Carcateristicile, structura si factorii de influenta ai pietei agrare

Carcateristicile, structura si factorii de influenta ai pietei agrare

Intr-o economie moderna, piata agrara joaca un rol deosebit de important in mentinerea echilibrelor economice, asigurarea unui raport rational intre agricultura si industrie, stimularea schimburilor comerciale si dezvoltarea intregii economii.

In acceptiunea cea mai frecventa, piata agrara reprezinta un ansamblu coerent, un sistem sau o retea de relatii de vanzare-cumparare de bunuri si servicii intre parti contractante care, pe de o parte, sunt unite prin legaturi de afaceri si pe de alta parte, se afla in raporturi de forte.

Privita ca mecanism, piata cuprinde concurenta, cererea si oferta, preturile, taxele, etc. (fig. 2.1.)

Piata reprezinta sfera economica in care productia apare sub forma de oferta de marfuri, iar nevoile (solvabile) de consum sub forma de cerere de marfuri, piata reprezinta sfera manifestarii si confruntarii ofertei si cererii, a realizarii lor prin intermediul activitatii de vanzare - cumparare. [21]

Piata ca spatiu economic in care se realizeaza ansamblul de schimburi, tranzactii comerciale si relatii intre agentii economici care fac schimburile, da nastere la procese in care tendintele catre echilibrul cerere - oferta nasc concurenta. Piata nu poate functiona fara organizare - conditie a unui echilibru real al cererii si ofertei.

Piata agrara se aseamana cu orice alta piata, in care productia agricola apare sub forma de oferta, iar nevoile de consum, sub forma cererii de produse agricole si agroalimentare. ( fig. 2.2.)

Figura 2.1. Principalele elemente componente ale pietei agrare

Sursa: Chiran A., Marketing agrar, Ed. Periscop, Iasi, 1997

Sistemul pietei agrare cuprinde trei subsisteme:

intrarile, reprezentate de productia autohtona (exclusiv autoconsumul), importurile, rezervele nationale si ajutoarele externe;

piata propriu - zisa, reprezentata de confruntarea ofertei cu cererea de consum;

iesirile, reprezentate de consumul populatiei autohtone, materia prima pentru industriile prelucratoare, disponibilitatile pentru export, rezervele nationale si obligatiile internationale.

Importanta pietei in sistemul economic deriva din functiile pe care le indeplineste.

INTRARI

Figura. 2.2. Schema sistemului pietei agrare

Sursa: Chiran A., Marketing agrar, Ed. Periscop, Iasi, 1997

In primul rand, piata verifica concordanta sau neconcordanta dintre volumul, structura si calitatea ofertei (productiei) cu nivelul, structura si calitatea cererii (consumului). Prin informatiile pe care le da, piata determina orientarea agentilor economici, sta la baza deciziilor acestora privind investitiile de capital, cantitatea si structura productiei, a schimbului si a consumului.

In al doilea rand, prin piata activitatea economica se autoregleaza, in sensul ca de fiecare data, productia se adapteaza la dinamica cererii.

Prin intermediul parghiilor economice cum sunt: profitul, dobanda, etc.; piata furnizeaza informatii agentilor economici asupra raportului dintre cerere si oferta, tendinta de crestere a preturilor si a ratei profitului, de pilda, constituie un semnal al pietei prin care se stimuleaza marirea ofertei si punerea ei de acord cu cererea.

In al treilea rand, piata asigura echilibrul economic pe termen lung, in principal echilibrul dintre oferta (productie) si cerere (consum), astfel incat se realizeaza cea mai buna optiune pentru societate privind resursele existente.

Functiile pietei agrare sunt concretizate de iesirile din sistem, cea mai importanta fiind asigurarea populatiei cu produse agroalimentare necesare vietii si a industriei prelucratoare cu materii prime agricole.

O alta functie a pietei agrare o constituie asigurarea unor rezerve de stat care se folosesc in anii cu calamitati naturale sau in alte situatii deosebite.

O alta functie deosebit de importanta a pietei agrare este reprezentata de asigurarea disponibilitatilor pentru export.

Analizand functionarea economiei capitaliste ca o economie dezvoltata de marfuri, se apreciaza ca, prin mecanismul pietei are loc recunoasterea caracterului social al muncii cheltuite de producatorii privati de marfuri, cat si verificarea utilitatii sociale a muncii efectuate in conditii individuale.

Pentru ca piata sa indeplineasca un asemenea rol, trebuie sa existe o serie de conditii si anume:

parghiile economice ale pietei (preturile, nivelul salariilor, rata dobanzii) sa reflecte fidel schimbarile economice reale;

libertatea deplina a consumatorului;

efectele asupra agentilor economici (pozitive sau negative) sa fie practic neglijabile;

absenta completa sau prezenta minima a reglementarilor economice din partea statului;

libertatea deplina de decizie a agentilor economici in ceea ce priveste productia, consumul, economisirea, acestea urmarind propriile lor interese in "armonie naturala" cu interesele societatii.

Piata trebuie privita ca un sistem de piete formata din mai multe segmente intre care exista relatii de interconditionare.

Pietele nu trebuie percepute ca operatori sau intermediari, ci ca pe o structura pusa la dispozitia agentilor economici in scopul facilitarii negocierilor si activitatilor logistice pe care le desfasoara. Pietele care permit schimbul de produse sunt considerate piete fizice, cum este in cazul pietelor de gros, de detail, pietelor de animale, etc., unde toate marfurile sunt expuse, ceea ce da posibilitatea cumparatorilor sa aleaga in functie de aprecierea lor senzoriala.

In ultimul timp insa, alegerea marfurilor se face tot mai mult pe baza unui esantion sau pe baza descrierii produselor, cum este in cazul pietelor de licitatie. In bursele de marfuri agricole operatorii nu schimba marfuri ci contracte. Considerate ca locuri unde se schimba marfuri si informatii economice, dar si de intalnire pentru oameni, pietele agricole au jucat de-a lungul vremurilor un rol esential in aparitia si dezvoltarea oraselor, ele avand atat o functie sociala, cat si una economica.

Rolul economic al pietelor agricole il constituie faptul ca ele reprezinta:

locuri special amenajate unde au loc schimburile fizice de marfuri intre vanzatori si cumparatori. Odata cu schimbul, vanzatorii transmit altor operatori de piata si riscul de depreciere a produselor: perisabilitati, depreciere fizica, scaderea pretului si posibilitatea necomercializarii;

un sistem de referinta cuprinzator al relatiilor dintre oferta si cerere, dintre cumparator si vanzatori. Pietele constituie locuri relativ transparente si centralizate pentru observarea si intelegerea schimburilor economice de catre agentii economici: cantitatile de marfa, calitatea si varietatea produselor oferite, preturile practicate, asteptarile cumparatorilor si intentiile vanzatorilor, etc. Cotatiile bursiere si standardizarea produselor agroalimentare au menirea de a facilita in mod substantial relatiile dintre ofertanti si cumparatori;

un mijloc de reglare a schimburilor dintre operatorii filierelor si pe ansamblul sistemului agroalimentar. Pietele sunt un factor de fluidizare a ofertei la cerere si de regularizare a raportului dintre ele, deoarece sporesc foarte substantial posibilitatea ca vanzatorii sa-si gaseasca clienti pentru marfurile lor si vice-versa, cumparatorii sa-si gaseasca ofertanti. In acelasi timp ele permit marilor societati de distributie sau de industrie alimentara realizarea aprovizionarilor la timp si in cantitatea si calitatea dorita. De asemenea pietele agroalimentare constituie un semnalizator menit sa opreasca "derapajul" agentilor economici ce aduc pe piata marfuri necompetitive sau care practica preturi stabilite in mod birocratic sau monopolist. Pietele au menirea de a releva economia reala;

un factor de dezvoltare economica pentru localitatile unde sunt amplasate. Infiintarea pietelor si amplificarea activitatilor lor duce la crearea de locuri de munca directe dar si indirecte, prin dezvoltarea infrastructurii si a unor intreprinderi de servicii conexate pietei: depozite, restaurante, banci, transporturi, etc.

Piata trebuie privita si prin prisma elementelor sale componente. Piata contemporana este foarte complexa si heterogena. In cadrul ei, se contureaza si se dimensioneaza numeroase forme si tipuri ale pietei ce se influenteaza reciproc.

In raport cu numeroase criterii de clasificare, in practica, se face distinctie intre diverse categorii de piete, mai mult sau mai putin specifice.

Din punct de vedere al obiectului tranzactiei de vanzare-cumparare distingem: piata bunurilor si serviciilor, piata factorilor de productie, piata muncii, piata capitalurilor si titlurilor de valoare, piata resurselor naturale, piata monetara, etc.

Dupa ofertanti si purtatorii cererii de consum deosebim: piata taraneasca, piata viticultorilor, piata cerealelor, piata producatorilor de lapte, etc.

In raport cu gradul de satisfacere al cererii unui anumit produs, piata poate fi saturata sau nesaturata.

Dupa gradul de dispersare teritoriala deosebim: piete dispersate (comert en detail specializat) si piete concentrate (hale agroalimentare, hipermagazine, piete de gros, burse agricole, etc.).

Dupa gradul de intindere geografica, piata poate fi interna (locala) si mondiala (externa). Intre piata interna si cea externa exista stranse legaturi de interdependenta. Acestea rezida din faptul ca cele doua categorii de piete apar pe rand, una fata de cealalta, in calitate de furnizor (ofertant) si respectiv, de beneficiar.

Dupa accesul consumatorilor pe piata, aceasta poate fi libera si reglementata.

Piata interna a produselor agricole si agroalimentare prezinta o evolutie continua, ca urmare a influentei mai multor factori dintre care: modificarea productiei agricole, nivelul populatiei, evolutia preturilor produselor agricole si agroalimentare, etc..

Productia agricola reprezinta factorul principal al dinamicii pietei, determinand marimea ofertei de produse agricole pe piata si implicit posibilitatile satisfacerii cererii de consum.

Un alt factor al evolutiei pietei il constituie si importurile de produse agricole si agroalimentare. Importanta acestui factor este relativ redusa, datorita faptului ca exceptand unele produse agricole care nu gasesc conditii favorabile in tara noastra, celelalte produse agricole si agroalimentare pot fi asigurate, in cea mai mare parte, din productia proprie.

Nivelul veniturilor populatiei influenteaza dimensiunile pietei prin intermediul cererii de produse agricole. Acest fenomen poate determina largirea sau restrangerea pietei interne, cresterea si diversificarea cerintelor de consum, modificarea puterii de cumparare si a solvabilitatii cererii de consum, etc.

Marimea preturilor agricole si agroalimentare influenteaza asupra accesibilitatii produselor, a solvabilitatii cererii de consum, a puterii de cumparare a populatiei. Influenta preturilor asupra cumparatorilor depinde si de natura produsului solicitat. Astfel, majorarea pretului la un produs alimentar de baza (paine, carne) nu determina in mod obligatoriu reducerea cererii de consum pentru produsul respectiv. Cererea de consum poate ramane la nivelul avut anterior majorarii pretului, iar dupa o anumita perioada de timp, se poate inregistra chiar o crestere a consumului. Stabilitatea preturilor produselor agricole si agroalimentare este asigurata de compensarea tendintelor de majorare la unele produse, cu cele de reducere la altele (de obicei de natura nealimentara). Trebuie subliniat faptul ca si in cadrul produselor alimentare trebuie sa se urmareasca existenta anumitor corelatii intre preturile diverselor produse sau intre sortimentele si calitatile aceluiasi produs, astfel incat interesele consumatorilor sa nu fie afectate.