CARTA PENTRU O PRESA LIBERA

O presa libera este semnul unui popor liber. De aceea, principiile urmatoare - indispensabile pentru a asigura o circulatie fara obstacole a informatiilor in interiorul frontierelor nationale si in afara lor - trebuie sa fie sustinute de toti cei ce sunt angajati in promovarea si apararea institutiilor democratice.

Orice forma de cenzura, directa sau indirecta, este inacceptabila. Orice lege sau practica ce limiteaza libertatea organelor de presa in colectarea si difuzarea informatiilor trebuie sa fie abolita. Autoritatile guvernamentale nationale si locale nu trebuie sa intervina in continutul jurnalelor scrise sau audio-vizuale, nici prin restrangerea accesului la sursele de informatii.

Aparitia organelor de presa, scrisa sau audiovizuala, trebuie sa fie permisa in oricetara, precum si functionarea lor libera.

Guvernele trebuie sa se abtina de la orice discriminare economica sau de alta natura intre organele de presa ale aceleiasitari. In tarile unde exista presa de stat, organele de presa independente trebuie sa dispuna de aceeasi libertate de acces la informatiile si la echipamentele necesare functionarii lor ca si confratii lor guvernamentali.

Statele nu trebuie sa limiteze accesul la hartia de ziar, la tiparire, la sistemul de distributie, nici la agentiile de presa, la frecventele si facilitatile de difuzare audiovizuala.

Orice practica a autoritatilor responsabile cu comunicatiile, fie juridica, tehnica ori fiscala, avand ca efect indeplinirea difuzarii informatiilor si strangerea liberei lor circulatii este de condamnat.

Organele de presa guvernamentale trebuie sa se bucure de independenta redactionala si deschidere fata de diversitatea de opinii. Acest principiu trebuie afirmat atat in texte cat si in practica.

Accesul la presa scrisa si audiovizuala, la informatii ce provin din alte tari si la organele straine de presa straine nu trebuie sa faca obiectul nici unei restrictii. Publicul trebuie sa se bucure de dreptul de acces liber la publicatiile si emisiunile straine.

Frontierele nationale trebuie sa fie deschise jurnalistilor straini. Acestia nu trebuie sa faca obiectul taxelor, iar cererile lor de viza, de acreditare si alte documente necesare trebuie sa faca obiectul taxelor, iar cererile lor de viza, de acreditare si alte documente necesare exercitarii profesiei trebuie sa fie aprobate prompt. Jurnalistii straini trebuie sa poata calatori liber in interiorul uneitari si sa aiba acces la orice sursa de informatii, oficiala sau nu. Ei trebuie sa fie autorizati sa importe si sa exporte orice fel de materiale si echipament profesional necesar.

Orice restrictii puse accesului la profesie ori exercitarii ei, fie sub forma de inregistrare sau orice alta procedura de autorizare obligatorie trebuie sa fie eliminata.

10.Securitatea personala a jurnalistilor trebuie sa fie garantata. Asemeni celorlalti cetateni, ei trebuie sa beneficieze de deplina protectie a legii. Jurnalistii care lucreaza in zone de conflict armat au statutul de civili si trebuie sa se bucure de drepturile si garantiile recunoscute altor civili.

Adoptata in anul 1987, la Londra, de reprezentanti a 34 de tari participante la Conferinta Internationala a Libertatii Presei.

REZUMAT

Datorita bogatiei continutului acestei teme, rezumatul nu va oferi decat puncte de reper pentru o mai buna sistemetizare.

Codul etic in Relatiile Publice

In general, etica se refera la sistemul de valori conform caruia o persoana hotaraste ce este bine si ce este rau, drept sau nedrept, indreptatit sau neindreptatit. Etica se face simtita in comportamentul moral din anumite situatii. Comportamentul individual nu se masoara numai in functie de propria constiinta, ci si dupa norma acceptata social, profesional sau in cadrul institutiei respective.

Un bun exemplu de cod etic in comunicare publica este cel oferit de codul standardelor profesionale al Societatii Americane de Relatii Publice (PRSA). Acest cod a fost adoptat in 1954 si a fost imbunatatit, revizuit si adaugit in anii 1959, 1963 si 1977. El cuprinde o "declaratie de principii' si un ansamblu de prescriptii privind actiunea profesionalistilor in Relatii Publice (vezi curs)

Competenta si profesionalism in Relatiile Publice

Competenta - "capacitatea cuiva de a se pronunta asupra unei probleme pe baza unei cunoasteri adanci a acesteia''; competenta se exprima practic prin profesionalism, proces in care normele morale si abilitatile de actiune se imbina foarte strans.

Agentul de PR trebuie sa se caracterizeze prin:

Independenta

Responsabilitate fata de societate si interesul public

Grija pentru competenta si onoarea acestei profesii in ansamblu

Loialitatea mai mare fata de standardele profesiei si fata de colegi decat fata de patronul actual. Punctul de referinta al activitatilor de Relatii Publice trebuie sa il constituie normele profesionale si nu cele ale clientului sau ale patronului.

Raspunderea specialistului in Relatii Publice

Ghidul de etica al specialistului in PR (Chester Burger, presedinte al firmei de consultanta manageriala din New York, Chester Burger & Company Inc):

Lectia 1 Furnizorii de informatii trebuie sa aiba incredere in bunul simt al auditoriului. Cel mai adesea, publicul va dovedi justificata increderea prin aceea ca percepe corect problemele, opiniile pro si contra si toate motivatiile. Furnizorii de informatii au nevoie sa recurga la titluri iscusite, trucuri, distorsionari sau minciuni pentru a fi eficienti in comunicare. Nu va subestimati auditoriul!

Lectia 2. In general, oamenii cunosc sau sunt interesati prea putin de problemele care te intereseaza pe tine. Tu trebuie sa informezi, sa clarifici si sa simplifici problemele, fara a te departa de adevar si in asa fel incat acestea sa serveasca intereselor proprii auditoriului.

Lectia 3. Nu-ti compromite pentru nimeni principiile etice. Nu alege calea cea mai simpla. Nu face afirmatii in care nu crezi. Nu face ceea ce consideri a fi incorect, doar de dragul de a bifa o actiune. NU merita. Gandeste-te cum ar fi daca ceea ce ai facut ar deveni o stire de pe prima pagina a ziarului de maine.

Cum ai putea sa te absolvi de responsabilitate daca ai sustine ca ai scris, ai spus sau ai facut ceva pentru ca asa ti-a spus seful?

Lectia 4. Furnizorii de informatii sunt rareori in situatia de a alege intre bine si rau, alb si negru sau da si nu. Problemele de etica implica gradari, nuantari, puncte de vedere diferite. Am gresit de prea multe ori in viata pentru a mai putea fi convins ca detin raspunsul exact. Un pic de nesiguranta si umilinta sunt, uneori, vitale in abordarea problemelor de etica.

Recomandari:

Fii mereu sincer!

Creeaza-ti o norma etica in afaceri, pe baza propriilor standarde si a celor din societate!

Respecta integritatea si pozitia oponentilor si auditoriului!

Trezeste increderea prin inocularea de substanta celui mai neinsemnat fapt!

Prezinta ambele fatete ale problemei!

Gaseste echilibrul intre loialitatea fata de organizatie si datoria fata de public!

Nu sacrifica obiectivele pe termen lung pentru castigurile imediate

Aderarea la standardele profesionale de comportament, adica de a demonstra cu adevarat independenta profesionala, reprezinta masura competentei si a tinutei etice ale functionarilor de Relatii Publice.

Etica incepe in Relatiile Publice la nivelul individului, legandu-se direct de propriul sistem de valori ale acestuia, precum si de binele societatii. Desi loialitatea manifestata fata de patron este importanta, specialistii nu trebuie sa permita unui client sau unui patron sai priveze de sentimentul de respect de sine si de cel al propriei valori.

Dimensiuni etice dintre cele mai semnificative sunt implicate si in raporturile cu mass-media. Aspectul cel mai important cu care se confrunta specialistul in Relatii Publice in toate colaborarile sale cu mass-media este acela ca lipsa unei onestitati totale ii distruge credibilitatea si, o data cu aceasta, si utilitatea lui profesionala pentru patron. Mass-media depind de sursele Relatiilor Publice pentru cea mai mare parte a informatiilor pe care le furnizeaza cititorilor si ascultatorilor. Desi multe din relatarile provenite din Relatiile Publice sunt folosite doar ca motivul pe care se brodeaza, apoi, articolul de presa, multi reporteri si editori sunt constienti ca se pot baza pe acuratetea si profunzimea materialelor furnizate de Relatiile Publice si le folosesc ca atare, cu prea putine modificari.

Castigarea increderii este scopul tuturor specialistilor, iar acest lucru se poate realiza doar printr-o practica caracterizata prin profesionalism si etica. Acesta este si motivul pentru care nu isi au rostul materialele cu stiri cu o valoare dubioasa, petrecerile extravagante, cadourile scumpe si favorurile personale facute pentru reprezentantii mass-media. Cateodata, cate un ziarist lipsit de etica poate solicita favoruri, dar specialistul in Relatii Publice trebuie sa stie cum sa refuze cu tact asemenea cereri.

Experienta americana in domeniul Relatiilor Publice este relevanta si din perspectiva conexiunilor dintre acestea si sfera financiara. Astfel, este unanim admis ca personalul din Relatiile Publice care lucreaza in companii publice nu au numai obligatia etica, ci si legala de a furniza prompt relatarile de presa despre dividende, castiguri, produse noi, fuzionari de firme sau alte probleme care ar putea afecta valoarea actiunilor sau ar putea influenta.

SUPORTUL JURIDIC AL RELATIILOR PUBLICE

In general, este de mentionat faptul ca, in documentele cu vocatie internationala (Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Carta internetionala a Drepturilor Omului, Pactul univarsal cu privire la drepturile civile sI politice, Convensia internationala privind eleminarea tuturor formelor de discriminare rasiala, Conventia Europeana a Drepturilor Omului), se recunosc drept componente ale dreptului la informatie urmatoarele:

- libertatea comunicarii si difuzarii;

- liberul acces la locul evenimentului;

- libera circulatie a informatiei;

- accesul la surse;

- integralitatea (informatii complete) si accesibilitatea (difuzarea maxima) informatiei.

Cadrul juridic intern de reglementare a Relatiilor Publice

Imperativul legalitatii in actiunea specialisti1or in Relatii Publice isi afla radacinile, inainte de orice, in temeiul constitutional al intregului organism social.

Astfel, noua Constitutie a Romaniei, adoptata in 8 decembrie 1991, prin referendum, prevede in art.31 'dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi ingradit'

Simultan, sunt stabilite obligatii pentru 'autoritatile publice' care "potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal" (art.31, alin.2), cat si pentru mijloacele de informare in masa, publice si private, care 'sunt obligate sa asigure informarea corecta a opiniei publice' (art.31, alin.3)[1].

Dupa cum se observa, dreptul la informatie se constituie ca o necesitate umana si presupune 'libertatea de a cauta, de a primi si de a raspandi informatii si idei de orice fel, indiferent de frontiere, sub forma orala, scrisa, tiparita ori artistica sau prin orice alt mijloc la alegerea sa"[2].

In optica legii fundamentale a statului roman - ca instrument de protectie politica fundamental -, dreptul la informatie este strans asociat cu "libertatea de exprimare".

In acest sens, art.30 alin. 1 prevede: 'libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, fie prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile'.

In mod natural si pe deplin legitim sunt interzise in art.30, alin.7 prin Constitutie 'defaimareatarii si a natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau violenta publica precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri'. Totodata, in art.30, alin.8 se prevede ca 'raspunderea civila pentru creatia adusa la cunostinta publica revine editorului sau realizatorului'.

Cea de-a treia dintre libertati este expresia primelor doua 'libertatea de comunicare' care nu este exprimata separat in Constitutie, in mod explicit, ci rezulta din prevederile mentionate in art.30, pct.3 si 31 pct.5 - 'libertatea presei implica si libertatea de a infiinta publicatii' si 'serviciile publice () trebuie sa garanteze grupurilor sociale si politice importante exercitarea dreptului la antena'. Legiuitorul a gasit necesar sa adauge si alte mentiuni in sensul celor aratate mai sus: 'cenzura de orice fel este interzisa' (art.30, pct.2); 'nici o publicatie nu poate fi suprimata '(art.30, pct.4).

Un element esential al exprimarii practice a drepturilor si libertatilor garantate constitutional il reprezinta buna-credinta. 'Cetatenii romani, cetatenii straini si apatrizii - se arata in art.54 din Constitutie - trebuie sa-si exercite drepturile si libertatile constitutionale cu buna credinta, fara sa incalce drepturile si libertatile celorlalti'.

In practica instantelor de judecata apar deseori procese care au ca obiect apararea onoarei. Multi cetateni se adreseaza justitiei impotriva celor care ii insulta, ii calomniaza, cerand sa li se faca dreptate.

Cum sanctioneaza legea penala faptele impotriva demnitatii persoanei?

Una din infractiunile contra demnitatii este INSULTA (Cod penal, art.205). Ea priveste faptele prin care se aduce atingere reputatiei si onoarei unei persoane.

Onoarea unei persoane poate fi atinsa prin cuvinte (oral, prin vorbe, cantece, exprimate direct sau prin mijloace tehnice de reproducere, radio, televizor, magnetofon etc.), prin scris (adresarea de scrisori, carti, articole in presa, afise, cuvinte scrise pe ziduri, garduri etc.), prin gesturi (miscari, atitudini, mimica ce exprima dispret, desconsiderare fata de o persoana) sau prin alte moduri de exprimare (fapta de a scuipa pe cineva, de a-i arunca palaria in noroi, de a-i azvarli in fata continutul unui pahar cu apa etc.). Pedeapsa pentru insulta este inchisoare de la o luna la 3 luni sau amenda.

O infractiune mai grava contra demnitatii este CALOMNIA (Cod penal, art.206) si consta in afirmarea ori imputarea in public a unor fapte precise privitoare la o persoana care, daca ar fi adevarate, ar expune acea persoana la o sanctiune penala, administrativa sau disciplinara. Pedeapsa este inchisoare de la 3 luni la 1 an sau amenda.

Comite aceasta infractiune cel care, cu buna stiinta raspandeste tot felul de minciuni despre altii, expunand pe cel calomniat dispretului public sau pericolului de a fi sanctionat.

Specific pentru infractiunea de calomnie este afirmarea pe seama unei persoane de fapte determinate, iar afirmatiile trebuie sa fie facute in public.

Tragerea la raspundere are loc numai pe baza plangerii celui vatamat, iar impacarea partilor, inlatura raspunderea penala.

Calomnia si insulta presupun, de regula, existenta unor afirmatii mincinoase. Legea penala da inculpatului dreptul, in anumite limite, sa faca dovada ca afirmatiile sale sunt adevarate (proba veritatii). Daca a facut asemenea dovada, fapta sa nu mai constituie infractiune.

Cele mai multe procese de calomnie sunt impotriva ziarelor, revistelor si, in general impotriva mass-media. In mod obisnuit, partea vatamata trebuie sa dovedeasca, la randul ei, ca declaratia a fost falsa, defaimatoare si publicata constient ca este falsa.

De relevanta pentru activitatea in domeniul Relatiilor Publice sunt si infractiunile privind ofensa adusa autoritatii, legile privind drepturile angajatilor, proprietatea ideilor si copyright-ului, pe care din motive de spatiu nu le dezvoltam.

Dimensiunile etice si juridice se coreleaza strans in activitatea celor care, prin profesie au legatura directa cu publicul. In consecinta, valentele deontologice ale profesionistilor din domeniul activitatilor publice sunt extrem de pregnante.

Libertatea presei

Libertatea presei presupune, in fapt, existenta a trei libertati definite ca atare in documentele cu vocatie internationala, cat si in cele nationale si regionale - libertatea informarii, a exprimarii si a comunicarii.

Desi, cu mari exceptii, toate statele recunosc libertatea presei, consideram ca aceasta nu are materialitate decat in cazul in care sunt reunite urmatoarele elemente:

1. Independenta fata de guvern / putere politica;

2. Independenta fata de sursele de informatii;

3. Independenta fata de proprietari / detinatori;

4. Independenta fata de constrangerile interne;

5. Independenta fata de sursele de finantare;

6. Independenta fata de anuntatori;

7. Independenta fata de grupurile de presiune.

Libertate sI responsabilitate in activitatea ziaristica

Legitimitatea demersului jurnalistic se bazeaza pe echilibrul dintre drepturile si indatoririle presei, in care scop se cuvine a fi amintit unul dintre cele mai temeinice studii privind libertatea presei, realizat de Comisia Regala Britanica a Presei, din care rezulta urmatoarele:

Drepturi

-a publica stiri si opinii;

-a edita ziare;

-a refuza publicarea unor articole;

-a participa la adunarile publice;

-a colecta si sintetiza informatii de orice fel;

.a transmite publicului mai multe opinii alternative;

-a transmite informatii corecte, complete si obiective.

Indatoriri:

-a da publicului posibilitatea de a-si exprima opiniile;

-a servi binele public;

-a prezenta puncte de vedere alternative, inclusiv nepopulare;

-a actiona in numele publicului in baza increderii acestuia.

Din perspectiva rolului lor intr-o societate democratica, jurnalistii se afla in raporturi de responsabilitate individuala - in sensul ca libertatea personalului media este parte integranta a libertatii presei - si colectiva (la nivelul grupului si in sens mai larg, al comunitatii profesionale), contractuala (fata de proprietar) si sociala (fata de public si lege).

Dreptul la adevar, permeabilitatea institutiilor statului si informatiile secrete

Incadrata in zona etica a responsabilitatii jurnalistului fata de societate si fata de cetatean, problema juridica a dreptului la adevar al cetateanului, abordata in sensul temeiurilor de drept amintite anterior reprezinta fundamentul exercitiului profesional in mass-media.

Contextual, valoarea de stire a unui anumit fapt capteaza mai mult sau mai putin interesul public. Sunt de interes public, intotdeauna, prin caracterul lor exceptiile. In decantarea exceptionalului de banal se vor confrunta cu responsabilitatea selectiei de catre jurnalist si libertatea cetateanului de a confirma sau infirma, afectiv si rational, optiunea jurnalistului. Definirea legislativa a informatiei de interes public il va apara astfel pe cetatean in fata tentatiei presei de a transforma in subiect de presa, fara acceptul individului. Acesta este punctul in care interesul public si cel individual vor intra in contradictie, se vor afla pe pozitii ireconciliabile.

Adevarul mesajelor ziaristilor este in legatura directa cu sursa de informatii, dar si cu responsabilitatea acestora de a cita corect, de a verifica informatiile inainte de publicare si de a realiza confirmarea din mai multe surse. Norma deontologica a verificarii informatiei din cel putin doua surse devine eficienta atunci cand va functiona si principiul operational al echidistantei. Echidistanta nu este garantia obiectivitatii, dar impune o atitudine corecta din partea jurnalistului de a oferi fiecarei parti sanse egale de a-si sustine pozitia.

Urmand acesti pasi se pot produce erori sau inexactitati. In acest sens functioneaza dreptul la rectificare si dreptul la replica

Transparenta institutiilor publice, accesul liber la informatiile de interes public vor fi mereu circumscrise problemei permeabilitatii institutiilor statului, existentei diferitelor tipuri de secrete. Noua lege a secretului vine sa reglementeze accesul liber la informatiile de interes public si normeaza intr-un cadru modern comportamentul institutiilor statului privind accesul limitat la informatii care nu pot fi publice.

Miruna Runcan identifica tipuri de secrete protejate (pentru detalieri vezi curs)

Secretul de stat

Secretul parlamentar

Secretul dosarelor de ancheta si secretul judiciar

Secretul vietii si afacerilor private

Dupa caz, de la stat la stat, legislatiile de protectie a secretului mai pot excepta de la principiul liberei circulatii a informatiilor:

tehnologiile de varf aflate in cercetare si aplicare in institutii specifice finantate direct de la bugetul de stat ;

informatiile care pot conduce la dezvaluirea agentilor care lucreaza in exteriorul sau in interiorultarii sub acoperire.

ELEMENTE DE VERIFICARE

Alegeti 5 dintere articolele codului etic al PRSA sI comentati continutul acestora mentionand ratiunea existentei sale, avantaje sI dezavantaje (maximum 4 pagini)

Care sunt cerintele pe care trebuie sa le respecte un profesionist in PR?

Angajati o discutie pro sI contra cu un coleg al dumneavoastra pornind de la una sau mai multe din intrebarile cu continut etic care trebuie sa insoteasca munca specialistului in PR (vezi curs, subtema 11.2.3 - Raspunderea spevcialistului in PR).

Realizati un eseu de maxim patru pagini in care sa comentati pro sI contra articolelor care definesc dreptul la informatie in documentele internationale (vezi subtema 11.3.1 - Dreptul la informatie si la libera exprimare in documentele internationale). Aduceti in discutie cazuri de incalcare a acestora, sau modalitati da evitare a lor.

Realizati un eseu de maxim patru pagini in care sa analizati sI sa comentati elementele care alcatuiesc libertatea presei (vezi subtema 11.4.1. - Libertatea presei). Aduceti in discutie pentru comentariu ti cazurile de incalcare cuinoscute sau elemente ale realitatii jurnalistice ce contravin acestor norme.