Cerintele obligatorii ale calitatii

Cerintele obligatorii ale calitatii

Instrumentele de analiza si factorii care influenteaza calitatea unui produs agricol sau agroalimentar presupun respectarea anumitor cerinte (mize).

Literatura de specialitate citeaza 5 cerinte sau mize ale calitatii si anume (fig. 13):

Fig. 13 - Cele cinci cerinte (mize) ale calitatii unui produs agricol sau agroalimentar

Miza economica presupune scaderea costurilor non-calitatii, care pot reprezenta o pondere de pana la 30 % din cifra de afaceri a agentilor economici.

De asemenea, miza economica are ca obiectiv reducerea costului unitar si cresterea profitului.

Maiestria profesionala si tehnica are in vedere urmatoarele aspecte:

angajatul sa cunoasca permanent ce are de facut;

integrarea in procesul tehnologic a progresului stiintific si tehnic;

cunoasterea perfecta a utilitatilor de productie si a informatiei in legatura cu acestea;

argumentarea eficacitatii sistemului de productie practicat

Mizele comerciale se bazeaza pe urmatoarele aspecte:

reducerea nonconformitatilor produselor realizate;

evitarea subofertei;

gradul de satisfacere a clientilor;

recunoasterea comerciala a firmei si a produselor sale;

fidelitatea clientilor;

patrunderea pe noi piete;

argumentarea numarului de clienti..

Mizele sociale si umane presupun printre altele:

valorizarea potentialului uman al firmei, prin transformarea aptitudinilor in competente;

evitarea conflictelor interumane prin elaborarea unui proiect al repartitiei echitabil;

recunoasterea valorii lucratorilor;

promovarea spiritului de lucru in echipa si motivarea activitatii personalului.

Mizele reglementarilor (juridice) au ca obiect cunoasterea, informarea si aplicarea reglementarilor in materie de calitate si obligativitatea firmelor de a certifica calitatea produselor lor.

Orice reglementare trebuie sa fie luata in considerare si integrata in activitatea intreprinderii.

Calitatea se bazeaza pe urmatoarele 5 imperative (principii):

conformitatea;

prevederea;

masura;

responsabilitatea;

excelenta.

Conformitatea este rezultatul negocierilor intreprinderii cu clientii sai. In cadrul acestui demers, intreprinderea propune serviciile sale tinand seama de posibilitatile de realizare, iar clientii isi exprima exigentele lor in functie de nevoile exprimate.

Rezultatul acestor negocieri dintre oferta intreprinderii si nevoile de consum ale clientilor se inscrie in caietul de sarcini, care reprezinta practic un contract prin care intreprinderea se angajeaza a fabrica anumite produse in conformitate cu rezultatele negocierilor.

Pot aparea si situatii in care intreprinderea nu reuseste sa realizeze in totalitate oferta, in conformitate cu ceea ce s-a angajat prin caietul de sarcini.

De aceea, principiul conformitatii presupune reducerea si eliminarea deficientelor la produsele pe care intreprinderea le realizeaza si s-a angajat sa le realizeze.

Aceste deficiente sau nonconformitati, care rezulta ca urmare a nerespectarii exigentelor specificate in caietul de sarcini, pot reprezenta un cost destul de important pentru intreprindere.

Pentru intreprinderile performante se impun urmatoarele masuri:

sa evite nonconformitatile;

sa fie capabile sa descopere nonconformitatile;

sa izoleze si sa trateze nonconformitatile;

sa puna in aplicare actiunile corective si cele preventive.

Principiul conformitatii se poate rezuma astfel:

Prevederea cuprinde totalitatea mijloacelor importante care permit sesizarea cu anticipatie a aparitiei unor deficiente in procesul fabricarii produselor.

Sistemul calitatii presupune a face economii asupra costurilor noncalitatii.

Costurile eliminarii deficientelor variaza si in functie de stadiul interventiei, cunoscandu-se faptul ca, o interventie tardiva, conduce la o crestere importanta a costurilor.

Masura reprezinta un indicator al calitatii. Pentru a masura performanta se utilizeaza indicatorii obiectivi si cantitativi, care pot evidentia un anumit nivel atins, dintre care mentionam:

ponderea rebuturilor (produse nonconforme);

rata reclamatiilor;

respectarea termenelor de livrare.

Responsabilitatea este principiul potrivit caruia fiecare membru al intreprinderii se face responsabil pentru asigurarea calitatii.

De aici, rezulta faptul ca toti membrii intreprinderii participa la realizarea calitatii, care trebuie sa raspunda satisfacerii clientilor sai.

In acest context, se impune ca tot personalul intreprinderii sa tina seama de "spiritul de echipa", pentru ca rezultatul muncii lor sa corespunda scopului urmarit.

Se poate spune ca potrivit acestui principiu, calitatea este un lant unde fiecare veriga a intreprinderii este indispensabila in realizarea obiectivelor calitatii.

Excelenta este lupta impotriva fatalitatii, angajatii intreprinderii respectand cu strictete urmatoarele cerinte:

eu merg sa realizez produse calitative;

eu realizez bine lucrarile de prima data pentru a nu avea nimic de refacut

Obiectivul final al excelentei este ca intreprinderea sa ajunga renumita, respectand urmatoarele reguli:

fara defecte;

fara intarzieri (amanari) la livrare;

fara a produce pe stocuri;

fara reclamatii;

fara accidente in procesul muncii;

fara dispret fata de personalul unitatii.

Pentru analiza calitatii se pot utiliza sase instrumente simple de analiza si anume:

A.     diagrama fabricatiei;

B.      diagrama PARETO;

C.     diagrama cauza-efect;

D.     lista activitatilor si controalelor;

E.     graficul dispersiei;

F.     graficul controlului continuu.

A.        Diagrama fabricatiei cuprinde schema tuturor etapelor necesare fabricarii unui produs, cat si caracteristicile tehnice si controalele efectuate pe tot fluxul fabricatiei.

Diagrama fabricatiei permite vizualizarea tuturor etapelor de fabricatie a produsului in ansamblul lor.

De asemenea, prin diagrama fabricatiei se poate analiza mai usor si se poate intelege mai bine procesul de fabricatie si momentele cand trebuie intervenit asupra acestuia.

Diagrama fabricatiei trebuie sa fie verificata si validata pe teren, concret si nicidecum teoretic, in birou.

B.        Diagrama PARETO este cunoscuta si sub denumirea de "regula 20/80" sau "metoda ABC".

Diagrama PARETO contine o histograma care reflecta diferite evenimente sau cauze, dupa importanta acestora.

Folosind diagrama PARETO, fenomenele se clasifica in ordinea importantei acestora, fapt ce permite stabilirea prioritatilor in actiunile ce se vor intreprinde.

Pentru constituirea diagramei PARETO se parcurg mai multe etape:

culegerea datelor privind defectele;

repartizarea defectelor pe categorii;

clasificarea categoriilor de defecte in ordinea descrescatoare a frecventei acestora;

calculul procentual cumulat;

se traseaza graficul folosind o scala adaptata;

se plaseaza coloanele pe grafic, incepand cu cea mai mare, din stanga spre dreapta;

se traseaza curba dupa procentul cumulat pentru fiecare defect.

C.        Diagrama cauza-efect se bazeaza pe "regula celor 5 M "(mana de lucru, materialul, materiile prime, mijloacele, metodele), construindu-se o diagrama care rezuma cele 5 mari cauze posibile si efectele acestora, care pot constitui o problema esentiala in domeniul agroalimentar.

D.        Lista activitatilor si controalelor este un instrument simplu dar eficient, care cuprinde toate operatiunile sau controalele ce urmeaza a se efectua, fie intr-o ordine cronologica, fie dupa un clasament al prioritatilor.

E.         Graficul dispersiei este util pentru a verifica existenta corelatiei dintre doua marimi, respective posibila relatie cauza-efect dintre aceste marimi.

De asemenea, graficele dispersiei pot evidentia evolutia valorilor unui parametru in raport cu evolutia altui parametru.

Exemplul tipic este relatia de tipul ecuatiei dreptei :

y = ax + b

Putem intalni mai multe tipuri de corelatii:

pozitive (care semnifica faptul ca daca o variabila creste, cealalta variabila va creste in aceeasi masura);

negative (daca o variabila creste, cealalta variabila descreste);

inexistente (nu exista legatura intre variabile).

Intensitatea corelatiei poate fi: puternica, slaba, de tip liniar sau neliniar.

F.          Graficul controlului evidentiaza rezultatele masurarii efectelor. Graficele de control sunt cunoscute si sub denumirea de "carti de control" si se pot efectua periodic sau continuu.

Certificarea asigurarii calitatii cuprinde :

certificarea sistemelor de asigurare a calitatii;

acreditarea laboratoarelor;

asigurarea calitatii - care poate fi definita prin interpretare standardului ISO 9000.

Incepand cu anul 1993, certificarea de catre un tert independent si impartial constituie un factor obligatoriu al schimburilor comerciale. Certificarea asigurarii calitatii va da posibilitatea sa se ateste ca sistemul raspunde exigentelor, in concordanta cu formularile din standardele seriei ISO 9000, EN 29.000 (96).

In acelasi timp, acreditarea laboratoarelor permite sa se ateste ca un laborator detine un sistem performant de control al calitatii, care raspunde exigentelor formulate in standardele EN 45.002, referitoare la "Criteriile generale privind functionarea laboratoarelor de incercari".

Certificarea de produs/serviciu/proces atesta conformitatea produselor/serviciilor/proceselor in concordanta cu reglementarile, standardele sau specificatiile tehnice date. Acest tip de certificare poate avea caracter obligatoriu sau voluntar.

Demonstrarea conformitatii produselor se poate realiza prin prezentarea unui certificat de conformitate sau a unei marci de conformitate.

In tara noastra, gestionarea marcilor de conformitte se face de catre Asociatia de Standardizare din Romania (ASRO), inregistrandu-se la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci (OSIM), marca SR si marca SR-S.

Factorii care influenteaza calitatea produselor agricole si agroalimentare se pot incadra in doua grupe:

factori tehnici, specifici procesului tehnologic;

factori specifici circulatiei produselor, in procesul distributiei si valorificarii acestora.

1) Factorii care actioneaza in procesul tehnologic de productie si fabricatie pot fi:

specia vegetala sau animala din care provine produsul;

solul, ca suport fizic si rezerva de substante nutritive;

umiditatea, exprimata prin continutul in apa al solului si prin cantitatea de vapori de apa aflata in atmosfera in orice moment;

temperatura, exprimata prin valorile medii zilnice, lunare sau anuale, precum si prin suma gradelor pozitive, negative si suma gradelor active pentru fiecare specie si soi;

lumina, care favorizeaza sau nu in anumite procente, unele procese fiziologice, cum sunt inflorirea, legarea, fructificarea etc., in cultura plantelor, precum si in cresterea animalelor;

continutul atmosferei in bioxid de carbon (CO₂), care variaza in jurul cifrei de 0,03 %, in cazul serelor unde acest continut poate creste, recoltele obtinute sunt cu mult mai mari decat in camp deschis unde vantul disperseaza aerul si cu acesta si bioxidul de carbon;

prezenta oxigenului, care este absolut necesara atat pentru cresterea si dezvoltare organelor aeriene, cat si a celor subterane;

praful, care actioneaza in sens negativ in zonele unde exista fabrici de creta, ciment, negru de fum etc., atmosfera continand in suspensie o cantitate insemnata de particule fine;

bolile criptogamice si insectele, prin activitatea lor reprezinta un factor ce imputineaza productia agricola si uneori depreciaza total calitatea acesteia;

alimentatia animalelor, prin structura ratiei furajere are un rol deosebit, influentand in mod direct calitatea produselor de origine animala;

masurile tehnice in cultura plantelor si cresterea animalelor.

2) Factorii ce actioneaza in sfera circulatiei produselor, in procesul distributiei si valorificarii acestora pot fi:

materia prima necesara in fluxurile de circulatie are o importanta hotaratoare pentru calitatea produsului; cu cat aceasta materie prima este de calitate mai buna, cu atat produsul obtinut va fi de calitate superioara;

materialele auxiliare si procesul tehnologic contribuie, de asemenea, intr-o masura mare la formarea proprietatilor marfurilor, schimband corespunzator, in raport cu gradul de prelucrare, structura, aspectul si forma acestora;

ambalarea produselor (ambalajul de contact) permite protejarea acestora, usureaza comercializarea, transportul, pastrarea si in plus indeplineste conditiile igienice si estetice; ambalarea necorespunzatoare creeaza greutati in desfacerea marfurilor, putand provaca si degradari;

agentii fizici (lumina, variatiile de temperatura, de umiditate), mecanici (socurile, vibratiile), chimici (gazele, vaporii), biologici (microorganismele, insectele, rozatoarele), pot deprecia marfurile in timpul transportului, manipularii si pastrarii; pastrarea corespunzatoare mentine sau chiar imbunatateste calitatea unor produse

Pentru micsorarea pierderilor in sfera circulatiei produselor se recomanda urmatoarele:

cunoasterea instructiunilor referitoare la pastrarea marfurilor;

aplicarea si respectarea intocmai a tuturor instructiunilor;

luarea de urgenta a tuturor masurilor ce se impun pentru inlaturarea cauzelor care produc deprecierea calitativa a produselor