COMUNICAREA INTERPERSONALA - Caracteristicile comunicarii interpersonale

COMUNICAREA INTERPERSONALA

1. Functiile comunicarii interpersonale

In general, comunicarea interpersonala are in vedere o mai buna intelegere si evaluare a lumii inconjuratoare (prin comunicare indivizii obtin informatii despre ei insisi precum si despre ceilalti, cu care intra in contact, astfel incat pot interactiona mult mai eficient), stabilind si dezvoltand relatii si schimband comportamente si atitudini. In acest sens, urmatoarele functii capata o importanta deosebita:

functia instrumentala/persuasiva (individul incearca sa-l determine pe celalalt/ceilalti sa faca ceva/sa actioneze intr-un anumit mod)

functia ontologica (comunicarea contribuie la autocunoastere, la o mai buna intelegere a celuilalt si personalitatii sale; in acelasi timp, comunicarea contribuie la dezvoltarea relatiei dintre indivizi)

functia afectiva (prin intermediul comunicarii, indivizii au posibilitatea dezvaluirii propriilor sentimente)

functia unificatoare/de legatura (comunicarea este cea care realizeaza legatura dintre indivizi si mediul inconjurator)

functia de "adaptare" (comunicarea da nastere unui permanent proces de ajustare a comportamentelor umane)

2. Caracteristicile comunicarii interpersonale

Comunicarea interpersonala se desfasoara intre doi sau mai multi indivizi care se iau in considerare unul pe celalalt, drept persoane

unice (deoarece fiecare individ experimenteaza lumea inconjuratoare in mod diferit; el isi formeaza propriile sentimente, ca parte a acestei experiente)

cu ratiune ("suntem constienti de lumea inconjuratoare si, in acelasi timp, constientizam acest lucru")[1]; aceasta presupune faptul ca fiecare individ "exploreaza" lumea inconjuratoare, reflecteaza asupra ei, face speculatii, isi pune intrebari privind sensul vietii, a propriei persoane si a acelor din jurul sau

cu posibilitatea de a alege (fiecare individ este capabil sa-si aleaga modul in care urmeaza sa reactioneze intr-o anumita situatie; el initiaza actiuni, raspunde la provocari)

3 .Variabile care influenteaza/afecteaza comunicarea interpersonala

Vorbind despre multiplele variabile care afecteaza procesul comunicarii interpersonale, Larry Barker considera ca un rol important il au:

auto-dezvaluirea - proces care permite fiecarui individ sa se cunoasca mai bine, sa-si cunoasca propriile sentimente, ganduri si atitudini

increderea - afecteaza calitatea interactiunii; cu cat avem mai multa incredere in cineva, cu atat ceilalti investesc mai multa incredere in noi. Increderea este strans legata de auto-dezvaluire (cu cat avem mai multa incredere in cineva, cu atat ne auto-dezvaluim mai mult)

comportamentul verbal si nonverbal - atentia trebuie indreptata spre semnalele venite de pe ambele planuri, urmarindu-se in special congruenta acestora

feedback-ul    - elementul central al reglarii comunicarii; el asigura functia de control al intelegerii, al receptarii in conditii optime a mesajului transmis, functia de adaptare a mesajului in conditiile schimbarii oricarui parametru al contextului in care are loc comunicarea, functia de reglare sociala (prin flexibilitatea rolurilor participantilor la actul comunicarii) precum si functia socio-afectiva.

feedforward - procesul de anticipare a feedback-ului

"costurile" si "beneficiile" rezultate in procesul de comunicare (conform teoriei schimbului social)

competenta comunicativa (abilitatea de a alege un comportament comunicativ potrivit si eficient intr-o anumita situatie de comunicare)

zgomotul care intervine in comunicare: zgomotul fizic (scris neclar, ochelari de soare), zgomotul psihic (prejudecati, presupuneri eronate, lipsa de deschidere in idei), zgomotul semantic (in dialogul dintre doua persoane care vorbesc limbi diferite, care utilizeaza un vocabular tehnic, complex, necunoscut receptorului, sau atunci cand cele doua persoane atribuie semnificatii diferite)[3]

managementul interactiunii - modalitatea in care partenerii de dialog controleaza interactiunea spre satisfactia ambelor parti

4. Caracteristicile unei comunicari interpersonale eficiente

Luand in considerare factorii care asigura o buna comunicare interpersonala, putem spune ca eficienta comunicarii presupune:

luarea in considerare a partenerului de dialog, cu dorintele si nevoile sale

manifestarea unei ascultari active

adaptarea comportamentului verbal si nonverbal potrivit partenerului de comunicare si situatiei /contextului in care ceasta se desfasoara

stabilirea empatiei fata de partenerul de dialog (empatie capacitatea unei persoane de a se transpune in pozitia interlocutorului sau si de a incerca sa perceapa ceea ce simte acesta)[4]

oferirea unui decodari corecte a denotatiilor si conotatiilor semnelor verbale si nonverbale

cultivarea unor abilitati menite sa asigure un management interactional eficient (cunoasterea regulilor privind initierea, mentinerea si incheierea comunicarii, respectarea regulilor de politete)

abilitati privind rezolvarea de conflicte)

Exista insa si numeroase bariere in calea comunicarii:

de ordin fizic (mediu): acustica, lumina, distanta, zgomot, distanta de comunicare

de ordin lingvistic (limba vorbita /scrisa, vocabularul utilizat, registrul si stilul ales, dificultati de exprimare, stereotipii)

de factori personali (predispozitia spre comunicare, diferenta de perceptie, emotii, incredere, oboseala, credibilitate, personalitate, implicarea pozitiva sau negativa a celui ce receptioneaza, amenintarea statutului celor implicati in comunicare, lipsa de cunoastere, lipsa de interes, abilitatea receptorului de a asculta, educatia, valorile interlocutorilor, relatiile dintre interlocutori)

de ordin semantic (legate de diferentele de limbaj existente intre cei doi interlocutori)

Orice comunicarea organizationala interna se bazeaza in primul rand pe     comunicarea interpersonala. Aceasta din urma pleaca de la premisa ca interlocutorul trebuie sa fie tratat ca o persoana

unica, apta sa experimenteze lumea intr-un mod diferit de ceilalti

capabila sa reflecteze asupra realitatii inconjuratoare, sa faca speculatii, sa-si puna intrebari, sa evalueze, sa influenteze

capabila sa reactioneze intr-un mod propriu: sa initieze o comunicare sau sa puna capat acesteia in orice moment

Este usor de identificat o organizatie la nivelul careia comunicarea interna se realizeaza foarte bine. Aceasta se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:

planurile de dezvoltare a organizatiei contin, la randul lor, un plan de comunicare, in detaliu

dialogul constructiv este forma dominanta a comunicarii

barierele de comunicare sun identificate in timp util si inlaturate

climatul organizational instituit de departamentul de conducere permite angajatilor sa se exprime liber, fara perspectiva unei amenintari

angajatii se simt valorizati si dau dovada unei puternice motivatii

5. Teorii privind comunicarea interpersonala

1. Teorii interactioniste

a)      Abordarea psihologica si psihiatrica

Teoria apartine Scolii de la Palo Alto (Watzlawick, Beavin, Jackson). Reprezentantii acestei Scoli considera ca indivizii aflati in interactiune realizeaza prin comportamentele lor un schimb de energie si informatie cu mediul inconjurator. Ei sunt permanent angajati intr-o activitate bazata pe o intelegere tacita, pe un acord reciproc de cooperare verbala prin intermediul careia reusesc sa -si descopere sinele, sa se autocunoasca.

b)      Etnografia comunicarii (Dell Hymes si Gumperz) - analizeaza    dinamica schimburilor verbale, mecanismele acestora precum si ritualurile interactionale. Dell Hymes ne ofera Modelul Speaking, in care pot fi identificate cu usurinta componentele interactiunii: cadru (setting - timp, loc, cadrul psihologic), participantii (participants - vorbitorul si audienta), finalitati/scopuri (ends), acte (acts - forma si continutul mesajelor), tonalitate (key - tonul, maniera de rostire), instrumente (instruments - canalul de comunicare, stilul vorbirii), norme (norms - menite sa ghideze interactiunea), tip de activitate (genre - conversatie/discutie/dezbatere).

c)      Interactionismul simbolic - scoala de gandire sociologica americana - aduce in discutie conceptul de sine. Sinele se dezvolta in cadrul experientei sociale, in interactiunea cu cei din jur (Mead), in situatia in care individul are posibilitatea sa-si asume un rol si sa-si plaseze partenerul de dialog intr-un rol corespunzator.

d)      Dramaturgia (Goffman). Goffman este preocupat de interactiunea din viata de zi cu zi, pentru care incearca sa elaboreze o teorie a comunicarii interpersonale. Pentru el, interactiunea este locul pozitionarii reciproce a indivizilor si al construirii si dezvoltarii sinelui social. Goffman interpreteaza interactiunea cotidiana din perspectiva teatrala (ca spectacol in fata celorlalti si modelat de acestia). In consecinta, el utilizeaza notiuni precum scena, actor, rol, "figuratie". Individul    interpreteaza rolul, care se transforma in unitatea de baza a procesului de socializare; rolul trebuie indeplinit intr-o maniera convingatoare.

e)      Teoria schimbului social (Thibault & Kelly- are originea in economie si psihologia comportamentala; are la baza ideea conform careia interactiunea poate fi inteleasa ca un schimb social, in care actiunile indivizilor sunt motivate de costuri si benefic Interactiunile continua atunci cand indivizii recunosc posibilitatea obtinerii unui beneficiu; ori de cate ori costul apare a fi mai ridicat decat beneficiul, indivizii tind sa "paraseasca scena" interactiun Pentru a obtine o comunicare eficienta si relatii bune cu partenerul de dialog, individul cauta sa minimalizeze costurile si sa mareasca beneficiile.

2. Teoria relatiei dialectice ( Baxter & Montgomery)    - sustine faptul ca orice act de comunicare creeaza sau sustine o relatie. Relatiile interpersonale sunt bazate pe tendinte contradictorii; fiecare relatie cunoaste o tensiune intre intimitate si independenta. Dialogul este cel care creeaza sau evalueaza asemanarile si diferentele dintre indivizi.
3. Comunicarea dialogica (M. Buber)    - considera ca dialogul este mai mult decat vorbirea; inseamna "a comunica cu". Acest lucru presupune recunoasterea celuilalt, dorinta de a-i asculta punctele de vedere, precum si respectul pentru acestea.
4. Teoria reducerii incertitudinii (Berger& Calabrese) - considera ca actul comunicarii trebuie sa aiba in vedere expresivitatea verbala, expresivitatea nonverbala, intimitatea, reciprocitatea si similaritatea. Orice relatie este marcata la inceput de incertitudine, iar indivizii comunica tocmai pentru a reduce aceasta stare care este destul de neplacuta. Reducerea incertitudinii se produce prin: obtinerea de informatii cu caracter general despre interlocutor (etapa de inceput), exprimarea atitudinilor, valorilor, credintelor (etapa personala) si stabilirea interactiunilor ulterioare (etapa finala). Informatiile despre interlocutor se pot obtine prin strategii pasive (persoana este observata in situatii in care comportamentul este auto-monitorizat - in sala de clasa, de exemplu) sau unde se comporta foarte natural (la un meci de fotbal); prin strategii active (indivizii cauta sa creeze situatii in care Celalalt sa poata fi observat - mergand impreuna la curs/stand la aceeasi masa, etc) sau prin strategii interactive (comunicarea directa cu persoana respectiva)
5. Teoria "patrunderii/penetrarii" sociale (Altman &Taylor) - preocupata de procesul de dezvoltare a relatiilor sociale. Ideea de baza este aceea ca, pe masura ce relatia se dezvolta, indivizii capata informatii despre lucruri din ce in ce mai personale/intime. Acest lucru duce la vulnerabilitate, de unde nevoia dezvoltarii sentimentului de incredere in Celalalt.

Teoria tranzactionala (Eric Berne) - porneste de la ideea ca atunci cand doua persoane se intalnesc fata-in-fata, una dintre ele    va vorbi celeilalte (stimul tranzactional); reactia venita din partea celeilalte persoane devine raspuns tranzactional. Tinand cont de faptul ca fiecare persoana are 3 stari ale eu-lui corespunzand dezvoltarii personalitatii individului (starea de Copil, Adult, Parinte), Berne stabileste tipurile de tranzactii care se pot stabili in cadrul comunicarii interpersonale: tranzactii simple, incrucisate si duble.