Ambalajele

Ambalajele

In implementarea strategiei de produs, un rol important il are alegerea si proiectarea ambalajelor.

Ambalajul trebuie sa protejeze produsele agroalimentare contra deteriorarii si a actiunii nocive a mediului inconjutator.

Functiile ambalajului pot fi prezentate sintetic astfel:

protejarea produselor in timpul transportului, inmagazinarii si vanzarii;

expresie a calitatii produsului;

mijloc de stimulare a vanzarilor;

purtator de informatii cu privire la continut si la modul de utilizare a produsului;

mijlocirea vanzarii in cantitati si tipodimensiuni standardizate

Ambalajul trebuie privit nu numai sub aspectul sau functional, ci si ca mijlocitor al unor senzatii placute, al unor trairi emotionale.

Realizarea ambalajelor este dependenta, in esenta, de trei factori: calitatile produsului, cerintele cumparatorilor, conditiile cadrului juridic.

Firmele procesatoare nu solicita ambalaje speciale la achizitionarea materiilor prime agricole, dar sunt preocupate de protejarea acestora in procesele de depozitare si transport.

Vanzarea catre comertul en gros se desfasoara in mod asemanator cu vanzarea catre firmele procesatoare, fara prea mari pretentii cu privire la ambalaj.

In cazul vanzarii catre distribuitor sau catre comertul en detail, trebuie insa indeplinite toate functiile ambalajului.

Pentru comercializarea anumitor produse (de exemplu, oua, vin, fructe, s.a.), prin dimensionarea diferita a ambalajelor se realizeaza functia de mijlocitor al vanzarii in cantitati standardizate.

Ambalajul ofera si alte avantaje, precum si asigurarea impotriva deteriorarii produsului, utilizarea mai buna a spatiului de depozitare, datorita dimensiunii si formei acestuia, manipularea mai usoara etc.

Pentru produsele destinate consumatorului final este necesar si posibil un evantai larg de modalitati de ambalare.

Dimensiunile ambalajului trebuie sa fie diferite, pentru a satisface o varietate de cerinte.

In ultimii ani, se remarca o crestere a numarului de menaje (familii) cu un numar mic de persoane (unul, doi sau cel mult trei membri de familie), fenomen care conduce la necesitatea ca produsele agricole si agroalimentare, in special preparatele si semipreparatele culinare, sa fie ambalate in pachete de mici dimensiuni.

Ambalajele ecologice sunt tot mai mult solicitate de catre cumparator datorita avantajelor directe (asigura o mai buna igiena a alimentelor), dar si a celor indirecte (micsoreaza poluarea).

Dezvoltarea activitatii in domeniul ambalarii produselor agricole si agroalimentare poate fi analizata atat din punct de vedere al materialelor de ambalare folosite, cat si din punct de vedere al tehnicilor de ambalare.

Dintre combinatiile adoptate pentru a spori supletea utilizarii ambalajelor si dintre mutatiile survenite in utilizarea principalelor materiale, se pot releva urmatoarele:

sticla, rezervata mult timp conditionarii lichidelor, este tot mai mult utilizata pe plan mondial pentru ambalarea bomboanelor, a alimentelor pentru copii, a cafelei solubile. S-a produs, in acelasi timp, o bresa in domeniul ambalarii uleiului, otetului si chiar a unor sortimente de vinuri de masa, prin introducerea buteliilor de plastic;

hartia este ambalaj traditional prin excelenta. Posibilitatile sale de utilizare au fost extinse prin asocierea cu fibre sintetice sau aluminiu, obtinandu-se astfel ambalaje usoare, etanse, suple si rezistente, care au concurat sticla si cartonul;

cartonul (duplex, triplex, ondulat, mucavaua) a capatat o extindere importanta ca ambalaj pentru transport, inlocuind cu succes lemnul;

materialele metalice se utilizeaza mai ales in industria alimentara si chimica. Se utilizeaza in special otelul, aluminiul si materialele combinate; dintre acestea, cutiile de tabla reprezinta ambalajul clasic pentru conservele de legume, dar in ultimul timp, au inceput sa fie utilizate pe scara mai redusa, fiind inlocuite cu vase de sticla, a caror transparenta avantajeaza sistemul de vanzare cu acces liber la raft;

materialele plastice ( polietilena, policlorura de vinil, polistire-nul, polipropilena, polietilentereftalatul (PET), poliamida, celofanul etc.) au posibilitati largi de utilizare in calitate de ambalaj, mai ales pentru bauturi si produsele alimentare. De regula, acestea se combina cu alte materiale. Ca ambalaj de transport, paralel cu cartonul, materialul plastic se afirma tot mai mult in competitie cu lemnul, pentru toate produsele lichide.

lemnul reprezinta unul dintre materialele de baza folosite pentru confectionarea ambalajelor, fiind caracterizat prin rezistenta la uzura. Cu toate acestea, ca urmare a patrunderii materialelor plastice si a cartonului ondulat, folosirea lemnului in industria ambalajelor s-a redus foarte mult, mai ales in cazul produselor alimentare. Pe langa lemn se mai utilizeaza si alte subproduse din lemn, cum ar fi : placajele, placile din fibra de lemn (PFL), placile din aschii de lemn (PAL), s.a.

In privinta tehnicilor de ambalare propriu-zisa, evolutia acestora este conditionata in mod direct de natura produselor care fac obiectul ambalarii.

Astfel, putem exemplifica mai multe procedee si tehnici de ambalare a marfurilor, cum ar fi (106) :

ambalarea celulara;

ambalarea in folii contractibile;

ambalarea in atmosfera modificata;

ambalarea sub vid;

ambalarea in sistem Cryovac;

ambalarea cu pelicule aderente;

ambalarea in sistem aerosol;

ambalarea in sistem "cocon";

ambalarea in sistem Bibbipak.

Tehnicile complementare de conservare au necesitat asimilarea unor noi procedee de ambalare, sistemul "vacuum" sau ambalarea "sub vid", cunoscand astazi o extindere rapida.

Acest ultim procedeu, care se bazeaza pe eliminarea aerului inainte de inchiderea ambalajului sau pe introducerea unui gaz inert, favorizeaza conservarea produsului ambalat, permitand utilizarea unor materiale translucide (sticla, plastic) sau suple (aluminiu, polietilena).

Pe plan industrial, producatorii de marfuri alimentare de marca dispun de numeroase tehnici, care permit realizarea unor combinatii de prezentare a acestor produse capabile sa raspunda cerintelor consumatorilor, intr-o diversitate contrastand net cu uniformitatea si chiar monotonia ofertei de altadata.

Alegerea unui anumit tip de ambalaj este strans legata de natura produsului, dar si de efortul financiar reclamat de folosirea ambalajului respectiv, care poate influenta pretul produsului ambalat.

Evaluarea economica a ambalajului se bazeaza pe utilizarea mai multor categorii de indicatori, care reflecta :

gradul de ocupare a spatiului de depozitare si de transport;

masa sau volumul ambalajului;

consumul specific de materiale principale din structura ambalajului;

productivitatea muncii in operatiunile de ambalare sau umplere;

costurile aferente confectionarii ambalajelor si a operatiunii de ambalare.