Comunicarea paraverbala

Comunicarea paraverbala

Comunicarea paraverbala reprezinta ceea ce transpare dincolo de cuvinte, este un limbaj ascuns in interiorul limbajului, modul concret in care se realizeaza vorbirea noastra. Exista numerosi stimuli incorporati mesajului verbal care, dincolo de continutul verbal asociat, dincolo de sensul cuvintelor, provoaca diverse reactii afective: volumul (intensitatea), ritmul si fluenta, inaltimea (tonalitatea) vocii si modul de articulare a cuvintelor, intonatia, accentul.

Interventia acestora peste mesajul verbal poate provoca slabirea, distorsionarea sau intensificarea semnificatiei cuvintelor continute in mesaj. Daca este manuit cu abilitate, mesajul paraverbal poate deveni un instrument eficace in influentarea si controlul persoanelor din jurul nostru. Mesajul paraverbal obtine cu usurinta respectul si smulge aprobarea, intimideaza si mentine presiunea. Elementele paraverbale ale comunicarii reprezinta ceva ce apare in plus fata de continutul verbal propriu-zis. Acest ceva "in plus' poate fi chiar mai important decat mesajul verbal la care se adauga. Aspectul pe care il imbraca modul nostru de a vorbi din perspectiva acestor repere este determinat, partial, de inzestrarea naturala si, de cealalta parte, de eperienta de viata. Iata cateva reguli de care cadrul didactic manager ar trebui sa tina seama in procesul comunicarii

Volumul vocal trebuie sa se nuanteze de la un mome.nt al discursului la altul, in functie de continut. Ideile mai importante (obiectivele, sarcinile, concluziile) se marcheaza cu o voce mai puternica. Se impune o adaptare a volumului sonor la capacitatea salii. Chiar in salile mari, vocea nu trebuie sa dea impresia de tipat. Efectele sunt negative din toate punctele de vedere, starnind mai degraba ilaritate decat atentie si respect;

Ritmul vorbirii trebuie sa se caracterizeze prin variabilitate. Vorbirea poate fi calma, repezita, lenta, rapida, afectata sau ' precipitata, iar silabele accentuate pot alterna cu altele neaccentuate, dupa un anumit ritm, care are semnificatii paraverbale importante. Cea mai indicata este alternarea fluxurile verbale alerte (folosite la continuturile cunoscute de auditor) cu cele potrivite (folosite la continuturile de legatura) si cu cele lente, utilizate la ideile principale sau mai noi. Asemenea ruperi de ritm pot elimina monotonia comunicarii, cu conditia sa nu fie prea dese, caz in care pot afecta atat discursul cat si intelegerea problemei. Importanta este, de asemenea, alternarea comunicarii cu pauze, modul in care se integreaza tacerea in fluxul comunicarii. Pauza folosita cu grija poate fi un mijloc eficient pentru transmiterea mesajelor. Un bun vorbitor face pauze scurte doar atunci cand trebuie, pentru a oferi ascultatorilor sai posibilitatea de a se implica activ. El va face pauze in special inainte sau dupa un cuvant care trebuie accentuat sau inainte de a sublinia o idee mai importanta (de ex.: Grupul lor, remarca profesorul, este dificil pentru voi; Grupul lor remarca: profesorul este dificil pentru voi).

Tonalitatea trebuie sa fie normala. Un auditoriu poate fi atentionat asupra unor idei atat printr-o tonalitate usor mai ridicata, cat si coborand brusc tonalitatea. Tonul prea ascutit poate fi considerat agresiv sau anticipand o reactie de atac;

Articularea cuvintelor trebuie sa fie clara, distincta si corecta, fara a fi pretentioasa;

- Intonatia reprezinta felul in care se ridica si se coboara glasul in timpul vorbirii, felul in care se accentueaza un cuvant, o fraza; tonul sau modulatia vorbirii. Bernard Shaw spunea ca exista 100 de feluri de a spune "nu' si 1000 de a spune "da'. Intonatia poate indica faptul ca o persoana este fericita, furioasa, trista, infricosata, prietenoasa, umila, imperativa sau intelegatoare. De exemplu, in urmatoarea situatie, cuvantul "Bine' poate fi decodificat cu mai multe semnificatii, in functie de intonatia folosita: "Am terminat toate scrisorile acelea'. "Bine'. "Le-am dactilografiat acum si ar trebui trimise dupa-amiaza aceasta', in acest caz, cuvantul "Bine' poate insemna "inteleg' sau "E bine - ai muncit uimitor de repede' sau "Tocmai la timp', toate acestea depinzand de intonatia folosita;

Accentul reprezinta taria cu care pronuntam anumite cuvinte din propozitie. Folosirea lui are darul sa sublinieze un aspect al comunicarii in mod deosebit. Pentru a evidentia importanta lui, prezentam in continuare cateva exemple pentru a demonstra cat de mult se poate schimba semnificatia aceluiasi mesaj in functie de trecerea accentului de pe un cuvant pe altul: ("Eu trebuie sa accept aceasta slujba'. (Trebuie s-o accept eu mai degraba decat dumneavoastra); "Eu trebuie sa accept aceasta slujba'. (Nu am alta alegere); "Eu trebuie sa accept aceasta slujba'. (Nu trebuie nici sa o critic, nici sa o resping, ci sa o accept.); "Eu trebuie sa accept aceasta slujba'. (Si nu alta.) "Eu trebuie sa accept aceasta slujba'. (O dispretuiesc).