Comunicarea conflictuala intr-un cuplu

Comunicarea conflictuala intr-un cuplu

Cauzele comunicarii conflictuale sunt numeroase.

Dezacordul in domeniile de decizie

Sotul singur acasa, primeste un telefon de la un prieten, care ii spune ca va veni pentru cateva zile in regiune. Numaidecat sotul isi invita prietenul acasa, stiind ca asta ii va face placere sotiei, este sigur ca si ea ar fi actionat la fel. Totusi, cand aceasta se intoarce, intre ei izbucneste o scena violenta in legatura cu invitatia facuta de sot.

In aceasta comunicare, exista doua niveluri intrepatrunse: unul priveste continutul (invitatia) - sotii au fost de acord, celalalt nivel latent, priveste luarea initiativei (cine are dreptul sa invite fara a-1 consulta pe celalalt). Dezacordul are in vedere cel de-al doilea nivel.

In acest caz (tratat de psihoterapia conjugala), in hotararea de a face invitatia, sotia vedea de fapt un nou semn al tendintei vizibile la barbat de a decide fara sa o consulte in vreun fel.

Studierea structurii formale a comunicarii dintre soti in cursul psihoterapiei sistemice de cuplu a aratat ca fiecare incerca sa aiba ultimul cuvant si sa-i impuna celuilalt punctul sau de vedere.

Complexele personale

Iata ce povesteste o femeie :'

'L-am descurajat pe Jean in iubirea lui pentru mine prin faptul ca nu credeam in ea. A rezistat foarte mult, voind sa ma iubeasca pana cand am sa ma iubesc si eu pe mine, pana cand, in sfarsit, voi putea sa ma iubesc si nici pana in ziua de azi, cand suntem despartiti, nu s-a dezis vreodata de mine, si n-are s-o faca

Mucchielli Alex, 2005, 'Arta de a comunica', Metode, forme si psihologia situatiilor de comunicare. Editura Polirom, Iasi

niciodata In seara nuntii, dupa ce am plecat de langa prieteni, primele cuvinte pe care mi le-a spus in masinuta aceea care tragea tinichele dupa ea au fost: -Ei, acum crezi ca te iubesc? -Nu.

-Si atunci pentru ce te-am luat? Pentru averea ta?

N-am raspuns nimic, dar credeam ca asa era (eu, care nu aveam nici urma de avere). Si ani de zile m-am agatat de convingerea asta, care-mi era necesara. I-am daruit eficacitatea mea, 1-am ajutat in lucrarile lui, banii si timpul le-am daruit copiilor, pentru ca el sa fie mai liber. I-am daruit viata mea, fara vre-o restrictie, dar nu si pe mine, care nu pretuiam nimic. Ah, sa fii pur si simplu a celuilalt, in loc sa te silesti intruna sa faci ceva pentru el, ca sa-ti 'repari' lipsa de valoare. Ma simteam prea saraca, prea lipsita de orice pentru a darui si altceva decat cadouri active in locul iubirii. Scriind cele de mai sus, imi dau seama ca i-am ascuns toate astea, si poate ca el le-ar fi acceptat Era frumos sa facem o multime de lucruri impreuna, sa ne zbatem unul langa altul, dar stradaniile mele au reusit, m-a parasit. Facusem dovada ca nu ma poate iubi pana la capat si mi-am pierdut echilibrul ('nu pot fi iubita') cand balansierul meu ('iti voi dovedi ca esti iubit') s-a indepartat, zdrobit, descurajat, diminuat'.

Acesta relatare, ne spune J. Salome', arata pe ce dinamica a complexelor era construita relatia din cuplu in cauza : 'Eu nu ma iubesc, deci nimeni altcineva nu ma poate iubi, orice-ar spune si orice-ar face, caci eu si numai eu stiu ca-i cu neputinta' gandeste femeia; acestei viziuni, sotul i-a raspuns : 'te iubesc si voi face dovada de netagaduit a acestui lucru, mai intai luandu-te in casatorie, apoi oferindu-ti toate creatiile mele, toate proiectele, toate dorintele. Toate astea sunt numai pentru tine' (Alex Mucchielli, 'Arta de a comunica', 2005).

Manipularea identitatii celuilalt

Unul dintre parteneri poate incerca sa-1 determine pe celalalt sa joace un rol. Este asa- numita 'atribuire implicita a rolului sau a identitatii'. Unul dintre parteneri cauta sa joace din nou ceea ce a cunoscut in copilarie. Va folosi toate

mijloacele, de la injonctiuni si atribuiri pana la persuasiune, pentru a-1 determina pe celalalt sa intre in rolul pe care trebuie sa-1 joace ca sa-i asigure identitatea complementara cu a sa. Daca celalalt nu 'intra in joc', la nevoie va fi amenintat cu o respingere afectiva (nu te mai iubesc - nu mai vreau sa te iubesc, trebuie sa ne despartim, sa divortam).

Comunicarile simetrice

-Vai, Tom, ma simt slabita, capul mi se invarte de parca o sa lesin dintr-o clipa in alta -Eu la fel, Mabel Ma intreb daca un coniac nu ne-ar prinde bine!

Aceasta comunicare perfect simetrica arata ca ambii parteneri sunt incapabili sa inteleaga cererea celuilalt, fiindca atunci cand sotia spune ca are o migrena ingrozitoare nu se remarca nici un fel de deschidere din partea sotului.

Comunicarile complementare

Comunicarea complementara este un raspuns pozitiv la cererea celuilalt. Ea satisface o astepare formulata verbal, fie evocata prin intermediul paralimbajului si al posturii. Comunicarile complementare satisfac, prin definitie, sistemul de asteptari al partenerului.

A asculta cu deschidere si empatie

A asculta cu deschidere

f

inseamna a asculta asemenea unui antropolog. Este ca si cum celalalt ar fi din alta tara. Nu stii nimic despre el, mori de curiozitate sa afli. Dintr-o data, ceea ce face sau ceea ce spune devine foarte interesant.

A asculta fara deschidere inseamna a asculta pentru a-1 judeca sau pedepsi pe celalalt, a-i respinge din start ideile si credintele, a selecta doar ceea ce este eronat sau inutil.

Oamenii se indeparteaza de tine, observand ca nu-i asculti.

Respingi oameni valorosi numai pentru ca ideile lor nu-ti plac

Nu mai cresti din punct de vedere intelectual, daca te agati de propriile idei si
nu faci loc altora noi.

Daca opiniile tale vor fi false, vei fi ultimul care vei afla.

A asculta cu empatie

inseamna a asculta fiind constient ca oamenii incearca din rasputeri sa supravietuiasca si sa aiba acces la un dram de fericire. Nu-i obligatoriu sa fii de acord cu ei, sa le impartasesti valorile, dar poti recunoaste ca esti cumva solidar cu ei fiind angajat in aceeasi lupta.

Cand esti criticat, cand esti obiect al deversarii ostilitatii, culpabilizat pe nedrept, este destul de greu sa asculti cu empatie.