Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
ComunicareMarketingProtectia munciiResurse umane


Afisul ca forma de promovare

Marketing



+ Font mai mare | - Font mai mic



AFISUL

Un afis uzat, gasit intr-o carte, mi-aduce aminte de teatrul vechi si de actorii lui, si ma gindesc cu ce placere mergea lumea la teatru pe vremea aceea, cind toaleta era de rigoare si cucoanele se gateau ca de bal, ca sa vada si sa fie vazute.



Era o intrecere intre frumoasele de atunci, si pregatirile incepeau cu ceasuri inainte. Parul era pus in papiliote de dimineata, fierele de frizat pentru zuluf uri, cari se purtau de-a lungul timplelor, stau gata la locul lor. Inelele scumpe, cerceii si bratarile erau scoase din bisactele, rochiile incercate si potrivite, si slujnicile gata, care c-un ac in mina, care cu o sponca, care cu pamatuful de pudra.

Si toaleta incepea in fata oglinzei, ochii vioi se aprindeau de placere, sprinceana se arcuia cu negru, gura se rumenea de trandafiriu, unghia se impurpura de carmin si dintii isi incercau fildesul, schitind surisuri nevinovate. Apoi parul, cu pieptanatura lui complicata, o data asezat, puful stirnea un nor alb de pudra, si umerii si sinul deveneau mai albi, coltul urechei se rumenea si el cu un pic de roz, smaraldele aruncau sticlirea lor verde, rubinul lasa un picur de singe pe un deget, egreta de diamant tremura in par, matasa fosnea, si cind manusele erau puse, binoclul si evantaiul luate, cupeul ce astepta la scara huruia pe lespezi si urca dealul Copoului, unde era teatru de atunci.

In curtea larga, echipaj linga echipaj se rinduia frumos, viziteii isi trageau glugele peste cap, si de-ar fi nins ori de-ar fi plouat, de se juca comedie sau drama cea mai lugubra, daca se asasinau regi ori innebunea vreo eroina, ei incremeneau pe capra, facindu-se una cu trasura, nepasatori de-atitea fantastice peripetii.

Si inauntru, chilioarele mici cu marginea de catifea purpurie se umpleau una dupa alta, imprastiind toate miresmele, frumoasele apareau cu pieptanaturile lor arhitecturale, pietrele sclipeau, umerii mai albi ca dantelele pareau ninsi, mini gratioase se plecau peste balustrade, capete se invecinau surazindu-si si nelipsita orchestra cu alamurile ei ataca zgomotos eterna partitura. Poete et paysan.

Antractele erau lungi, si lumea se vizita din loja-n loja, isi intorcea vizitele, cornetele cu bomboane si tavile cu inghetate apareau, si gurile mincind lucruri dulci isi spuneau poate vorbe amare cu cel mai gratios suris.

Asa mergea lumea pe atunci la teatru, nu ca astazi. Si actorii de pe vremea aceea isi dadeau toata osteneala si nu erau ocoliti, desi trupele straine nu lipseau, precum nici impresarii care stiau afacerile de aur ce se puteau face in Iasi.

Si zidul cortinei o data ridicat, rampa tainic invaluita, iata mastile vechi si triste, regii detronati, amorezii oftatori, lumina de foc bengal de pe morminte, Don Jos care iese dintr-o trapa pin'la mijlocul trupului si cere razbunare, si iata si Cucoana Chirita si toti eroii si eroinele uitati acuma ai lui Alecsandri, intrupati in fiinta lui Balanescu, cel mai iubit intre toti, vesnic rasplatit de aplauze si adorat de multime. Era de ajuns sa apara cu infatisarea lui bachica, peste masura de gros, cu burta lui balonata, ca zimbetul sa cistige loja cu loja, scaun cu scaun, pina in inaltul galeriilor, si teatrul sa se prefaca intr-o gura imensa care ride. Si iata Luchian, cu fata lui simiesca si iata tragicul Gallino, ce clatina vesnic din cap ca o potisa chinezeasca.

Acolo am vazut pentru intiia data si pe Aristita Romanescu jucind cu veselul Hasnas, in Angelo Malapieri.

Hasnas tinea pe atunci rolurile de amorez si juca drama. Era subtire si zvelt, si glasul lui avea un timbru neobisnuit de simpatic.

Dar intr-o zi, o flacara alerga sub stresini, fumul si scinteile au umplut aerul, decoruri si costume, spezi si pumnale de lemn, chivere si coroane de carton, lemnarie si tencuiala, toate au cazut la pamint si s-au prefacut in cenusa.

Zidurile singure au ramas, decoruri triste, si intre ziduri, ici-colo, urme din chilioarele cu balustrade de pliusa rosa, unde atitea guri frumoase au suris, atitea capete gratioase s-au inclinat si atitea binocluri au cercetat, cautind o fata cunoscuta, un profil iubit.

Apoi ploile si zapada au cazut peste ziduri, ruinele au stat o bucata de vreme in fata soarelui si a lunei, si intr-o zi, in casutele din dosul teatrului, ce ramasesera neatinse de puterea flacarei, s-a stins si actorul cel mai adorat al multimei.

Intr-o odaita scunda, joasa in tavan, cel ce stirnea risul tuturora, cu o lumina aprinsa la capatii, dupa ce murise de atitea ori, isi dormea acum somnul cel din urma.

Mini gratioase si inmanusate puteau sa bata si sa cheme, caci mortul ar fi ramas surd la aplauzele atit de iubite intr-o vreme.

O masca tragica, lipsita de carminul intineritor si de pudra datatoare de aparente, care era Madame Lascu, aparu intr-un gang, desena o silueta neagra si disparu. Fata-i era plinsa de adevarate lacrimi, si nu de lacrimi de cabotina, iar el, in sicriul de lemn, pentru cea din urma oara ma facu sa zimbesc printre lacrimi, caci din fiinta lui, la lumina aceea, se vedea aproape numai pintecul enorm boltit peste sicriu si virful picioarelor micute, fata fiindu-i acoperita.

Apoi si zidurile au disparut, cum toate sunt menite sa dispara.

Viata s-a reinnoit, si cele cite au fost ni se par acum triste si ofilite ca si afisul acesta vechi, care poarta data unor zile ce nu mai sunt.

AFISE PENTRU PROMOVAREA SPECTACOLELOR DE CABARET

Indiferent de tehnica utilizata pentru realizarea afisului (grafica traditionala sau arta fotografica) trebuie respectate intotdeauna regulile de punere in pagina - proportii, amplasarea elementelor in campurile de vizibilitate etc. Cromatica afisului este foarte importanta. S-a constatat ca la utilizarea corecta a contrastelor cromatice , comparativ cu cele alb-negru, precizia si rapiditatea perceptiei si memorarii informatiei transmise creste cu 40%- 50%, timpul de preceptie al stimulilor reducandu-se pana la 65%.

   

Afisul realizat de pictorul Touluse-Laurtrec pentru Moulin Rouge corespunde in totalitate acestor cerinte. Astfel, central si traversata de diagonala principala, continand centrul optic, in zona I de interes este plasata figura dansatoarei. In partea stanga, sus, foarte vizibil este scris titlul; compozitia este echilibrata de figura ce apare in partea dreapta jos. Informatiile suplimentare sunt inscrise in zona din dreapta sus, cu caractere mai mici decat titlul; in zona din stanga jos (zona cea mai putin vizibila) se gaseste semnatura pictorului. In realizarea acestui afis, o importanta deosebita o are cromatica, intalnindu-se culorile calde cum ar fi rosu, galben, si bej, inscriptionarile fiind realizate cu negru pe fond galben bej, deci vizibile prin contrast. In receptarea mesajului, o importanta deosebita o are modul si spatiul de afisaj.

Pentru ca informatia sa fie usor receptata , un afis trebuie sa aiba calitati grafice si coloristice, sa fie conceput cu umor, farmec, inventivitate, sa fie atractiv, surprizator, dinamic, clar precis si concis.

CABARET ( musical )

In 1966 s-au lansat astfel de spectacole, musicale, iar mai tarziu in 1972 apar primele productii filme. Astfel de spectacole au devenit o mare placere pentru public. Afisele erau special gandite pentru a atrarge privirile, datorita cromaticii folosite.

Afisul ilustrat in alb si negru a aparut in secolul al XVII-lea , iar afisul in culori in jurul anului 1866. O data cu alaturarea la text a imaginii, afisul incepe sa se integreze creatiei artistice.

CABARET FILM

Acest afis promoveaza paritia unui film de mare succes in anul 1972. Afisul a promovat filmul nu numai pe plan local ci si in alte orase tocmai de aceea a avut un succes desavarsit, datorita promovarii.

Pentru a-i atrage si pe cei intimidati de arhitectura impresionanta a edificiului in care 'locuiesc' laolalta Opera Nationala, TNT, Teatrul German de Stat si Teatrul Maghiar, actorii, incurajati de noua directie, au gandit mici spectacole tip cabaret.

Spectacole-cabaret: avantaj publicul

La Teatrul National din Timisoara teatrul a coborat de pe scena si in foaier. Pentru a-i atrage si pe cei intimidati de arhitectura impresionanta a edificiului in care 'locuiesc' laolalta Opera Nationala, TNT, Teatrul German de Stat si Teatrul Maghiar, actorii, incurajati de noua directie, au gandit mici spectacole tip cabaret ce se pot juca in holul principal al teatrului, cu scena instalata chiar intre impresionantele coloane aflate aici si spectatorii asezati la mese, imprejurul acestora.

Asa au rezultat 'Destainuirile lui Jaques Brel', un spectacol alcatuit din patru monodrame scrise de Ion Rizea, povestite si cantate de actorii Paula Maria Frunzetti, Catalin Ursu, Mirela Puia, Ion Rizea, asistati de muzicianul Horea Crisovan. Povestile lor triste, destainuirile unor oameni ce au trecut prin experiente limita - o prostituata, o bolnava de cancer, un gigolo si un homosexual - sunt spuse direct, fara menajamente, chiar daca uneori asta creeaza o distanta intre publicul neobisnuit sa vada actorul la doi pasi langa el si interpreti, nici pentru ei aceasta ipostaza nefiind comoda. E un dublu exercitiu de cunoastere si de apropiere, iar incercarea de a depasi 'limita' scenei, pentru a cuceri un nou public nu poate fi decat binevenita.



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1503
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved