COMUNICAREA IN GRUP

COMUNICAREA IN GRUP

Grupurile ocupa o pozitie centrala in schema vietii sociale, dar traind cea mai mare parte din viata noastra in grup, incercand sa intram, sa iesim dintr-un grup, sa convietuim intr-un grup, ne obisnuim cu grupul intr-atat incat influenta lui asupra comportamentului nostru devine imposibil de masurat si identificat. Cu totii stim sau credem ca stim ce este un grup. Fiecare dintre noi apartine unuia sau mai multor grupuri - muncim in grupuri, gandim si luam atitudine prin intermediul grupurilor (in sensul ca suntem influentati in gandirea si atitudinile noastre de grupurile din care facem parte). Cercul de prieteni, echipa de munca, echipa sportiva, familia sunt exemple de grupuri.
Pentru ca o asociere de persoane sa fie numita grup, ea trebuie sa indeplineasca trei conditii:
- persoanele trebuie sa intractioneze si sa comunice intre ele; intrucat aceasta conditie impune contactul fata-in-fata, grupurile sunt in general alcatuite dintr-un numar redus de persoane (pana la 25).
- persoanele trebuie sa aiba constiinta ca apartin grupurilor, ele trebuie sa se perceapa ca formand o unitate sociala; acest sentiment rezulta din faptul ca membrii grupului impartasesc aceleasi convingeri si atitudini si accepta aceleasi norme de grup.
- pentru ca un grup sa existe, membrii sai trebuie sa aiba cel putin un scop comun.

Comunicarea in cadrul grupului poate fi considerata cea mai importanta competenta sociala, cu implicatii in manifestarea si dezvoltarea altor abilitati. Dintre tipurile de comunicare, poate cele mai importante sunt comunicarea asertiva si comunicarea empatica.

Asertivitatea

Asertivitatea reprezinta capacitatea de a-i influenta pe ceilalti, permitand exprimarea sentimentelor si opiniilor in legatura cu un eveniment, fara a-i blama sau fara a-i considera pe ceilalti drept adversari. Realizand o analiza a comunicarii asertive, putem prezenta o serie de comportamente necesare in relatiile de grup:

- spune 'nu' atunci cand situatia o cere
- poti sa ceri un serviciu
- poti exprima atat emotiile pozitive, cat si pe cele negative
- poti incepe, continua si finaliza o conversatie
- poti avea putere de convingere
- ai curajul sa-ti sustii propriile drepturi
- poti lua cuvantul in apararea cuiva defavorizat, nedreptatit
- asuma-ti responsabilitati
- sustine-ti punctele de vedere
Asertivitatea se opune agresivitatii si manipularii, dar si comportamentului pasiv, ea nu inseamna nici dominare, nici renuntare, lipsa de combativitate.

Empatia si comunicarea empatica

Empatia reprezinta capacitatea unei persoane de a se pune pe sine in pozitia altei persoane, stabilind unele raporturi si anticipand reactii si comportamente. Cu alte cuvinte, a fi empatic inseamna a percepe cat mai exact ce gandeste si ce simte celalalt, ca si cum 'ai fi' celalalt. Comunicarea de tip empatic presupune o relatie cu caracter interactiv, favorizand un comportament cooperant , de intelegere intre parteneri, putand determina acea armonie sociala caracteristica relatiilor interpersonale din grup.
Un alt comportament-cheie in relatiile de grup este reprezentat de manifestarea sprijinului (suportivitatea). Sprijinul poate lua diverse forme: cel verbal include elogiul, aprobarea, acceptarea, consimtamantul, incurajarea; recompensele nonverbale se exprima prin suras, inclinarea capului, atingere si ton. Recompensa poate lua si forma ajutorului concret, a cadoului, a invitatiei, sfatului sau informatiei utile. Se creeaza in felul acesta un puternic teren de sustinere pentru relatiile familiale, relatiile de cuplu sau pentru raporturile comunicationale stabilite la locul de munca.
Comunicarea empatica in cadrul unui grup presupune ascultare si cooperare, sprijin si adaptare. Acestea pot fi atinse prin respectarea catorva reguli:

- 'atacarea' problemei, si nu a interlocutorului
- exprimarea in termeni de descriere si nu de judecata la adresa celuilalt
- referire la fapte concrete, nu la trasaturi generale
- recunoasterea importantei ca individ a interlocutorului, indiferent de opiniile sale
- evitarea intreruperilor in procesul de comunicare (intreruperea interlocutorului)
- asumarea raspunderii pentru afirmatiile facute, pentru ideile exprimate
- ascultarea suportiva si activa a celorlalti

Aceste reguli contureaza o atitudine de respect si intelegere fata de interlocutor, de intampinare a nevoilor sale (nevoi de intelegere, prietenie, protejare a imaginii de sine).


3. Comunicarea non-verbala in cadrul grupului

In relatiile interumane, vorbirea, vocea, privirea si gestica fiecaruia au numerose semnificatii, toate fiind, dincolo de ceea ce comunicam direct, purtatoare de mesaje, de ganduri, de sentimente si de trairi. De aceea, ele trebuie studiate cu atentie, ajutandu-ne sa intelegem mai bine cine este interlocutorul nostru si ce se ascunde dincolo de cuvintele rostite, dar si pentru a ne adapta conduita proprie. Cea mai obisnuita cale pentru a ne coordona actiunile cu ale celorlalti este schimbul de informatii prin intermediul cuvintelor. Cercetarile au demonstrat totusi ca doar 7% din ceea ce se comunica se transmite propriu-zis prin cuvinte, 35% prin tonul vocii, iar 55% prin limbajul corpului.
In concluzie, trebuie sa fim etxrem de atenti nu doar la ceea ce ni se comunica prin cuvinte, ci si la expresiile fetei, gesturile, cantitatea si tipul miscarilor pe care le fac ceilalti.


Cum putem comunica eficient in grup

Pentru a comunica eficient, pentru a fi corect intelesi, iar mesajul nostru sa fie receptat si acceptat, se cer respectate anumite reguli:
- Sa ne precizam mai intai noua insine ce vrem sa transmitem. Ne vom asigura ca exprimam corespunzator, clar ceea ce avem de spus. Nu este suficient sa gandim corect, sa nutrim sentimente pozitive, ci trebuie, in egala masura, sa le exprimam corect.
- Cunoasterea cat mai amanuntita a celor carora ne adresam; pregatirea lor, gradul de cultura, interesele, motivatiile si atitudinile lor, capacitatea de intelegere si scopurile pe care le urmaresc.
- Utilizarea unor cuvinte si expresii simple. Eficienta comunicarii este cu atat mai mare, cu cat vorbim mai direct, limpede si sigur, pe intelesul celor cu care dialogam. Limbajul simplu, dar nu simplist, are rolul de a optimiza comunicarea, de a favoriza asimilarea celor transmise.
- Evitarea tendintei de a comunica mai multe informatii deodata. Se recomanda ca informatiile, faptele, evenimentele sa fie prezentate intr-o ordine logica, etapa cu etapa, incepand cu cele elementare si incheind cu cele mai complexe.
- Crearea unei atmosfere favorabile comunicarii si colaborarii. Oricat de importanta ar fi o informatie, ea devine inoperanta daca nu este luata in seama, retinuta si utilizata de cei carora ne adresam.

- Atentie la tonalitate, accent, afectivitate si, mai ales, la context. Toate aceste elemente pot conferi anumite semnificatii, altele decat le au de obicei.

In cadrul procesului de comunicare, un aspect deosebit de important il reprezinta feed-back-ul, veriga fara de care sensul comunicarii nu poate fi stabilit. Vorbim despre feedback referindu‑ne la situatia in care suntem martorii unei actiuni sau unui comportament si ne exprimam punctul de vedere cu privire la ce am vazut. Spunem ca feedback‑ul este constructiv atunci cand este focalizat pe dezvoltare si progres, pe imbunatatirea performantei, sau pe rezolvarea problemei care "doare". Un feedback poate fi ne‑constructiv atunci cand invita la reactii, sau cand celalalt se simte atacat.

Insusirea deprinderii de a oferi feedback constructiv ne sporeste sansele de a fi mai eficienti in comunicare si in tot ceea ce facem. Feedback‑ul constructiv nu este o garantie a reusitei, ci o conditie necesara. Nu putem fi siguri ca interlocutorul nostru nu se va simti atacat chiar daca folosim un feedback constructiv perfect. Sunt persoane foarte sensibile care se pot simti atacate chiar daca nu exista nici cea mai mica intentie. Daca folosim un feedback ne‑constructiv insa, putem fi aproape siguri ca vom da gres.

Elementele constructive ale unui feedback

Feedback‑ul constructiv reprezinta o sansa in plus pentru un dialog de calitate, mai ales daca respectam urmatoarele reguli:

sa ascultam, sa ascultam, sa ascultam activ si suportiv;

sa incepem cu ceva pozitiv, cu o apreciere;

sa implicam interlocutorul nostru, cerandu‑i parerea, sa nu ne impunem punctul de vedere;

sa fim descriptivi, nu evaluativi;

sa nu judecam;

sa fim foarte precisi si concreti, sa nu vorbim la modul general;

sa "atacam" problema, nu persoana;

sa ne asumam raspunderea pentru afirmatiile pe care le facem.

Sa ascultam, sa ascultam, sa ascultam. activ si suportiv

Pentru a ne convinge de beneficiile ascultarii, avem o singura cale: sa practicam ascultarea. Pentru a oferi un feedback celuilalt, trebuie sa‑l intelegem; pentru a‑l intelege, trebuie sa‑l ascultam. In acelasi timp, pentru a‑l intelege pe celalalt este    necesar sa ne intelegem pe noi insine, sa nu confundam trairile si perceptiile lui cu ale noastre.

Sa incepem cu o apreciere

Intotdeauna trebuie sa incepem o conversatie cu ceva apreciativ, sa spunem ce ne‑a placut, sa fim sinceri.

Sa‑l implicam pe interlocutorul nostru

Tendinta naturala a unora dintre noi este sa ne grabim sa dam solutia. Procedand astfel, interlocutorul nostru poate manifesta unele comportamente nefavorabile unei bune relatii, descrise mai jos in cadrul in cadrul atitudinii de solutionare imediata. Il putem implica pe interlocutorul nostru cerandu‑i parerea si evitand sa ne impunem punctul de vedere.

De asemenea, este de dorit sa evitam sa exprimam superioritate, indiferenta, sau inflexibilitate, deoarece in acest fel neglijam nevoia de recunoastere a celuilalt. Superioritatea poate fi perceputa in cazul unul limbaj pretentios, de specialitate, destinat expertilor dintr‑un domeniu, sau printr‑o atitudine non‑verbala caracterizata prin "privirea de sus".

Inflexibilitatea se manifesta prin lipsa disponibilitatii de a lua in discutie si alte optiuni decat cele personale. Indiferenta poate fi exprimata prin neacordare atentiei interlocutorului nostru, prin evitarea contactului din priviri, prin folosirea unui limbaj impersonal de genul "o persoana ar trebui sa." in loc de "dumneavoastra ar trebui sa." , sau prin intreruperea frecventa a celui care vorbeste.

Pentru a‑l implica pe celalalt, trebuie sa‑l facem sa se simta recunoscut, sa‑i validam ideile, sa‑l sprijinim sa vada mai clar problema si sa‑l acompaniem in gasirea solutiei adecvate. Este important sa incepem cu ideile importante pe care le enunta interlocutorul nostru, cu avantajele, cu aprecierea inainte de a trece la ideile mai putin importante, la dezavantaje si la critica.

Sa fim descriptivi si sa nu judecam

Oamenilor nu le place sa fie judecati, iar evaluarile ar putea sa fie eronate din punctul de vedere al interlocutorului nostru. Pentru a ramane centrati pe obiectivele noastre, vom cauta sa fim cat mai precisi, descriind ceea ce observam, fara alte interpretari sau judecati de valoare. S‑ar putea sa ne fie greu la inceput, deoarece atunci cand judecam, reprosam, criticam, sau evaluam avem castiguri personale, ne satisfacem intr‑un mod neadecvat nevoile psihologice.

Sa ne ferim, asadar, de etichetari, fie ele negative sau pozitive. Sa descriem ce am vazut, sa descriem propriile noastre reactii si sentimente legate de problema. Sa descriem implicatiile problemei asupra colectivului. In final, putem discuta cu interlocutorul nostru despre solutiile posibile.

Sa fim foarte precisi si concreti

Claritatea in exprimare este una dintre calitatile importante ale comunicarii eficace si eficiente. A spunem "Am citit materialul dumneavoastra. Are parti bune si parti care pot fi imbunatatite" este bine din punctul de vedere al validarii celuilalt, deoarece am inceput cu "cele bune". Dar nu e suficient! Care sunt partile bune? Ce le face bune? Care sunt elementele care pot fi imbunatatite? Ce anume trebuie perfectionat? De ce? Cum? Sunt doar cateva intrebari care, daca raman fara raspuns, eficienta feedback‑ului este practic nula.

Atunci cand transmitem mesajul, este bine s‑o facem in asa fel incat acesta sa contina implicit raspunsurile la aceste intrebari. Daca noi suntem pe pozitia de receptie, este de dorit sa nu cadem in capcana demobilizarii si sa punem intrebarile de mai sus folosind partea de Adult a Eului nostru .

Sa "atacam" problema, nu persoana

Oamenii se schimba greu. Ni se intampla frecvent sa avem pretentia ca ceilalti sa se schimbe dupa pofta noastra, adica asa cum ne‑ar fi bine noua. Este bine sa vizam problema, urmarind cel mult o schimbare de comportament.

De exemplu, o persoana care intarzie nu este nici lenesa, nici lipsita de bun simt, ci pur si simplu intarzie. Acest comportament poate avea urmari nedorite in activitatea echipei, sau poate fi contrar valorilor si regulilor grupului. In aceasta situatie, problema trebuie atacata si rezolvata. Daca dorim rezolvarea problemei in primul rand, atunci este bine de stiut ca avem sanse mai mari daca facem tot posibilul ca persoana sa nu se simta atacata, iar pentru acest lucru, merita sa investim timp.

Sa ne asumam raspunderea pentru afirmatiile pe care le facem

Atunci cand ni se solicita parerea intr‑o anumita problema, este de dorit sa ne exprimam punctul nostru propriu de vedere. Sa evitam exprimari de genul "se considera ca.", "expertii recomanda.", "conducerea este de parere sa.", "s‑ar putea spune ca.", "foarte multi sunt de parere ca.". Asumandu‑ne responsabilitatea celor afirmate, comunicam interlocutorului nostru ca avem disponibilitatea de a investi in relatia cu el.

Oancea Maria, Gradinita nr. 51,

sector 2,Bucuresti

          Bibliografie:

1. Mihai Dinu- " Fundamentele comunicarii interpersonale", Editura All, Bucuresti, 2004
2. Mihai Dinu- " Comunicarea- repere fundamentale", editura ARGOS, Bucuresti, 2003