SEMIOTICA TITLULUI

0. Introducere - polisemia cuvantului "titlu"

Titlul se poate referi, in anumite contexte, la o desemnare onorifica ce exprima o distinctie de rang sau o demnitate, cum ar fi, de exemplu, titlul de noblete sau titlul nobiliar. Foarte aproape de acest sens este si modul de a numi o persoana care are un titlu: Alteta, Eminenta, Excelenta, Inaltime, Sire etc. Un alt sens este acela prin care este desemnata o demnitate, o functie sau titulatura detinute de cineva sau acordate cuiva: nume sau denumire care corespunde acestei demnitati sau titulaturi (titlul de director, titlul de presedinte, titlul de doctor sau titlul de profesor). Titlul mai poate desemna si calitatea de invingator, de castigator intr-un concurs, de campion (de exemplu titlul de campion mondial la saritura cu prajina).

In sintagma "titlu de proprietate", "titlu" desemneaza o clauza care stabileste dreptul de proprietate al cuiva asupra ceva. Cuvantul "titlu" se poate referi la un capitol sau la o subdiviziune din textele de legi, la regulamente etc, purtand un numar de ordine.

O alta categorie de sensuri, nicidecum cea mai putin importanta, este cea care se refera la desemnarea subiectului. In cadrul ei exista mai multe sensuri inrudite, pe care le vom enumera in ordine inversa frecventei lor in limba. Primul sens se refera la traducerea dialogului imprimata pe filmele vorbite in limbi straine (la plural), cel de al doilea la partea scrisa de la inceputul unui film, care indica numele filmului, realizatorii si studioul care l-a produs. Cel de-al treilea sens si cel mai frecvent este acela prin care se desemneaza subiectul tratat intr-o lucrarea scrisa (cel mai adesea, dar nu exclusiv), numele dat de autor lucrarii respective si care evoca mai clar sau mai putin clar, continutul acesteia: "Titlurile cartilor sunt adesea minciuni sfruntate" (Balzac), "Suntem cu totii cuprinsi in titlul <Istorii extraordinare si alte povestiri. de Poe>" (Baudelaire).

1. Definitie si delimitari

Titlul este un microtext de forma si dimensiune variabile (cuvant, sintagma, fraza), a carui functie este sa atraga atentia lectorului asupra unui obiect sau sistem semiotic (text, pictura, spectacol). Titlul este un text propos de un text; este o fraza agramaticala in structura de suprafata, dar gramaticala in cea de profunzime. Titlul are o tripla functionare: referentiala, conativa si apelativa.

"Titlul defineste, evoca, valorizeaza" (Ch. Grivel)

Titlul este "numele propriu al operei" (A. Compagnon)

Titlul este o pagina disimilara celorlalte, nu continua, lingvistica, ci iconica (elemente figurative) si monolexicala; ea se impune ca echivalent al textului.

1.1. Tipuri de titluri

Exista diverse criterii de analiza a titlurilor:

- in functie de dimensiune (numarul de cuvinte), titlurile pot fi:

lungi ("Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi", "Boabe de roua pe frunza de lotus in bataia lunii");

scurte ("Mara", "Pss!")

- in functie de obiectul determinat, titlurile pot fi:

de filme ("Train de vie", "Tacerea mieilor", "O vara de neuitat");

de emisiuni TV ("Actualitati", "Memorialul durerii", "Croc Files" - Animal Planet);

de emisiuni radio ("Caldura mare", "La plante bleue");

de spectacole muzicale: opera ("Aida", "Nabucco", "Traviata"), opereta ("Liliacul", "Precautiuni inutile");

de piese muzicale ("Simfonia neterminata", "Debout les femmes", "Don't Impress Me Much");

de opere picturale ("Ceci n'est pas une pipe", "Giocconda");

de articole ("Dinamica dezmembrarii", "Let's Spit on Hegel");

de reviste ("AnaLize", "Memoria", "Signs");

de carti ("Al doilea sex", "Across the Acheron", "Lexicon feminist");

de publicatii pe Internet ("Salon", "Bumerang")

- in functie de continutul semantic, titlurile se impart in:

titluri informative - rezuma informatia fara nici o fantezie. In general acest tip de titluri este folosit de agentiile de presa, dar si de unele publicatii: "Concernul Renault a primit facilitatile promise de Guvern", "Comisia Economica se opune cazarii refugiatilor albanezi pe litoral".

titluri incitative - cauta sa surprinda, sa faca cititorul sa zambeasca, sa-l intrige prin imagini indraznete, prin cuvinte socante, prin jocuri de cuvinte, prin formule preluate: "N-avem osti, dara averea generalilor e-un zid", "Moartea unui senator voiajor", "Vremea Ducai Vodca sau Zodia Ulcerului"

Titlurile, ca identificare si esentializare a continutului textului, pot fi tematice ("Razboi si pace", "Madame Bovary", "Contele de Monte Cristo") sau generice ("Petits Pomes en prose", "Ode", "Elegii") (cf. G. Genette 1987: 75). In cazul textelor literare functioneaza ambele tipuri de titluri, in timp ce titlul de presa va privilegia tematizarea subiectului ("11 septembrie", "Coruptie la Palatul de Justitie"). Este evident ca un titlu tematic induce o orientare de lectura, un set de conotatii, presupozitii sau clisee ("Femeia la 30 de ani" a lui Balzac): "Un titlu este deja - din nefericire - o cheie de interpretare. Nu putem scapa de sugestiile generate de <Rosu si negru> sau <Razboi si pace>" (U. Eco 1985: 25).

Titlurile pot figura pe diverse suporturi: coperta cartii, pagina de ziar, afisul, ecranul televizorului, undele radio. Exista si texte integral constituite din titlu: catalog, buletin, bibliografie, cuprins.

1.2. Forma titlului

Tipografia: inainte de a fi continut, titlul este o forma. In presa acest aspect este cu atat mai important si mai vizibil cu cat titlul are o importanta mai mare. Astfel, in jurul titlului au aparut niste "accesorii" care sunt, in mare masura, dependente de moda. Cele mai raspandite sunt supratitlurile si subtitlurile, dar mai pot fi intalnite si sapourile si acrosele; totusi se pare ca primele au disparut in favoarea celorlalte. Nici subtitlurile nu mai sunt prea des intalnite, in schimb supratitlurile au rezistat. Aceasta evolutia titlului in presa, care presupune disparitii si aparitii, tinde spre o redensificare a acestuia, ajungandu-se la titlul de tip slogan. Regula generala este aceea ca titlul trebuie sa furnizeze informatia centrala, supratitlul si subtitlul nu fac decat sa o completeze.

Topografia:    - verticala (in pagina de ziar) - tronsonaj

- dedublata (titlu + subtitlu in cazul unor romane sau eseuri: "Rosu si negru sau Cronica din 1830")

Lungimea titlului: titlul lung are o conotatie stiintifica, lungimea medie este de 4-8 cuvinte (titluri de film, titlul articolelor din presa).

1.3. Legitimitatea obiectului de studiu

"Este inevitabil sa incepem cu ceea ce opera incepe, punctul de plecare, proiectul sau intentiile sale, lizibile de-a lungul textului, ca un program. Este ceea ce numim titlul sau." (Pierre Macherey). Studiul producerii, receptarii, structurarii textului este important pentru cunoasterea functionarii sale in societate. Titlul programeaza lectura, se afla intr-un raport paradigmatic cu textul. Titlul a fost definit si considerat in diverse moduri:

"Titlul bun este un proxenet al cartii." (Furetire),

"Studiul titlurilor este unul dintre cele mai instructive exercitii ale analizei de presa"

"Titlul conjuga un enunt romanesc si un enunt publicitar." (Cl. Duchet)

"Titlul este starea civila a textului."

Definitia cuvantului titulus (lat.) era eticheta de la capatul ruloului de papirus care constituia volumenul. Titlul este partea inaugurala, cuvertura textului, indicand materia, continutul si autorul. Exista insa si exceptii: "La cantatrice chauve", "Prose pour des Esseintes", "L'histoire de la peinture en 3 volumes" - volum de poezii

Inceputurile titrologiei sunt marcate de:

studii prescriptive: titlul trebuia sa fie adecvat continutului textului, sa fie scurt si frapant, sa fie specific si sa atraga atentia lectorului (accrocheur);

studii descriprive : titlul reflecta viata spirituala a epocii. In secolul al XVIII-lea titlul era scurt: Richardson cu "Pamela (sau Virtutea rasplatita)", in secolul al XIX-lea, sub influenta presei, titlul se stabilizeaza la lungimea cunoscuta, iar in secolul al XX-lea apar si titluri foarte scurte: "Z", "M", "If".

2. Titlul ca semn

Titlul functioneaza si semnifica pe o izotopie in trei dimensiuni:

semnificant de ordin lingvistic

semnificant de ordin iconic

semnificant de ordin diacritic (Hugo intituleaza "?" un poem din "Contemplatii")

Titlul romanesc a fost considerat exemplul paragigmatic pentru decelarea invariatiei titlului prin universalitatea sa si randamentul ideologic. Preponderenta romanului este sustinuta si de influenta titlului fictional asupra celui non-fictional intr-un model unic: titlul livresc opus titlului slogan din grafitti sau publicitate.

Intitularea este un proces cultural - titlul este un semn cultural, ce permite utilizatorilor sa trimita la texte, prevazandu-le cu un nume.

Ca orice semn, titlul evoca una (sau mai multe) reprezentari mentale care trimit la obiecte (reale sau imaginare) semnificative pentru indivizii care codifica (emitatorii) si decodifica (receptorii).

ansamblu de semne lingvistice (s)

ansamblu de reprezentari mentale abstracte provocate de s (r)

ansamblu de obiecte la care trimit r o

ansamblu de indivizi care emit si recepteaza s i

R (s, s') < R(s, r) < R (s, o) < R (s, i)

Nivelurile de semnificare si interpretare ale titlului romanesc "Rosu si negru":

2.1. Sintaxa. Constituentii titlului

Se poate constata ca, in cazul titlurilor, elementele verbale sunt, in general, suprimate in favoarea elementelor nominale: stilul titlurilor este eliptic. Exista, atat in limba vorbita, cat si in cea scrisa, anumite enunturi diferite de celelalte prin structura lor neregulata, dar care sunt la fel de bine intelese de cunoscatorii limbii respective. Neregularitatea aceasta se refera la lipsa sintagmei verbale, fapt ce duce la nerespectarea regulii unitatii minimale sintactice (propozitia simpla), care presupune subiect si predicat. Titlul face parte din aceasta categorie de enunturi. Acest lucru nu inseamna insa ca titlul este exclusiv nominal, exista si titluri verbale (care contin in structura lor un verb sau o locutiune verbala, mai frecvente in presa), adverbiale, adjectivale, interjective:

titlul nominal substantival precedat sau urmat de un determinant: "Suferintele tanarului Werther", "Tacerea mieilor", "Elle", "Lui" (pronume), "8 ", 1984 (numeral);

titlul adverbial: "Vingt and aprs" (adverb), "En attendant Godot" (gerunziu);

titlul adjectival: "L'homme qui rit", "Scoala nevestelor" (genitiv calitativ), "Tacerea mieilor" (genitiv subiectiv), "Atacul de la moara" (genitiv obiectiv), "Vicontele de Bragelone" (genitiv de identificare);

titlul verbal (frastic): "", "Toti oamenii sunt muritori";

titlul interjectiv: "Sari, Barbara!", "Iubiti-va pe tunuri", "Femeie, Iata Fiul Tau!".

2.2. Semantica titlului

"Mr. Eastwood stia mai bine ca oricine ce e un roman. Dupa parerea sa, orice opera comporta doua date esentiale: titlul si intriga, restul e doar rutina. Uneori titlul furnizeaza intriga si in acest caz totul devine usor." (Agatha Christie "Aventura lui Mr. Eastwood")

Titlul ca esenta (macrostructura, schema) a textului contine o serie de operatori:

- operatori actantiali: "Principesa de Clves", "Manon Lescaut" (centralitatea personajului este programata de titlu);

operatori temporali: "Dupa 20 de ani", "Quatre-vingt-treize" (momentul actiunii este fixat din titlu);

operatori spatiali: "Calatorie in jurul lumii";

operatori obiecte: "Diligenta", "Carnetul din port-hart";

operatori evenimentiali: "Razboi si pace", "Crima si pedeapsa", "Rascoala".

Alaturi de operatori actantiali care anticipa diegeza, apar si operatori tematici sau comentativi: "Dulce ca mierea e glontul patriei", "Hlne Vacaresco - Une grande europene". Titlul este un rezumat ideologic al romanului.

Grupul μ (Retorica generala, 1970) considera ca figurile de stil ale retoricii antice se subsumeaza urmatoarelor categorii:

EXPRESIE CONTINUT

(Grupul μ, Retorica generala, pp. 64-65)

2.3. Pragmatica titlului

Titlul propune un "contract de lectura" cititorului. Functia contractuala a titlului presupune mai multe dimensiuni:

"aperitiv" (incita la lectura)

structurala (da un sens global)

poetica (sintetizeaza printr-o figura de stil)

dramatica

Functia persuasiva (titlul ca argument de lectura) presupune o dimenisune: - de provocare

de valorizare

publicitara

3. Concluzii

Ca propunere a unui contract, titlul are valoarea performativa a promisiunii de informare (presupunand, in cazul titlului non-fictional, adevarul acestei informatii).

La nivel locutionar, predicatul titlului are o valoare afirmativa, la nivel ilocutionar o valoare declarativa si promisiva, iar la nivel perlocutionar valoarea este esentialmente incitativa (titlul "interpeleaza" lectorul dupa modelul interpelarii cotidiene: "Hei, tu de colo! Citeste-ma!").

Ca initiator al actului de lectura, titlul anticipeaza, dramatizeaza, structureaza si poetizeaza (in sens larg, jakobsonian) textul (literar, de presa etc.) pe care il esentializeaza la modul serios (titlul ca sinteza a textului) sau la modul ludic, parodic ("Afara e vopsit gardu', inauntru-i leopardu'").

Conform primei axiome a comunicarii, non-comunicarea este imposibila, mutatis mutandi, nici o lucrare, de orice natura ar fi ea, nu poate sa nu aiba un titlu. Chiar daca autorul ei nu i-a dat unul, daca lucrarea respectiva ajunge sa fie cunoscuta, ea va capata un titlu, macar si numai pentru a putea fi identificata fata de alte lucrari din aceeasi categorie. Nu putem vorbi despre un tablou, fara a ne referi la el cu un nume; ar fi aberant sa ne apucam sa-l descriem de fiecare data cand vine vorba despre el. Sau sa incepem sa fredonam fragmente din piesele muzicale la care ne referim pentru a-l face pe interlocutor sa inteleaga despre ce melodie este vorba. Asadar, daca fara continutul lucrarii, titlul nu poate exista, nici o lucrare nu poate supravietui si circula fara titlu.

BIBLIOGRAFIE

ECO, Umberto, 1985, Apostille au Nom de la rose, Paris, Grasset.

HOEK, Leo, 1973, Pour une smiotique du titre, Document de travail, Urbino.

HOEK, Leo, 1982, La marque de titre, La Haye, Mouton.

MOURIQUAND, Jacques, 1997, L'criture journalistique, Paris, PUF.

EXERCITII

Construiti texte pornind de la urmatoarele titluri:

"Ministerului Apararii Nationale ii este rusine de initiativa ministrului Pascu privind dreptul la replica" (Adevarul, 9 iulie 2002)

"Ori toti sa muriti, ori toti sa scapam"

'Au dreptul oamenii politici sa-si retuseze imperfectiunile fizice?" (Adevarul, 31 iulie 2002)

Sugerati titluri pentru urmatoarele texte.

Discutati adecvarea titlului la continut in cazul urmatoarelor stiri.