Tipologia organizatiilor

Tipologia organizatiilor

O perspectiva detaliata asupra organizatiilor se obtine prin clasificarea acestora. Cea mai simpla si mai sugestiva clasificare a organizatiilor are in vedere gradul lor de structurare; sub acest unghi, formele de organizare se impart in doua mari tipuri: informale si formale. Trebuie precizat de la inceput ca:

- practic sunt greu de depistat forme pure, informale sau formale, ale organizatiilor, fiecare organizatie cuprinzand, in proportii variabile, ambele forme de organizare;

- este mai judicios sa vorbim despre si sa analizam distinct planul informal si planul formal al unei organizatii.

Planul informal al unei organizatii se alcatuieste din relatiile spontane, nedefinite sau slab definite dintre membrii acesteia. Normele, regulile organizatiei sunt acceptate spontan si tocmai prin aceasta, nefiind impuse, acceptarea este intensa, gradul de adeziune fiind ridicat. In chip similar, membrii organizatiei pot accepta un lider (conducator) informal, altul decat cel oficial, formal, care intruneste o lunga adeziune prin autoritatea sa profesionala, prin prestigiul moral, prin capacitatea de a stabili relatii stimulative, adecvate cu colegii sai.Dincolo de planul informal, existent in orice organizatie, organizatiile care se apropie de tipul informal sunt depistabile in activitati de factura grupurilor de prieteni, o serie de activitati ad-hoc etc; acestea sunt, insa, slab structurate, nefiind propriu-zis organizatii.

Planul formal al organizatiei vizeaza structura oficiala a acesteia, clar definita prin descrierea normelor de construire si de comportament, a rolurilor si relatiilor dintre membrii organizatiei (de putere, autoritate si responsabilitate), prin indicarea liderilor, a ierarhiei, prin precizarea conditiilor de acces, de evolutie si de iesire din organizatie.

Dincolo de planul formal, existent in orice organizatie, organizatiile care se apropie cel mai mult de tipul formal sunt cele birocratice.

Planul informal este subsumat si poate fi utilizat pentru consolidarea si evolutia pozitiva a planului formal, deoarece:

faciliteaza realizarea scopului organizational prin adeziunea sporita a membrilor organizatiei;

- determina un climat organizational sanatos, cooperant;

- ofera liderilor organizatiei elemente de control, de feed-back asupra starii reale a organizatiei.

Alte modalitati de clasificare au in vedere scopul, beneficierii activitatii sau natura comportamentului membrilor organizatiilor. Astfel, in peisajul literaturii americane de profil, se identifica cinci tipuri diferite de organizatii caracteristice societatii contemporane si incearca diferentierea pe baza scopului general al fiecaruia:

a. asociatiile voluntare, de tipul celor religioase, stiintifice, etc;

b. organizatii militare;

c. organizatii filantropice (de binefacere), spirituale, asociatii de asistenta sociala;

d. organizatii de tip corporatii (organizatii industriale, financiare etc);

e. organizatii de afaceri familiale: micile afaceri, dar si Mafia.

Tot in S.U.A., se opereaza cu o schema de clasificare pe principiul "cine beneficiaza de activitatea organizationala specifica" si propun urmatoarele patru tipuri:

a. organizatii de beneficiu mutual, al caror prin beneficiar sunt membrii si cei inscrisi care detin un rang. Aici include: partidele politice, sindicatele, cluburile etc;

b. organizatiile de afaceri, care au ca prin beneficiar proprietarii si managerii si cuprind firmele industriale, bancile, companiile de asigurari, magazinele de vanzari cu ridicata si cu amanuntul;

c. organizatii care realizeaza servicii si au ca prim beneficiar clientii; in aceasta categorie autorii exemplifica agentiile de plasare a fortei de munca; spitalele, scolile, societatile de ajutor, clinicile de sanatate mintala;

d. organizatiile publice de care beneficiaza marele public, aici fiind incluse, spre exemplificare, statistica la nivel statal, serviciile militare, departamentele politiei si pompierilor, Garda Nationala.

In acelasi timp, se poate observa ca organizatiile se deosebesc intre ele si prin numarul de niveluri existente in interiorul lor. Aceasta deosebire duce la construirea de "organizatii scunde" si "inalte". Cu cat este structurata pe mai multe niveluri intermediare intre veriga de baza si nivelul de conducere, cu atat organizatia este mai "inalta". De aici rezulta o serie de repercusiuni privind intreaga structura organizationala. A. Etzioni realizeaza o clasificare a organizatiilor bazandu-se pe natura comportamentului conformist, de conformare la scopurile si specificul organizatiei. Conformismul, considera autorul, este un element major de relationare intre cei care detin puterea si cei asupra carora ei o exercita. Cei care au puterea pot exercita autoritatea asupra subordonatilor prin coercitie, recompensa si mijloace normative. Astfel, membrii organizatiei adopta un comportament, fie prin coercitie, fie pentru ca vor fi recompensati, fie ca acesta este considerat ca fiind regulamentar.

Considerand trei tipuri de putere: coercitiva, remunerativa si normativa, autorul clasifica organizatiile dupa tipul de confruntare si stabileste trei tipuri de structuri duale (intre conducatori si condusi) in interiorul organizatiei:

a. organizatii coercitive, precum lagarele de concentrare, inchisorile, ospiciile, lagarele de prizonieri de razboi, lagarele de munca fortata, uniunile coercitive;

b. organizatiile utilitare - in care sunt incluse intreprinderile industriale, institutele de cercetare, uniunile de afaceri, organizatiile fermierilor, organizatiile militare in timp de pace;

c. organizatii normative, cum sunt organizatiile religioase, organizatiile politico-ideologice, spitalele, colegiile si universitatile, asociatiile voluntare, scolile, organizatiile profesionale.

Structurile duale se stabilesc in urmatoarele combinatii:

a.       Normativ-coercitive, cum sunt unitatile de lupta;

b.      Utilitar-normative, aici fiind inclusa majoritatea organizatiilor;

c.       Utilitar-coercitive - exploatarile agricole si industriale traditionale.

Clasificarea organizatiilor permite intelegerea acestora drept conditie a integrarii indivizilor in organizatii si a functionarii lor eficiente.