. Exista deosebiri importante intre modurile de transport, in privinta costurilor. Transportul aerian este, in medie, de 2 ori mai scump decat cel rutier, transportul rutier este de 7 ori mai scump decat cel feroviar, iar transportul feroviar este de aproximativ 4 ori mai scump decat cel pe apa sau prin conducte. In cazul cumpararii de servicii de transport, costul suportat de utilizatoreste tariful perceput de transportator, la care se adauga o srie de costuri suplimentare, legate de: preluarea marfurilor de la punctul de origine, livrarea la destinatie, asigurare, pregatirea marfurilor pentru livrare etc. In situatia in care transportul este asigurat cu forte proprii, costul serviciului este rezultatul alocarii costurilor relevante pentru fiecare partida de marfuri expediate: costul combustibilului, costul fortei de munca, amortizarea echipamentelor de transport si costurile administrative.

timpul de tranzit/viteza. Timpul de tranzit este timpul mediu necesar pentru ajungerea marfii de la origine la destinatie. Compararea performantelor diferitelor moduri de transport in privinta timpului de tranzit impune considerarea livrarii marfii "de la usa furnizorului la usa clientului".

consecventa. Nu toate livrarile de marfuri care au aceeasi origine si destinatie si care se realizeaza cu acelasi mod de transport se vor afla in tranzit pentru aceeasi perioada de timp. Printre cauzele variatiei se inscriu urmatoarele: efectele vremii, congestia traficului, numarul de opriri si diferentele existente in privinta timpului necesar pentru consolidarea livrarilor. Consecventa se refera la capacitatea unui mod de transport de a mentine durata de tranzit, pe parcursul timpului. Variatia timpului de tranzit este o masura a incertitudinii in privinta performantelor modurilor de transport. Un grad inalt de consecventa inseamna o variatie potentiala scazuta a timpului de tranzit. Cea mai mare variatie a timpului de tranzit se inregistreaza in cazul transportului feroviar, iar cea mai scazuta, in transportul aerian. Transportul rutier se situeaza intre aceste doua extreme.

disponibilitatea. Aceasta caracteristica se refera la capacitatea modului de transport de a deplasa marfuri intre orice pereche de puncte, constituita dintr-un punct de origine si unul de destinatie. Incapacitatea unui mod de transport de a oferi o legatura directa intre doua puncte specifice genereaza costuri suplimentare pentru utilizatorul de servicii de transport si mareste timpul total de tranzit.

frecventa. Aceasta caracteristica indica numarul de livrari programate intr-un anumit interval de timp. Cel mai bine cotat mijloc de transport, din perspectiva acestei caracteristici, este traansportul prin conducte. Motivul este posibilitatea de a asigura un serviciu continuu, 24 de ore zilnic, intre origine si destinatie. O frecventa mai mare creste posibilitatea utilizatorilor de a livra partide mai mici de marfuri si diminueaza marimea stocurilor de marfuri necesare.

siguranta. Este una dintre cele mai importante caracteristici ale modurilor de transport. Se refera la capacitatea de a mentine calitatea produselor in perioada tranzitului si de a evita pierderea si deteriorarea produselor. Un grad scazut de siguranta determina cresterea preturilor. Principalele categorii de costuri pe care le genereaza sunt urmatoarele:

v     costul marfurilor pierdute;

v     costul inlocuirii sau repararii produselor deterioarate;

v     costul opririi procesului de productie, ca urmare a lipsei unor materii prime, materiale, componente necesare;

v     costul vanzarilor pierdute datorita indisponibilitatii produselor;

v     costurile administrative de reglementare a situatiei intre utilizatorul de servicii de transport si organizatia de transport;

v     costul stocurilor de siguranta necesare;

v     costul asigurarii pe care trebuie sa o incheie utilizatorul de servicii de transport, pentru protectia fata de pierderi sau deteriorari.

Fiecare caracteristica a modurilor de trnasport are impact asupra diferitelor laturi ale activitatii organizatiei furnizoare/cumparatoare de marfuri, care apeleaza la servicii de transport realizate cu forte proprii sau cumparate de la organizatie specializate. Pentru furnizorul de marfuri, implicatiile sunt vizibile deopotriva in cazul aprovizionarilor si al distributiei fizice. Efectele caracteristicilor modurilor de transport sunt resimtite si de clientii organizatiei furnizoare.

Utilizatorii de servicii de transport considera ansamblul caracteristicilor de cost si performanta, pentru alegerea celui mai adecvat mod de transport sau a celei mai convenabile combinatii de moduri de transport. Pentru utilizatorul care cumpara servicii de transport de marfuri, aceasta decizie este urmata de alegerea organizatiei de transport la care va apela, in cadrul fiecarui mod. Alaturi de criteriile prezentate, utilizatorul va recurge la un set de criterii de evaluare a transportatorului.

B. Analiza comparativa a modurilor de transport

Selectia modului de transport adecvat sau a combinatiilor de moduri impune cunoasterea particularitatilor fiecarui mod. In continuare, sunt analizate principalele moduri de transport: feroviar, rutier, pe apa, aerian si prin conducte.

Transportul feroviar are capacitatea de a asigura depalsarea economica a unor cantitati mari de marfuri, pe distante mari si de a oferi un serviciu frecvent. Viteza este relativ mica. Timpul de tranzit este mare, deoarece include, pe langa timpul de deplasare propriu-zisa, un interval mare de timp, necesar pentru desfasurarea urmatoarelor operatiuni: incarcarea si descarcarea marfurilor; deplasarea dintr-un loc in altul, in cadrul terminalelor de cale ferata; asamblarea vagoanelor in cadrul trenurilor.

Implicatiile caracteristicilor modurilor de transport

3. Decizii referitoare la transportul de marfuri cu impact

asupra logisticii

A. Decizii strategice si operationale

Obiectivul major al strategiei si activitatilor de transport este de a oferi clientilor utilitatile de timp, loc si forma solicitate, in conditiile unui cost convenabil pentru organizatie. Acest obiectiv se afla in stransa corelatie cu o serie de obiective strategice de marketing, printre care se includ urmatoarele: mentinerea loialitatii clientilor interni si externi ai organizatiei; obtinerea unui avantaj competitiv; pozitionarea mai favorabila pe piata sau segmentul vizat, in functie de nivelul serviciilor oferite clientului.

Deciziile strategice se refera la directionarea activitatii de transport pe o perioada de timp mai mare, comparativ cu deciziile tactice (operationale), care urmaresc implementarea strategiilor si solutionarea aspectelor curente ale activitatii de transport. Alegerea variantelor strategice de transport este influentata de numerosi factori, printre care:

tipul de produs transportat - sub aspectul valorii, densitatii si caracteristicilor merceologice al eprodusului, precum si a cerintelor de pastrare;

nivelul de servire solicitat de clienti - in ce priveste durata ciclului comenzii, mentinerea calitatii si integritatii marfurilor pana la destinatie, informatiile referitoare la punctul de pe traseu unde se afla marfurile si durata estimata pana la ajungerea la destinatie;

componeta logistica vizata - aprovizionarea cu materii prime, materiale, componente si/sau produse finite; activitatile de sustinere a operatiunilor; distributia fizica a marfurilor spre consumatorul final;

aria teritoriala - gradul de dispersie teritoriala a activitatii utilizatorului de servicii de transport, a surselor de aprovizionare si a clientilor sai, pe piata interna si pe piata globala;

resursele organizatiei - mijloacele financiare, materiale si umane de care dispune organizatia pentru a desfasura transportul cu mijloace proprii si/sau cu cele ale tertilor.

Principalele criterii considerate pentru definirea strategiei referitoare la transporturile de marfuri sunt urmatoarele:

F    modurile de transport. Una dintre cele mai importante decizii strategice se refera la alegerea modului sau modurilor de transport adecvate. Gama variantele existente include urmatoarele moduri de baza: feroviar, rutier, pe apa, aerian si prin conducte. In functie de tipul marfurilor transportate, cerintele clientilor si particularitatile modurilor de transport, fiecare organizatie va recurge la unul sau mai multe moduri. Selectia modurilor se bazeaza pe urmatoarele criterii principale: costurile, timpul de tranzit, consecventa (variabilitatea), disponibilitatea, flexibilitatea, frecventa si siguranta.

F    coordonarea modurilor de transport. Orice utilizator de servicii de transport poate alege intre varianta apelarii separate la moduri necorelate si varianta coordonarii modurilor. Tot mai frecventa, in special in cadrul comertului international, este optiunea pentru transportul intermodal. Simpla apelare la mai multe moduri de transport, in functie de aria teritoriala sau tipul de client nu inseamna, in esenta, transport intermodal. Este necesara oferirea de servicii "din usa in usa", eficiente din punctul de vedere al costurilor, bazate pe echipamente speciale standardizate (de exemplu, containere), care pot fi usor transferate de la un mod la altul.

F    gradul de implicare directa in activitati de transport. Fiecare organizatie care are nevoie de servicii de transport trebuie sa adopte o decizie majora, privind gradul de implicare directa a resurselor proprii in activitati de transport. Variantele posibile sunt urmatoarele: apelarea numai la organizatie de transport (organizatii care au ca obiect principal de activitate transportul de marfuri pentru diferiti clienti, pe baze comerciale), numai activitati proprii de transport si varianta rezultata din combinarea in diferite proportii, a celor doua alternative mentionate. Apelarea la un parc propriu de mijloace de transport are o serie de avantaje: cresterea gradului de control asupra transportului; economii datorate faptului ca organizatia nu mai suporta costurile aferente apelarii la o organizatia transportatoare (de exemplu, costuri de facturare, costuri de terminal etc.); reducerea pierderilor si distrugerilor de marfuri, ca urmare a diminuarii numarului de manipulari; utilizarea mijloacelor de transport ca depozite mobile; realizarea unei publicitati mobile, cu ajutorul mijloacelor de transport auto. Totusi, costurile determinate de posesia si functionarea parcului propriu de mijloace de transport poate fi un dezavantaj.

F    numarul transportatorilor. Apelarea la unul sau mai multi transportatori este o decizie stratergica a organizatiei, in cazul modurilor de transport caracterizate de concurenta. Reducerea numarului de organizatie transprotatoare la care recurge o organizatie utilizatoare are ca efecte pozitive: cresterea puterii de negociere, datorita volumului mai mare de marfuri transportate printr-un singur operator; facilitatea urmaririi activitatii transportatorilor si a performantelor acestora; simplificarea aspectelor de natura administrativa. Tottodata, la adoptarea deciziei privind numarul transportatorilor, trebuie sa fie considerat riscul de crestere a dependentei fata de furnizorii de servicii de transport. In cazul in care, un transportator cu o pondere mare in volumul serviciilor necesare unei anumite organizatie isi inceteaza activitatea sau trece prin situatii de forta majora, se va inregistra o scadere dramatica a niveluilui de servire a utilizatorului si cresterea potentiala a costurilor de transport, pe termen scurt.

F    gradul si modalitatea de consolidare. Organizatia utilizatoare a serviciilor de transport paote considera varianta livrarii in cantitati mici sau varianta cantitatilor mari. Produsele vrac sunt, de regula, transportate in cantitati care permit utilizarea intregii capacitati a mijloacelor de transport. Expedierea unor partide mici de marfuri estte adesea ineficienta sub aspectul costurilor, atunci cand este realizata cu mijloace proprii.

Numeroase organizatie recurg la o stratergie de consolidare. In esenta, consolidarea este actiunea de colectare a unor incarcaturi mici, pentru a forma o cantitate mai mare, in vederea obtinerii unor tarife de transport mai mici.

Realizarea consolidarii este posibila atat in cazul activitatii proprii de transport, cat si in cazul apelarii pe baze comerciale, la serviciile organizatielor de transport.

Pentru indeplinirea strategiei de transport, managerii responsabili de activitatea de transportsunt inplicati intr-o serie de decizii tactice, operationale. Tipul deciziilor este influentat in mare masura de gradul de implicare a resurselor proprii in domeniul transportului, respectiv de satisfacerea necesitatilor de transport prin parc propriu si/sau pe baze comarciale. Printre cele mai importante decizii operationale se inscriu urmatoarele:

• selectia transportatorilor - alegerea solutiei de transport, in urma evaluarii furnizorilor potentiali de servicii de transport, pe baza unui set de criterii de cosr si performanta;
• programarea transporturilor - in functie de necesitatile de aprovizionare, sustinere a productiei si distributie fizica ale organizatiei;
• stabilirea rutelor - definirea traseelor pe care le vor parcurge marfurile de la punctul de origine la punctul final de destiantie, atat in cazul transportului cu parcul propriu, cat si al apelarii la transportatori;
• efectuarea comenzilor de servicii - contactarea transportatorului si informarea sa in ce priveste punctul de preluare a marfurilor, tipul de marfuri transportate, greutatea si volumul incarcaturii, destinatia marfurilor;
• urgentarea transportului - realizarea tuturor demersurilor necesare pentru a asigura ajungerea unei incarcaturi la destinatie, intr-un anumit interval de timp si colaborarea cu transportatorul in acest scop;
• redirectionarea transportului - schimbarea destinatiei pentru o anumita incarcatura, fie pe durata deplasarii, pana cand nu a ajuns la destinatie, fie cand a ajuns la punctul de destinatie si notificarea transportatorului in privinta acestei decizii;
• urmarirea transportului - pentru a cunoaste locul in care se afla marfa la un moment dat, pe traseul dintre punctul de origine si cel de destinatie.

In afara de responsabilitatile ce recurg din deciziile strategice si operationale prezentate, managerilor activitatii de transport le revine obligatia de a desfasura o serie de activitati conexe, implicate de indeplinirea obiectivelor stabilite. Ca exemple pot fi considerate: stabilirea bugetului de transport; negocierea tarifelor de transport; urmarirea platilor catre transportatori, inclusiv a celor de tipul contrastaliilor; solicitarea de despagubiri pentru pierderea sau deteriorarea produselor pe parcursul transportului; crearea unui sistem informational referitor la activitatea de transport; analiza electelor activitatii de transport asupra celorlalte componente ale sistemului logistic.

B. Evaluarea si selectia transportatorilor

Una dintre cele mai importante decizii tactice adoptate de managerii de transport este selectia transportatorilor. Aceasta decizie se bazeaza pe evaluarea atenta a variantelor existente si succede deciziei strategice referitoare la selectia modului sau modurilor de transport utilizate. In timp ce alegerea modurilor este adesea de competenta managerului logistic, ce urmareste obtinerea unui anumit nivel de servire, in conditiile unui cost convenabil, responsabilitatea selectiei organizatielor de transport, in cadrul fiecarui mod vizat, revine managerului de transport.

Procesul de evaluare si selectie a transportatorilor se desfasoara in cadrul unui set de etape. Rezultatul final este alegerea celei mai bune solutii de transport. Succesiunea principalelor etape urmate de organizatia cumparatoare si utilizatoiare a serviciilor este urmatoarea:

a.      prospectarea pietei serviciilor de transport. Aceasta etapa are ca scop identificare transportatorilor existenti, in cadrul modurilor de transport pentru care a optat organizatia. Este elaborata o lista a candidatilor ce pot fi considerati.

b.      definirea criteriilor de selectie. Procesul de selectie presupune stabilirea prealabila a listei criteriilor cantitative si calitative pe care organizatia le va folosi pentru evaluarea fiecarui transportator identificat. In aceasta etapa, este estimata totodata importanta acordata fiecarui criteriu.

c.      evaluarea preliminara. Pentru realizarea listei transportatorilor calificati, organizatia cumparatoare desfasoara o cercetare exploratorie, referitoare la candidatii potentiali. Aspecxtele analizate se refera la capacitatea si performantele transportatorului. Scopul urmarit este excluderea din procesul de selectie, a transpoprtatorilor care nu pot indeplini cerintele specifice ale organizatiei.

d.      evaluarea detaliata. Fiecare transportator calificat este analizat in profunzime, inclusiv sub aspectul stabilitatii financiare. Este utilizat setul de criterii stabilite anterior. Se calculeaza un scor ce reflecta ansamblul criteriilor si importanta lor, in cauzl fiecarui transpoprtator.

e.      alegerea transportatorilor. In functie de scorurile obtinute in etapa precedenta, se obteaza pentru unul sau mai multi tranportatori care indeplinesc asteptarile organizatiei. Se eleboreaza astfel o lista a transportatorilor aprobati, care pot fi utilizati in functie de necesitatile concrete.

Cele mai importante criterii de selectie a transportatorilor sunt:

tarifele sau costurile "de la usa la usa";

experienta in privinta pierderilor si deteriorarilor;

experienta in privinta prelucrarii reclamatiilor;

variatia timpului de tranzit;

experienta negocierii unor schimbari de tarif cu transportatorul;

urmarirea (localizarea) livrarilor;

timpul de tranzit "de la usa la usa";

calitatea serviciilor de preluare si livrare;

disponibilitatea serviciilor de transport specializate pe o anumita categorie de produse;

disponibilitatea echipamentelor.

O analiza minutioasa a unor studii realizate in decursul timpului, pe tema selectiei transportatorilor, a condus la concluzia ca serviciul are o importanta mai mare decat costul.

Setul de criterii de selectie cel mai frecvent considerat de logisticieni cuprinde sase factori esentiali. In ordinea descrescatoare a importantei, aceste criterii sunt urmatoarele:

costul de transport;

timpul de tranzit;

variatia timpului de tranzit

disponibilitatea (accesibilitatea);

flexibilitatea;

siguranta.

Dupa ce a fost stabilit cel mai relevant set de criterii, se estimeaza importanta fiecarui criteriu in procesul de evaluare a transportatorilor. In continuare, este necesara evaluarea fiecarui transportator, in functie de fiecare criteriu. Urmatorul pas consta in calcularea scorului total corespunzator si selectia celui mai adecvat transportator.