COMUNICAREA SCRISA

COMUNICAREA SCRISA

1. Emitator individual - receptor individual

Aparitia scrisului a permis transpunerea mesajului oral interpersonal pe un suport, ceea ce a insemnat fixarea si conservarea in timp si transmiterea in spatiu.

Corespondenta a facut posibile noi relatii in viata politica, in activitatea comerciala, in lumea culturala si in existenta cotidiana.

Oficiala sau particualra, corespondenta a fost prima forma de comunicare scrisa, iar conservarea ei permite retroactiv reconstituirea mentalitatilor, raporturilor umane, a specificului fiecarei epoci. Scrisorile reprezinta, asadar, documente foarte importante (dupa actel oficiale) pentru cercetarea istoriei generale si pe domenii.

In istoria romanilor primul document de limba nationala este scrisoarea lui Neacsu din Campulung (1521), cu caracter informativ, trimisa judelui Brasovului pentru a-l avertiza despre miscarile turcilor.

Folosita in diplomatie, in activitatea de spionaj si in cea economica, corespondenta a fost uneori secreta, folosindu-se de timpuriu mesajele cifrate.

Corespondenta politica, de afaceri, de prietenie, de dragoste, este ilustrata de bogate colectii de documente pastrate in biblioteci, unele editate, altele inedite.

Ea reprezinta o marturie nuantata si foarte utila cu privire la istorie si personalitati.

Pana in a doua jumatate a secolului XX, a inflorit a adevarata arta a corespondentei particulare, rpoducatoare de capodopere ale genului. Literatura a preluat modelul dand nastere "romanului epistolar".

Spre deosebire de corespondenta particualra, corespondenta oficiala, din domeniile politic, diplomatic, economic, s-a standardizat, adoptand un inventar limitat de formule uzuale specifice pentru fiecare categorie. Acest gen de corespondenta transmite, pe cat posibil obiectiv, informatii si puncte de vedere in formulari consacrate prin traditie si cu semnificatii fara echivoc.

Ea respecta un anumit protocol si presupune, atat pentru emitator, cat si pentru receptor, cunoasterea si respectarea unor reguli.

In toate situatiile corespondenta presupune reguli de confidentialitate, fiind protejata de astfel de prevederi legale. Violarea corespondentei este un act abuziv si ilegal.

La limita dintre corespondenta particulara si comunicarea publica se situeaza un gen hibrid: scrisoarea deschisa. Adresata unei persoane publice, prin intermediul unei publicatii, scrisoarea deschisa poate avea un autor individual sau un autor colectiv. Acest gen de comunicare vizeaza in acelasi timo un receptor individual si unul colectiv - publicul. Continutul scrisorii deschise poate fi pozitiv (de aprobare a unui gest, a unei afirmatii, a unei atitudini), negativ, de contestare sau interogativ, scrisoarea putand fi conceputa ca elogiu, ca rechizitoriu sau ca interogatie.

2. Emitator individual - receptor colectiv

Confesiunile. Memoriile. Jurnalele. Desi constituie genuri la frontiera literaturii, scrierile cu caracter de confesiune sau memorialistice sunt forme de comunicare paraliterare, cu valoare documentara, deci informationala, utile in pofida caracterului declarat subiectiv.

Avand un nivel de intimitate diferentiat, aparent destinate numai subiectului care se autoanalizeaza ori se autoevalueaza, confesiunile, memoriile si jurnalele vizeaza mai mult sau mai putin explicit sa transmita contemporanilor si posteritatii o experienta personala. O mare parte dintre aceste documente ajung sa fie pubkicate in timpul vietii autorului, ceea ce infirma clar intentia de confidentialitate.

Unele confesiuni, memorii si jurnale au atins notorietatea, fiin incluse in istoria culturii sau literaturii.

Confesiunile Sfantului Augustin - opera a lui Aureliua Augustinus (354-430 d.C.) scrisa in anul 400. Aceasta creatie descrie devenirea spirituala si experienta mistica a sfantului, evolutia morala, convertirea si initierea sa.

Confesiunile lui Jean Jacques Rousseau (1712-1778). Publicata postum in 12 carti, aceasta scriere este documentul formatiei intelectuale a filozofului si scriitorului francez.

Mai multi scriitori au publicat romane cu aspect de confesiune, unele celbre: Confesiunile unui opioman englez (1821), cartea lui Thomas de Quincey, Confesiunile unui copil al veacului (1826) de Alfred de Musset.

Memoriile cardinalului de Retz (Paul de Gondi, cardinal de Retz, 1613-1679), document de epoca in climatul "Frondei " franceze, scris de un adversar al lui Mazarin.

Memorii de dincolo de mormant, capodopera a romanticului Ren de Chateaubriand (1768-1848), Antimemoriile lui Andr Malraux (1901-1976).

In spatiul romanesc sunt celebre memoriile lui Nicolae Iorga, publicate sub titlul Subt trei regi (1932) si O viata de om asa cum a fost (1933), sau memoriile lui Constantin Argentoianu (1871-1955), publicate postum, dupa 1990, cu subtitlul "Pentru cei de maine. Amintiri din vremea celor de ieri"

Literatura - lucrarile stiintifice. Odata cu aparitia scrierii, o mare parte din gandirea si creatia artistica verbala a lumii a fost fixata in aceasta forma. Literatura, scrierile filosofice, stiintifice, tehnice au dat expresie specifica intregii cunoasteri, realizand o comunicare scrisa deversificata, care a folosit limbaje specializate. Semnificatiile acestor mesaje s-au modificat in functie de context si de perspectiva temporala, ele fiind receptate diferit de la o epoca la lata. Afirmatii stiintifice parand a fi expresii ale adevarului absolut au fost infirmate, texte care au emotionat in secolul al XIX-lea nu mai impresioneaza in secolul XX, lucrari obscure au fost reconsiderate, lucrari celebre au cazut in uitare, opere literare si teorii stiintifice au fost si sunt interpretate din perspectiva altor mentalitati.

In cazul acestui mod de comunicare emitatorul pooate fi individual sau colectiv, dupa cum scrierile au un singur autor sau mai multi. Daca literatura este un produs al creatiei individuale, textele stiintifice sunt, de cele mai multe ori, rezultatul muncii in echipa si al cercetarii colective, stabilindu-se si relatii emitator colectiv - receptor colectiv.

Genurile publicistice. Multe dintre formele de comunicare orala au cunoscut, prin fixarea in scris si difuzarea prin tipar, varinate imprimate.

Corespondenta privata a depasit spatiul familial si pe cel personal, producand un gen publicistic, in spatiul public; scrisoarea deschisa, comunicata unui ziar, unei reviste, unei comunitati.

Discursul politic si cel moral au imbracat forma editorialului si a articolului de atitudine.

Comunicari stiintifice prezentate in mediile academice sunt publicate in reviste de specialitate, fiind accesibile nu doar specialistilor, dat si altui public, oricarei persoane interesate de un domeniu sau altul.

Genurile diferite ale presei sunt reluari, dezvoltari, adaptari ale mei vehilor forme de comunicare orala si scrisa, cu sau fara componenta vizuala (ilustratie) in forma tiparita.

3. Emitator entitate colectiva - receptor colectiv

Unele forme de comunicare scrisa sunt produse nu de indivizi, ci prin colaborare, emanand asadar de la entitati colective (grupuri, autoritati publice etc.).

Apelul este, conform DEX, o "chemare scrisa sau orala adresata unei colectivitati", de la care se asteapta o reactie, un raspuns, o actiune, o participare.

Comunicatul este, dupa acelasi dictionar, o "instiintare oficiala difuzata prin presa, radio etc. asupra unor evenimente importante, de actualitate". Asemenea mesaje emise de autoritati sau diferite organisme vizeaza informarea, fara a presupune neaparat o actiune de raspuns (communicate de razboi, communicate privind schimbari de regim, communicate care explica un eveniment sau justifica o masura).

Declaratia este un act oficial cu privire la decizii luate de o entitate colectiva, cu implicatii asupra unei comunitati. Celebra "Declaratie a drepturilor omului si cetateanului", program al Revolutiei franceze, este un exemplu de asemenea document cu valoare de manifest.

Manifestul este o forma de comunicare publica a unui program ideologic sau estetic, a unor principii sau intentii. Numeroase miscari civice, politice, intelectuale sau artistice isi expun principiile prin texe-manifest care urmaresc un efect de impact asupra constiintelor, contand sa obtina adeziune sau, in unele cazuri, cum a fost acela al diferitelor grupari de avangarda, sa socheze, scandalizeze, sa determine o schimbare de atitudine. Mai ofensiv decat declaratia, manifestul tinteste raspunsul prin actiune.

Proclamatia este un text oficial prin care se aduce la cunostinta publicului un fapt de interes general si de importanta majora.

Comunicarea de grad secund

Comunicarea scrisa presupune producerea unui text de catre un emitator. Acest text, la randul sau, poate deveni sursa unei alte comunicari.

Traducerea reprezinta o asemenea comunicare de gradul al doilea, prin care o comunicare de gradul intai este decodata si recodata in alta limba, urmarind sa reconstituie mesajul initial cat mai aproape de sensul acestuia. Traducerea este o comunicare intelectuala care implica acuratete, valoare stilistica, fidelitate.

In acest proces, mai mult decat in comunicarea directa, pot aparea distorsiuni care modifica mesajul, uneori ce efecte grave sau comice, de unde si ideea "traducatorului tradator".

Rezumatul si recenzia sunt, de asemenea, comunicari avand ca obiect alte comunicari. In acest caz, mesajul este redus la esential, printr-un proces de selectie si organizare ce are ca scop conservarea continutului intr-o forma prescurtata (in cazul recenziei implicand si o evaluare).

Comentariul este o comunicare al carei rol este nuantarea, explicarea, interpretarea, amplificarea (dezvoltarea) unei comunicari preexistente. Critica literara, de ex., este considerata o literatura care are ca subiect literatura. Comentariul reprezinta o extensie a comunicarii initiale - purtatoare de sensuri noi - si o adancire a ei, recelatoare de sensuri continute in comunicarea ce face obiectul sau. De ex., textul unei stiri difuzate de o agentie de presa sau de un ziar (comunicare de grad I) poate face subiectul unui comentariu (editorial, tableta), care devine o comunicare de grad secund.

5. Scrieri cu destinatie oficiala

Cererea este o compozitie prin care se solicita unei instiuttii, intreprinderi sau organizatii, prin conducatorul acesteia, un anumit lucru si care cuprinde:

Ø      Formula de adresare (Domnule Director, Doamna Ministru) dupa care se pune virgula. Nu sunt permise abrevierile. Nu trebuie scris ca titlu "Cerere".

Ø      Numele si prenumele, functia si adresa completa a solicitantului. Este necesara respectarea cliseelor: "Subsemnatul,., domiciliat in..., va rog sau va aduc la cunpstinta urmatoarele".

Ø      Continutul propriu-zis si motivarea acestuia. Prezentarea succinta a solicitarii este una din cerintele ce trebuie sa fie respectate;

Ø      Formula de incheiere, trebuie sa fie simpla, de tipul: "Cu stima", "Cu multumiri" etc., formule care exprima repectul petitionarului fata de functia adresantului;

Ø      Semnatura

Ø      Functia adresantului si unitatea.

Ø      data

Ø      In ceea ce priveste asezarea in pagina, e bine ca in partea din stanga a foii sa se lase un spatiu de 4-5 cm, pentreu eventualele rezolutii. De asemenea, in partea de sus se lada 8-10 cm.

Procesul-verbal este un act cu caracter oficial in care se inregistreaza o anumita constatare sau se consemneaza, pe scurt, discutiile si hotararile unei anumite adunari.

a)      Procesul-verbal de contraventie retine fapte care constituie abateri de la legi. Printre altele, el trebuie sa cuprinda precizarea contraventiei si sanctiunea aplicata.

b)      Procesul-verbal de constatare inregistreaza aspecte ale activitatii cuiva, asa cum au fost remarcate in urma unei inspectii, sau o anumita constatare.

Structura lui este urmatoarea:

Data (si locul); numele, prenumele si functia celui care intocmeste actul. Cand cel ce face cercetarea este imputernicit printr-un act oficial, se mentioneaza felul si numarul actului, precum si institutia emitenta; ("Astazi 20 mai 2002, eu, Popescu Ion, inspector general in M.I., in baza delegatiei nr. 1234 din 10 ianuarie 2002, eliberata de M.I....")

Relatarea faptelor constatate; uneori se indica intai scopul inspectiei si modalitatile de cunoastere a activitatii persoanei sau institutiei inspectate;

Concluzii sau hotararea adoptata;

Semnatura.

c)      Procesul-verbal de predare-primire se incheie intre doua persoane sau intre doua institutii si are urmatoarea structura: data si locul; numele si prenumele; functia celui care preda; numele si prenumele si functia celui care primeste; consemnarea bunurilor care formeaza obiectul procesului verbal; semnaturile.

d)      Procesul-verbal de consemnare inregistreaza amanuntit sau succint desfasurarea unei sedinte, a unei adunari si are urmatoarea structura:

Data (locul) si felul adunarii;

Participantii;

Consemnarea ordinii de zi, a discutiilor si a hotararilor adoptate;

Semnatura celui care l-a redactat sau semnaturile tuturor participantilor.

Memoriul este o prezentare amanuntita si documentata a unei anumite probleme, a unei situatii etc. structura lui este urmatoarea:

Formula de adresare (Domnule Presedinte);

Numele si prenumele, functia si adresa celui care l-a intocmit;

Prezentarea si analiza problemei;

Solutii preconizate;

Semnatura;

Functia adresantului si institutia

Cand memoriul este trimis de o institutie cuprinde: denumirea si adresa institutiei careia ii este sdresat; prezentarea si analiza problemei; solutii preconizate; semnatura conducatorului instiutiei care a expediat lucrarea.

Raportul cuprinde o relatare asupra unei activitati (personale sau colective). Are urmatoarea structura:

Prezentarea faptelor care au determinat afectuarea activitatii respective sau semnalarea unei situatii;

Expunerea activitatii propriu-zise;

Concluzii si propuneri;

Semnatura.

Referatul cuprinde relatarea unei activitati sau prezentarea unei carti. Structura lui este:

Prezentarea succinta a problemei abordate;

Descrierea cercetarilor, a activitatii sau a cartii;

Concluzii si propuneri;

Semnatura.

Scrisoarea este cel mai raspandit tip de corespondenta, utilizat, in egala masura, in relatiile de tot felul dintre oameni, in cele oficiale, comerciale, familiale, amicale. In general, structura este aceeasi, evident adaptata scolului si destinatiei:

Formula de adresare exprima afectiunea sau consideratia;

O parte introductiva;

Comunicarea propriu-zisa

Finalul.

a)      Scrisoarea familiala se foloseste intre membrii unei familii. De aceea este mai putin supusa regulilor, fara ca acestea sa fie totusi nesocotite. In acest tip de corespondenta se poate sesiza o usoara tendinta de simplificare a regulilor clasice ale compozitiei - introducere, cuprins, incheiere - nu sunt marcate net.

b)      Scrisoarea amicala se supune, in general, acelorasi reguli compozitionale ca orice alt tip de scrisoare. Ea nu poate fi adresata decat unor prieteni carora ne permitem sa le dam sfaturi, sa le impartasim unele ganduri etc. Exprimarea este afectuoasa, calda, directa si neprotocolara.

c)      Scrisoarea de felicitare se trimite cu ocazia unor aniversari, a unor premieri etc, atat rudelor cat si prietenilor sau superiorilor. Exprimarea trebuie sa fie reverentioasa, calda, dar nu exagerata. Scrisoarea de felicitare, indiferent cui ii este adresata, se scrie numai de mana.

d)      Scrisoarea de multumire poate constitui un raspuns la o felicitare, la un anumit gest. Exprimarea trebuie sa fie concisa si eleganta.

e)      Scrisoarea de invitatie cuprinde invitatia de a participa la un anumit eveniment; uneori este insotita si de un argument. De cele mai multe ori acest gen de scrisori sunt de foarte mica intindere.

f)        Scrisoarea de justificare urmareste elicudarea unor imprejurari insuficient cunoscute, clasificarea sau motivarea unor atitudini, ganduri sau sentimente.

Autobiografia este o lucrare scrisa, de dimensiuni variabile, care contine povestirea propriei vieti. De regula, cuprinde: data si locul nasterii, numele si prenumele parintilor si ocupatiile acestora; scolile urmate si calificarile obtinute; locurile de munca si functiile avute; activitatea cultural-obsteasca si politica desfasurata; situatia militara; starea civila; data si semnatura. In acelasi cadru se inscrie si Curriculum vitae.