Certificarea si necesitatea schimbarii normelor de calitate

Certificarea si necesitatea schimbarii normelor de calitate

Certificarea semnifica faptul ca sistemul managementului calitatii a fost recunoscut (atestat) ca raspunzand criteriilor de eficacitate prezentate prin normele de referinta (ISO).

Certificarea este un mijloc de valorificare pentru intreprindere, dar aceasta nu inseamna sfarsitul.

Certificarea presupune parcurgerea mai multor etape:

identificarea campului de certificare;

identificarea clientilor si a exigentelor acestora;

definirea proceselor;

evaluarea riscurilor in cadrul diferitelor procese;

definirea parghiilor ameliorarii;

revederea optiunilor conducerii intreprinderii;

stabilirea planului de actiune;

urmarirea (supravegherea) activitatilor.

Asigurarea eficacitatii sistemului managementului calitatii si certificarea reprezinta etapele maiestriei totale a calitatii.

Intreprinderea trebuie sa se inscrie intr-o dinamica a ameliorarii continuie a calitatii care ii va permite sa ajunga la calitatea totala.

In Europa de vest, normele ISO 9001, 9002 si 9003 din anul 1994 au fost remaniate in anul 2000, intr-o singura norma : ISO 9001.

Normele de referinta din 1994, bazate in principal pe productie (maniera de a face) au fost regandite pentru a ingloba ansamblul sistemului de management al calitatii (maniera de a fi).

Principalele procese descrise prin norme sunt:

clientii;

revederea directiunii;

conceptia si dezvoltarea;

cumpararea;

productia

Ameliorarea continua a proceselor de fabricatie permite apropierea cat mai rapida de managementul calitatii totale.

In normele ISO 9001 - versiunea 2000, procesul este elementul esential, elementul motor. Intreprinderea este definita ca un macroproces, care se subdivide in mai multe procese. Un proces reprezinta o activitate prin care se transforma elementele intrate in elemente iesite, cu crearea unei valori adaugate:

In noua norma, clientul este elementul central al activitatii firmei agricole sau agroalimentare

Stapanirea unui proces necesita mai multe informatii:

cunoasterea eficacitatii elementelor de intrare si a celor de iesire;

cunoasterea functionarii activitatii descrise in procesul urmator - bazat pe regula celor 5 M;

cunoasterea interactiunii procesului cu alte procese (spre exemplu, elementul de iesire a unui proces poate constitui elementul de intrare a procesului urmator si invers).

Fiecare proces trebuie sa fie bine documentat si sa fie descris intr-o anumita procedura.

Certificarea calitatii in domeniul agroalimentar in unele tari dezvoltate prezinta anumite particularitati (113).

Astfel, in Franta, sistemul de certificare al produselor in domeniul agroalimentar a fost introdus inca din anul 1960, cand a fost elaborat primul sistem de certificare a produsului, cunoscut sub numele de "sistemul etichetelor", in sensul de marca speciala a produselor alimentare, cat si a produselor agricole nealimentare si neprelucrte.

Etichetele agricole sunt marci colective, care atesta faptul ca un produs alimentar sau agricol nealimentar si neprelucrat, poseda un ansamblu distinct de caracteristici specifice, precizate in prealabil si care stabilesc un nivel de calitate numit "calitate superioara", deosebindu-le de produsele similare prin conditiile specifice de productie sau de fabricatie, si dupa caz, prin originea lor.

Etichetele agricole nationale (eticheta rosie), cat si cele regionale sunt acordate de catre un "organism certificator", la care adera profesionistii interesati.

Certificatul de conformitate este elaborat tot de catre un organism acreditat, pe baza unor reguli care difera de cele prevazute pentru etichetare. Intreprinderea    are posibilitatea si nu obligatia de a utiliza o marca colectiva redata printr-o sigla care atesta certificarea, fiind obligata, in acelasi timp, sa urmareasca ca in prezentarea si etichetarea produselor sa fie indicata natura caracteristicilor verificate, astfel incat consumatorul sa le poata intelege si evalua cu usurinta.

Marca NF, lansata in 1938, este cea mai importanta marca de conformitate franceza, gestionata de AFNOR (Asociatia Franceza de Standardizare) si se atribuie nuami pe baza incercarilor de conformitate la care este supus produsul, in laboratoarele de incercari independente, acreditate de Reteaua Nationala de Incercari (creata in 1978), cat si de experti independenti aflati sub egida AFNOR.

Certificarea NF presupune introducerea sistemului de asigurare a calitatii si se realizeaza prin audituri periodice asupra sistemelor de asigurare a calitatii la fabricant, cat si prin incercari ale conformitatii produsului cu standardele ce ii sunt aplicabile.

Pentru fabricanti, certificatul NF ofera o serie de avantaje de natura comerciala si concurentiala, care rezulta din garantia data cu privire la securitatea si calitatea produsului de catre un organism tert, independent de fabricant si utilizator, credibil.

Marca de conformitate cu standardele nationale, recunoscute pe piata de consumatori, constituie o dovada a respectarii codului pietei publice, care prin intermediul recunoasterii internationale a marcii, ofera posibilitatea exportului produselor si pe acele piete unde marca respectiva este necunoscuta.

Avantajele oferite de certificatul NF pentru consumatori este o dovada vizibila a calitatii produsului, data de un organism in care poate avea incredere, facilitandu-i decizia de cumparare.

In Italia, sistemul de certificare cuprinde reglementari generale cu privire la denumirile de origine si denumirile tipice (standarde calitative) pentru vinuri si branzeturi, iar pentru celelalte produse sunt reglementari particulare (spre exemplu, Legea reglementarii la paste).

In Marea Britanie, sistemul de certificare cuprinde reglementari care vizeza compozitia si etichetarea unor produse, precum si Lista standardelor de produse.

Organizatia "Food glearn Britain" se sprijina pe planuri de certificare, care combina standardele privind conditiile de preluare si fabricatie, cu regulile de asigurare a calitatii.

In Germania, sistemul de certificare cuprinde reglementari privind marfurile alimentare, codurile de utilizare pentru fabricatie si comercializare si un anumit numar de produse care fac obiectul unor marci de calitate, eliberate in urma unor incercari tehnice, efectuate de organisme internationale.

In Spania, sistemul de certificare cuprinde Codul Alimentar Spaniol, alcatuit din reglementari tehnice si sanitare obligatorii, elaborate de CIOA (Comisia Interministeriala Alimentara), precum si din marca de conformitate N a Asociatiei Spaniole de Standardizare.

Marca de conformitate N constituie simbolul certificarii in strainatate, care exprima garantia ca un produs realizat in Spania este in concordanta cu standardele.

In S.U.A., peste 80 % dintre produse inca mai circula liber in comert, pe baza declaratiei de conformitate a producatorului, fara interventia mecanismelor de certificre.

Declaratia de conformitate a producatorului este procesul prin care un fabricant sau un furnizor certifica faptul ca produsul sau respecta unul sau mai multe standarde, pe baza propriului sistem de control sau al rezultatelor inspectiilor pe care le efectuiaza el insusi sau alti factori autorizati sa le efectueze in numele sau.

Compatibilitatea, integritatea si reputatia fabricantului determina nivelul de incredere ce-l poate avea consumatorul in aceasa declaratie de conformitate.

Criteriile si procedurile care se recomanda producatorului sunt inscrise in "Standardul National American pentru Certificare fata de producator sau furnizor".

In acelasi timp, certificarea se poate face si de catre o terta parte, in conformitate cu prevederile "Standardului National American pentru Certificare - Program de certificare terta-parte".

Organismele de certificare pot fi :

societati profesionale sau tehnice;

asociatii de comert;

organizatii de testare sau inspectie.

Incepand cu anul 1990, S.U.A.    s-a aliniat practicii Comunitatii Europene de a concentra la nivel national activitatera de acreditare.

Astfel, in cadrul Asociatiei Americane pentru Calitate (ASQC), s-a infiintat un organism de acreditare a organismelor de certificare.

Programele de acreditare si certificare din S.U.A. sunt inventariate si prezentate detaliat in unele publicatii ale Institutului National de Standarde si Tehnologie, din cadrul Departamentului Comertului.