Corporatiile multinationale si necesitatea bunei guvernari corporative

CORPORATIILE MULTINATIONALE SI NECESITATEA BUNEI GUVERNARI CORPORATIVE

Corporatiile multinationale- principalul vector al globalizarii Analiza structurala si evolutiva a corporatiei multinationale

Literatura de specialitate retine numeroase definitii pentru corporatiile multinationale. Astfel, una dintre primele definitii acceptate pe scara larga este cea data de R. Vernon în 1966, care mentiona ca o corporatie multinationala reprezinta o firma mare, detinatoare de filiale industriale în cel putin sase tari. Ulterior, ca urmare a faptului ca au aparut si firme mijlocii cu vocatie internationala, aceasta cifra a fost redusa la doua tari si în cele din urma chiar la una. Astfel, în prezent, majoritatea economistilor accepta ca o corporatie multinationala consta dintr-o firma care si-a extins productia si piata dincolo de hotarele unei singure tari.

Un concept strâns legat de cel de corporatie multinationala este cel de grup - holding, prin care se întelege un ansamblu format din societatea - mama si filialele plasate direct sub controlul sau. Deci, societatea mama este un centru de decizie financiara cu rolul de a arbitra permanent activitatea participantilor, în functie de rentabilitatea capitalurilor angajate.

O alta varianta de internationalizare urmata de corporatiile multinationale este strategia tehno-financiara, care este rezultatul deplasarii activitatii din strainatate, de la o productie materiala directa spre furnizarea de servicii. Baza competitivitatii lor o formeaza know-how-ul si activitatea de cercetare-dezvoltare. Firmele multinationale tind sa valorifice aceste avantaje în toate sectoarele unde aplicarea competentelor tehnologice este posibila.

Aparitia si dezvoltarea corporatiilor multinationale a schimbat radical datele referitoare la concurenta. Au aparut industrii globale, definite drept industrii în care pozitia competitiva a firmelor dintr-o anumita tara este semnificativ afectata de pozitia lor din alte tari si viceversa. O strategie globala va însemna cresterea interdependentelor între activitatile separate geografic ale filialelor si companiilor mama. În acelasi timp, ea presupune optimizarea avantajelor locale ale fiecarei filiale cu satisfacerea conditiilor cererii de pe piata vizata. Urmarea fireasca a acestui lucru este tendinta specializarii filialelor în tipul de productie care valorifica avantajul comparativ al tarii gazda.

În felul acesta, marile firme au intrat intr-un nou stadiu al multinationalizarii - cel al redistribuirii globale a factorilor de productie. Globalizarea a depasit paradigma traditionala a utilizarii si combinarii factorilor de productie clasici doar la scara nationala. Marile corporatii ale lumii cauta sa obtina avantaje în productie, marketing sau cercetare prin combinarea tuturor factorilor de productie la scara planetara, ca urmare a intensificarii procesului de globalizare economica.

În anul 1970, primele 15 natiuni dezvoltate ale lumii aveau 7500 de corporatii multinationale, pentru ca, în 1994, aceleasi 15 state sa aiba aproximativ 25000 de firme multinationale. În prezent, în întreaga lume exista aproximativ 50000 de astfel de firme, cu peste 280000 de filiale raspândite pe tot globul. Biroul International al Muncii estimeaza ca firmele multinationale au aproximativ 100 milioane de angajati proprii, ceea ce reprezinta 4% din forta de munca activa salariata din regiunile dezvoltate ale lumii si 12% din cea a statelor în curs de dezvoltare.

Analiza structurala si evolutiva a corporatiei multinationale

Fenomenele si tendintele manifestate pe plan mondial în cadrul schimburilor internationale pe de o parte, si a fluxurilor mondiale de capital pe de alta parte, suscita tot mai mult, în zilele noastre, atentia specialistilor din diverse domenii si a economistilor în particular, asupra efectelor pe care acestea le genereaza în planul dezvoltarii economiilor nationale în ansamblu, si în cel social, acesta din urma fiind evaluat în special, prin intermediul evolutiei nivelului de satisfacere a necesitatilor umane atât în tarile dezvoltate economic, cât si în cele subdezvoltate.

Dincolo de perspectiva traditionala a abordarii investitiilor derulate de operatorii multinationali în granitele diverselor economii receptoare, în sensul incidentelor resimtite în spectrul dezvoltarii economico-sociale a natiunilor lumii, corporatiile multinationale sunt considerate institutii economice cu caracter mondial, având cel mai înalt grad de integrare sub aspectul complexului politicilor manageriale si de redistributie a capitalurilor atrase din diferite zone, regiuni sau tari ale lumii în interiorul structurii operationale promovata la scara globala. În aceasta orientare, se avanseaza considerentul potrivit caruia cele 300 de corporatii multinationale, aflate în clasamentul celor mai mari organizatii de profil investitional existente pe plan mondial, detin sau controleaza aproximativ 25% din totalul activelor evaluate la scara de mapamond, impunând circa 5000 mld. USD

Ca rezultat al dimensiunilor de care dispun, corporatiile multinationale tind sa domine industriile ce manifesta un caracter strict oligopolic din perspectiva volumului bunurilor si serviciilor tranzactionate. În orientarea structurii competitionale existenta în planul relatiilor economice mondiale din perioada contemporana, se poate considera ca exemplu edificator, faptul ca primele 5 corporatii multinationale specializate în productia de automobile si camioane sunt responsabile pentru o cota de 60% din volumul vânzarilor globale înregistrate de producatorii industriei evidentiate acaparând totodata, 40% din piata distributiei produselor obtinute în sectorul analizat. Mai mult decât atât, spatiul concurential aferent produselor chimice este dominat în proportie de aproximativ 35% de operatorii cu investitii straine, în timp ce industria electronica si cea a produselor din otel comporta o variatie în cota de piata specializata, estimata intr-un interval apropiat valorii relative de 50% din totalul bunurilor avansate actelor de comert înregistrate în aceste domenii investitionale, ca urmare a contributiei corporatiilor multinationale specializate[1].

În ansamblul lor, corporatiile multinationale comporta o predominanta diversificata sub aspectul configuratiei zonelor si domeniilor investitionale. Din acest punct de vedere, regiunile gazda, precum: Europa Occidentala, America de Nord si Japonia constituie doar un element subsidar comparativ cu totalitatea operatiunilor angajate si derularea în plan global, de managementul organizatiilor multinationale.

Se poate considera faptul ca gradul de manifestare a implicatiilor exercitate asupra economiei mondiale, prin continua dezvoltare a fluxurilor de capital, a tehnicii si tehnologiei de fabricatie a numeroaselor produse, a fluxurilor instalate de informatii, etc., se afla în strânsa corelatie cu evolutia economica a corporatiilor multinationale atât în plan structural, cât si sub aspect evolutiv, acestea din urma contribuind în buna masura, la perpetua consolidare si crestere economica a statelor gazda în ansamblul lor, si în acelasi timp, la intensificarea mecanismului competitional din multiplele sectoare economice în care detin numeroase si însemnate portofolii investitionale.