Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


ComunicareMarketingProtectia munciiResurse umane


ABUZUL DE PUTERE AL SUPERMARKETURILOR

Marketing

+ Font mai mare | - Font mai mic



ABUZUL DE PUTERE AL SUPERMARKETURILOR

I.           Situatia actuala la nivel european




a) Evolutia “Declaratiei 88”

Pe plan European s-a semnalat o evolutie ingrijoratoare in ceea ce priveste abuzurile exercitate de marile supermarketuri din Europa. In acest context, in octombrie 2007, un grup de europarlamentari a depus in Parlamentul European o declaratie scrisa pe aceasta tema cunoscuta ca “Declaratia 88”. In ianuarie 2008 aceasta declaratie a fost semnata de 439 de europarlamentari intrunind astfel majoritatea din 785 europarlamentari cu drept de vot.

Luni, 18.02.2008, in deschiderea perioadei de sesiune, presedintele Parlamentului European Hans-Gert Pottering, a anuntat ca declaratia scrisa privind anchetarea abuzurilor de putere exercitate de supermarketuri din U.E. a devenit Rezolutie oficiala ce exprima opinia Parlamentului European.

b) Masuri in plan legislativ european

Rezolutia oficiala a Parlamentului European va fi inaintata catre Consiliul Europei, Comisia Europeana si Parlamentele statelor membre in U.E. Rezolutia cere DG COMPETITION sa inceapa o ancheta in legatura cu abuzurile exercitate de supermarketuri in Europa, iar Comisiei Europene sa propuna masuri adecvate, inclusiv reglementari, pentru a proteja consumatorii, lucratorii si producatorii de aceste abuzuri.

II. Cum s-a ajuns la situatia actuala

Pozitia adoptata de Parlamentul European a fost determinata de acutizarea problemelor generate de abuzurile supermarketurilor. La nivel european mai multe tari au incercat, printr-o serie de acte legislative, sa stopeze aceste practici abuzive si efectele lor:

a) In Franta legea Galland (1996) a instituit interdictia de vanzare sub costurile de productie. In ciuda presiunilor pentru modificarea legii, interdictia a fost mentinuta, in pofida amendamentelor aduse prin legea Dutreill II (sept. 2005). Mai mult, au fost adaugate limite suplimentare platilor retroactive si interzise adaosurile pentru servicii pe care retailerii le solicita furnizorilor. Apoi noua lege mai stipuleaza ca toate contractele dintre retaileri si furnizori trebuie sa precizeze foarte clar toti termenii de pret, fara disconturi ascunse. Toate acestea sunt dublate de proceduri pentru sanctionarea mai dura a infractiunilor (legea privind ,,dezvoltarea concurentei in serviciul consumatorilor” adoptata in Franta la 3 ianuarie 2008 prevede amenzi foarte dure pentru abuzuri si chiar excluderea de pe piata pe o perioada de pana la 5 ani).

b) In Gemania, in iunie 2005, s-a initiat o reforma a legislatiei privind activitatile comerciale pentru a limita puterea de cumparare a marilor companii care impun termeni si conditii speciale ”nejustificate si repetate” furnizorilor. In aprilie 2007 s-a interzis supermarketurilor sa vanda produse alimentare sub pretul de distributie en-gross.

c) In Marea Britanie Comisia pentru Concurenta a identificat intr-un raport amplu publicat in 3 volume, 52 de practici anticompetitive aplicate de retaileri in relatiile cu furnizorii. In consecinta, ea a recomandat ca principalele 4 supermarketuri de pe piata sa respecte un Cod de practici in relatiile cu furnizorii.

Mai jos sunt enumerate principalele abuzuri depistate de ancheta Comisiei pentru Concurenta din Marea Britanie:

Retailerii din UK nu detin intotdeauna o lista formala sau informala cu furnizorii de la care majoritatea bunurilor sunt cumparate, desi o asemenea lista este o conditie normala pentru a fi aprovizionati.

Retailerii au cerut plati furnizorilor ca pre-conditie pentru a fi inscrisi pe lista de furnizori.

Retailerii au cerut furnizorilor plati pentru o mai buna pozitionare a produselor in magazine.

Retailerii au cerut plati de la furnizori pentru a creste distributia produselor in magazine.

Retailerii au permis furnizorilor desemnati ca manageri sa taxeze alti furnizori pentru spatiul din magazine (un fel de subinchiriere).

Retailerii au refuzat sa dea date despre vanzari unor furnizori, dar au oferit aceste date furnizorilor desemnati ca manageri.

Retailerii au cerut furnizorilor SOLUS (sa nu mai vanda catre alti retaileri) produse, altele decat cele sub propria eticheta.

Retailerii au cerut contributii financiare de la furnizori in schimbul promovarii produselor in timpul anului (practica se numeste pay to play).

Retailerii au cerut furnizorilor sa dea discounturi anticipate.

Retailerii au cerut discounturi retrospective de la furnizori care au redus pretul produsului stabilit in momentul vanzarii.

Retailerii au cerut compensatii de la furnizori cand profiturile la vanzare au fost mai mici decat cele preconizate.

Retailerii au cerut “sprijin” de la un furnizor pentru a micsora pretul unui produs comparativ cu alti Retaileri.

Retailerii au cerut furnizorilor sa reduca discountul oferit altor retaileri.

Retailerii au cerut furnizorilor sa faca plati pentru a acoperi produsele “risipite” (pierdute).

Retailerii au cerut furnizorilor sa cumpere inapoi produsele nevandute sau nu au platit pentru ele (in afara cazurilor cand existau acorduri scrise de acest gen).

Retailerii au lut bani de la furnizori pentru auditul sigurantei alimentelor peste costurile auditului din compania lor.

Retailerii au cerut furnizorilor sa contribuie la costurile unor vizite in noile magazine, studii de piata, sa plateasca deplasari ale angajatilor retailerilor.

Retailerii nu au despagubit furnizorii pentru erorile sau schimbarile facute de ei.

Retailerii au perceput taxe de la furnizori pentru pierderile provocate de plangerile consumatorilor.

Retailerii au cerut furnizorilor sa contribuie in “mod expres” la amenajarea si deschiderea unui nou magazine.

Retailerii au facut schimbari in procedurile din lanturile din magazine, care au crescut costurile furnizorilor, fara a-l depagubi pe furnizor.



Retailerii au intarziat plata catre furnizori, in afara perioadelor contractuale sau cu mai mult de 30 de zile de la data in care livrarile fusesera facute conform acordului.

Retailerii au facut discriminari intre furnizori in ceea ce priveste durata perioadei de creditare.

Retailerii au schimbat cantitatile sau specificarile de pe un produs, convenite anterior cu un furnizor, cu mai putin de 3 zile preaviz, fara a compensa financiar furnizorul.

Retailerii nu au mai listat produsele unui furnizor sau l-au fortat sa reduca preturile sub amenintarea ca nu-i mai listeaza produsele.

Retailerii nu au mai listat (inregistrat) produsele unui furnizor care nu a mai livrat cantitatea stabilita din cauza conditiilor meteo.

Retailerii au cerut furnizorilor sa cumpere produse sau servicii de la anumite firme (transport, etichetare, ambalare) in schimbul unui comision sau servicii de la respectiva firma.

Retailerii au “instruit” intermediarii sa nu permita livrarea sau procesarea bunurilor destinate catre alti retaileri.

Retailerii au sugerat furnizorului ca, daca nu plateste o taxa de inregistrare, va recomanda altor retaileri sa nu faca intelegeri cu acel furnizor.

Retailerii au cerut informatii de la furnizori despre livrarea produselor si pretul catre alti retaileri.

Retailerii au pus conditii ca un furnizor sa nu livreze acelasi produs, catre un alt retailer, la un pret mai mic.

Retailerii au incercat sa influenteze furnizorii sa nu livreze un produs altui retailer, daca acel retailer vinde produsul la un pret mai mic.

Retailerii au comandat bunuri de la furnizori la un pret promotional, pe care apoi le-au vandut la pret mai mare, fara a compensa furnizorii.

Retailerii au cumparat produse de la furnizori fara nici o garantie ca acele produse indeplinesc standardele cerute.

Retailerii au impus taxe furnizorilor, unilateral, pentru produsele care nu au indeplinit conditiile specificate, fara a face o ancheta doveditoare ca modificarile produselor n-au aparut in magazinele lor, din neglijenta.

Retailerii au cerut furnizorilor finantari pentru promotii “cumperi una, una gratis”.

Retailerii au initiat promotii fara acordul furnizorului si au cerut apoi retrospectiv fonduri de la furnizori pentru aceste promotii.

Retailerii au cerut de la furnizori contributii financiare daca o promotie facuta de ei nu si-a atins scopul.

Retailerii au cerut furnizorilor sa suporte costuri pentru ambalaje speciale, comandate de retailer pentru o promotie, atunci cand vanzarile n-au atins asteptarile.

Retailerii au cerut furnizorilor sa contribuie financiar la schimbarea codurilor de bare.

Retailerii au “invitat” furnizorii sa faca donatii caritabile.

Retailerii au cerut furnizorilor sa faca plati pentru o promotie, mai mari decat costurile platite de retaileri pentru acea promotie”

In Marea Britanie Comisia pentru Concurenta a facut trei anchete de amploare pe tema abuzurilor exercitate de supermarketuri. Intrun raport provizoriu al ultimei anchete (raportul final va aparea in aprilie 2008) Comisia pentru Concurenta face o serie de recomandari pentru remedierea situatiei:

O recomandare catre departamentele responsabile ale Guvernului UK pentru a introduce “testul de competitie” atunci cand autoritatile locale vor aproba deschiderea unor noi supermarketuri.

O cerere catre supermarketuri de a ridica restrictiile legate de terenuri, restrictii care impiedica folosirea acelor terenuri pentru aparitia unor magazine concurente.

O cerere catre retaileri de a elimina “aranjamentele” valabile mai mult de 5 ani care au fost considerate ca impiedica competitia cu ceilalti retaileri.

Cererea catre retaileri si recomandarea catre autoritatile locale de a nu impune orice aranjament de exclusivitate pentru mai mult de 5 ani.

Elaborarea unui nou Cod de Practici Comerciale pentru supermarketuri.



Noul Cod ar trebui sa interzica schimbarile retrospective din intelegerile cu furnizorii, iar OFITERII din supermarket sa aiba o evidenta clara a contractelor si sa le trimita notificari furnizorilor despre schimbarea termenilor din contract, astfel ca furnizorii sa aiba timp sa faca plangere si sa caute un arbitraj in aceste dispute.

O recomandare pentru numirea unui functionar public care sa arbitreze disputele legate de Codul de Practici Comerciale, cu putere de a aduna informatii de la producatori si furnizori si de a ancheta nerespectarea Codului.

III.     Recomandari abordare Romania

a) Intalniri ale Patronatelor si Sindicatelor din Romania pentru stabilirea unei pozitii comune pe aceasta tema, urmate de demersuri pe langa Parlamentul Romaniei pentru adoptarea unor acte legislative care sa regleze sistemul concurential din Romania, sa stopeze eventualele abuzuri si sa fie in favoarea consumatorilor.

b) O ancheta din partea Consiliului Concurentei din Romania impreuna cu A.N.P.C Ancheta trebuie sa aiba neaparat un caracter confidential pentru a permite producatorilor si furnizorilor sa-si exprime liber nemultumirile, fara pericolul de a suporta anumite repercusiuni din partea retailerilor.

Ancheta trebuie facuta sub forma unor sondaje punctuale, pe anumite practici care pot fi considerate abuzuri: taxa din spatele facturii, taxa de intrare in magazine, taxa de raft, taxa de deschidere pentru noile magazine, taxa de catalog, taxa de promotie. Mai mult, trebuie avute in vedere anumite practici extrem de frecvente cum ar fi aspectul perturbarii pietelor locale, producatorii mici nu au acces la magazinele mari chiar pentru o vanzare locala/regionala. Magazinele mari distrug comertul traditional, cel de cartier, mult mai prietenos, mai specializat, segmenteaza foarte dur comertul, consumatorii nu mai gasesc o larga varietate de marfuri care prin alte tipuri de desfacere ar fi disponibile (ar trebui scoase in afara/la marginea oraselor). Ancheta ar putea sa vizeze si varietatea ofertei si de reprezentare a producatorilor in aceste magazine; s-ar vedea ca din 120 de producatori de vin, se regasesc numai 30, iar la mezeluri si lactate situatia este si mai drastica, inducandu-se o restrangere a ofertei (ca numar de producatori si produse) pe piata dar si catre consumatori.

Pentru o mai buna intelegere sunt prezentate mai jos o lista cu practici abuzive identificate in Romania precum si extrase care contin date concrete din contractele incheiate intre supermarketuri si furnizori:

Supermarketurile au cerut plati furnizorilor ca pre-conditie pentru a fi inscrisi pe lista de furnizori.

Supermarketurile au cerut furnizorilor plati pentru o mai buna pozitionare a produselor in magazine.

Supermarketurile au cerut plati de la furnizori pentru a creste distributia produselor in magazine.

Supermarketurile au cerut furnizorilor SOLUS (sa nu mai vanda catre alti retaileri) produse, altele decat cele sub propria eticheta.

Supermarketurile au cerut contributii financiare de la furnizori in schimbul promovarii produselor in timpul anului (practica se numeste pay to play).

Supermarketurile au cerut furnizorilor sa dea discounturi anticipate.

Supermarketurile au cerut discounturi retrospective de la furnizori care au redus pretul produsului stabilit in momentul vanzarii.

Supermarketurile au cerut compensatii de la furnizori cand profiturile la vanzare au fost mai mici decat cele preconizate.

Supermarketurile au cerut “sprijin” de la un furnizor pentru a micsora pretul unui produs comparativ cu alte supermarketuri.

Supermarketurile au cerut furnizorilor sa faca plati pentru a acoperi produsele ”risipite” (pierdute).

Supermarketurile nu au despagubit furnizorii pentru erorile sau schimbarile facute de ei.

Supermarketurile au cerut furnizorilor sa contribuie in “mod expres” la amenajarea si deschiderea unui nou magazin.

Supermarketurile au facut schimbari in procedurile din lanturile din magazine, care au crescut costurile furnizorilor, fara a-l depagubi pe furnizor.

Supermarketurile au intarziat plata catre furnizori, in afara perioadelor contractuale sau cu mai mult de 30 de zile de la data in care livrarile fusesera facute conform acordului.

Supermarketurile nu au mai listat produsele unui furnizor sau l-au fortat sa reduca preturile sub amenintarea ca nu-i mai listeaza produsele.

Supermarketurile nu au mai listat (inregistrat) produsele unui furnizor care nu a mai livrat cantitatea stabilita din cauza conditiilor meteo.

Supermarketurile au cerut furnizorilor sa cumpere produse sau servicii de la anumite firme (transport, etichetare, ambalare) in schimbul unui comision sau servicii de la respectiva firma.

Supermarketurile au sugerat furnizorului ca, daca nu plateste o taxa de inregistrare, va recomanda altor retaileri sa nu faca intelegeri cu acel furnizor.



Supermarketurile au pus conditii ca un furnizor sa nu livreze acelasi produs, catre un alt supermarket, la un pret mai mic.

Supermarketurile au incercat sa influenteze furnizorii sa nu livreze un produs altui supermarket, daca acel supermarket vinde produsul la un pret mai mic.

Supermarketurile au comandat bunuri de la furnizori la un pret promotional, pe care apoi le-au vandut la pret mai mare, fara a compensa furnizorii.

Supermarketurile au cerut furnizorilor sa suporte costuri pentru ambalaje speciale, comandate de supermarket pentru o promotie, atunci cand vanzarile n-au atins asteptarile.

Supermarketurile au cerut furnizorilor sa contribuie financiar la schimbarea codurilor de bare.

Referitor la contractele incheiate intre supermarketuri si furnizori acestea au, ca si caracteristica generala, solicitarea de catre supermarketuri a unor conditii comerciale (bonusuri, taxe, discounturi) foarte mari si intr-o continua crestere.

In contractele cadru sau anexe se regasesc articole de genul “daca in cursul executarii contractului, furnizorul, acorda altor clienti decat supermarketul X, un pret de baza inferior celui stabilit prin contract, de acest pret va trebui sa beneficieze imediat si supermarketul X; in caz contrar, furnizorul va plati penalitati de 1% pe zi din valoarea comenzii care are un pret de baza superior celui acordat de furnizor catre alti clienti”.

In anexe se mentioneaza discounturile, bonusurile si taxele care se vor aplica in anul respectiv, acestea fiind o parte on invoice (pe factura) si o parte off invoice (care nu apar in factura furnizorului dar sunt facturate ulterior de supermarketuri ). Dintre cele on invoce importante sunt discounturile de baza acordate la produsele livrate, discounturi acordate suplimentar in perioada de reclame, discountul logistic si discountul de livrare depozit central. Bonusurile off invoice nu au influenta asupra pretului de vanzare dar creeaza o presiune foarte mare asupra costurilor furnizorilor. Bonusurile sunt fie procente aplicate la cifra de afaceri, fie sume fixe si au diferite denumiri:

Ø          “serviciu centralizat de cumparare”, “bonus de baza”-reprezinta procent la cifra de afaceri lunara si se solicita pentru lansarea de comenzi si vanzarea produselor.

Ø          “serviciu de marketing” - se solicita pentru “merchandisarea” produselor, alocarea de spatiu la raft, asigurarea de reclame.

Ø          “serviciu de vanzare garantata”.

Ø          “serviciu gestionare gama”-pentru listarea de noi produse si asigurarea la raft in permanenta a produselor livrate.

Ø          “euro discount”-se solicita pentru prezentarea furnizorului si a produselor acestuia la sucursalele din Europa ale supermarketului respectiv.

Ø          “taxa deschidere de magazine” - de obicei este suma fixa si se achita dupa deschiderea unui nou magazin.

Ø          “taxa remodelare” - se solicita pentru modernizarea magazinelor existente.

Ø          “taxa listare articole/magazine” - suma fixa, se aplica pentru fiecare articol nou listat.

In anexe mai sunt mentionate termenele de plata, durata preavizului de modificare de pret, perioada in care furnizorul este obligat sa livreze produsele respective la pretul vechi. In schimb, in cazul in care furnizorul micsoreaza preturile, noile preturi intra in vigoare de a doua zi si se aplica si la marfa existenta in stoc si la toate comenzile emise anterior dar nelivrate.

Problemele enumerate mai sus conduc la o serie de efecte ingrijoratoare:

Majorari de preturi prin includerea tuturor discounturilor si bonusurilor mentionate

Dezavantajarea clara a producatorilor traditionali care nu pot practica preturile din retelele de supermarketuri

Orice obiectie facuta de furnizor pe marginea contractului nu este luata in seama, ceea ce face ca un contract definit ca “actul de vointa al partilor “ sa se transforme intrun DICTAT.

Blocarea unor articole la comanda fara anuntarea furnizorului si fara motiv real.

Inventarea de la un an la altul a unor noi bonusuri, cum ar fi: taxe remodelare magazine, taxe aniversare (de un an, doi, trei etc.), bonus protectie piata.

c) O intalnire la Parlamentul European cu europarlamentarii romani interesati de subiect si cu europarlamentarii altor state membre direct interesate si cu expertiza pe subiect

d) O intelegere scrisa intre producatori, furnizori, sindicate, pe de o parte, si supermarketuri, pe de alta parte, intelegere care sa stea la baza unui Cod de Bune Practici Comerciale. Intelegerea trebuie bazata pe transparenta, claritate, precizie, simplicitate, iar conditiile contractelor intre furnizori si retaileri sa fie publicate in totalitate. In plus, actiunile promotionale se vor baza pe acorduri scrise libere, flexibile si capabile sa se adapteze la noile circumstante aparute.

e) Un studiu comparativ intre preturile din supermarketurile din Romania si cele din alte tari europene cu implicarea directa a A.N.P.C. pentru a se vedea cum sunt afectati cumparatorii romani.

f) Un studiu de constructie a pretului pe filiera produsului realizat de catre MADR.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 928
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site