Clasificarea produselor agricole

Clasificarea produselor agricole

Inainte de a prezenta clasificarea produselor agricole si agroalimentare, este necesar sa precizam diferenta dintre produsul agricol si produsul alimentar.

Astfel, produsul agricol pentru a deveni produs alimentar trebuie sa sufere urmatoarele transformari esentiale:

1. o transformare fizica, de exemplu, laptele de oaie poate deveni cas sau telemea;

2. o schimbare a marimii, de exemplu, animalele vii, prin sacrificare, se transforma in carne transata;

3. o transformare in timp, de exemplu, graul recoltat in luna iulie este oferit pentru consum in tot timpul anului, sub forma initiala (bruta) sau sub forma transformata in faina;

4. o transformare in spatiu, de exemplu, ceapa recoltata intr-un anumit bazin legumicol poate fi oferita pentru vanzare in magazinele oricarei localitati.

De asemenea, produsele agricole sunt anonime si gobale, acestea fiind produse standard clasate pe calitati, fata de produsele alimentare, care sunt individualizate.

Acest lucru se explica prin aceea ca, pe piata, consumatorul cumpara produsele alimentare individualizate, indiferent daca acestea sunt vandute imediat dupa recoltare (produse destinate consumului in stare proaspata) sau dupa ce     au suferit o anumita transformare prin procesare industriala. Aceasta este o conditie necesara in introducerea produsului pe piata.

Referitor la produsul alimentar (denumirea de aliment ca atare), in literatura de specialitate se apreciaza ca acesta trebuie sa indeplineasca trei conditii esentiale:

sa contina elemente nutritive (lipide, proteine, glucide);

sa satisfaca un apetit;

sa fie acceptat ca aliment intr-o comunitate sau areal teritorial.

In sfera pietelor agricole, pentru valorificarea produselor agricole se pot distinge mai multe criterii de clasificare, dintre care se pot aminti urmatoarele:

Dupa provenienta produsului respectiv se pot distinge:

produse ale culturilor cerealiere si tehnice (caracterizate printr-o posibilitate mai mare de pastrare, pretentii reduse pentru transport si manipulare, iar pentru consum trebuie sa fie prelucrate);

produse hortiviticole (caracterizate printr-un continut mare de apa, de aici decurgand pretentii ridicate privind transportul si pastrarea acestora);

produse de origine animala (caracterizate printr-un continut ridicat de alterare);

produse agricole secundare (paie, coceni, vreji, gunoi de grajd etc., a caror destinatie de valorificare o reprezinta frecvent productia vegetala sau animala din aceeasi unitate).

Din punct de vedere al partii din planta care se consuma, produsele agricole se pot imparti in:

fructe (organul folosit in consum este fructul, ca de exemplu: mere, nuci, ardei etc.);

seminte (in consum se folosesc semintele, ca de exemplu: graul, inul de ulei, bobul de linte etc.);

frunze (in consum se folosesc frunzele, cum ar fi de exemplu: salata, spanacul, etc.);

inflorescente (exemplu: conopida);

tulpini (organul care se consuma poate fi tulpina subterana (exemplu: cartoful) sau tulpina aeriana (exemplu: inul si canepa de fuior);

radacini tuberizate (exemplu: morcovul, sfecla rosie, etc.).

Din punct de vedere al gradului de maturitate, produsele agricole vegetale se pot imparti in urmatoarele grupe:

maturitatea de recoltare, reprezentand faza de dezvoltare in care produsele agricole au forma, marimea si culoarea caracteristice soiului, in conditiile agropedoclimatice ale scopului urmarit;

maturitatea de consum, reprezentand faza in care produsele au acumulat suficiente substante de rezerva si dupa recoltare pot dobandi maximum de insusiri gustative;

maturitatea comerciala, reprezentand faza de dezvoltare in care produsele agricole au dobandit insusiri cerute de comert deci sunt apte pentru a fi valorificate pe piata;

maturitatea tehnica, reprezentand faza in care produsele au acumulat suficiente substante de rezerva pentru a corespunde scopurilor de industrializare;

maturitatea fiziologica, reprezentand faza in care produsele au acumulat maximum de substante de rezerva, semintele si-au terminat ciclul morfologic si sunt apte pentru a germina.

Din punct de vedere al gradului de perisabilitate, produsele sunt grupate in patru categorii precizate in STAS nr. 6952/64, astfel:

produse foarte usor perisabile, in care intra anumite produse vegetale, ca de exemplu fructe: capsuni, mure, anumite legume etc.; precum si o serie de produse animale, ca de exemplu, laptele, carnea, etc.;

produse usor perisabile, ca de exemplu, fructe: piersici, caise, struguri, cirese, visine etc. sau legume: ardei, varza de vara, etc.);

produse perisabile cum sunt anumite fructe ca: mere, pepeni, struguri de masa etc. sau legume ca: patlagele vinete, ridichi de toamna, cartofi de vara, etc.;

produse rezistente, ca de exemplu: cerealele, unele fructe ca: nuci, alune, etc., unele legume ca: ceapa, cartofii de toamna, etc.

Din punct de vedere comercial, produsele se pot clasifica avand ca principal criteriu, data aparitiei acestora pe piata.

Acest moment al aparitiei pe piata este determinat de insusirile speciilor sau soiurilor, de conditiile existente in zona de productie, precum si de metodele agrotehnice aplicate de producatori pentru grabirea sau intarzierea maturarii, in functie de cerintele consumatorilor.

Din acest punct de vedere se folosesc terminologiile urmatoare:

trufandale (produsele, de regula, cele horticole, date in consum in afara perioadei normale de aparitie);

produsele horticole de "vara", de "toamna", de "iarna" (definite dupa perioada lor de consum);

Uneori in locul denumirilor de mai sus se folosesc denumirile: extratimpurii, timpurii si tarzii.

Din punct de vedere a practicii comerciale     impusa in cadrul pietei, produsele agricole si agroalimentare se impart in urmatoarele grupe principale:

marfuri cerealiere fainoase, care deriva din cereale;

zahar, miere si produse zaharoase

alcool, bauturile alcoolice si nealcoolice

stimulente si condimente

grasimi (care pot fi vegetale si animale);

lapte si produse lactate

oua

carne si produse din carne

peste si produse din peste

legume si fructe proaspete si conservate

Din punct de vedere al gradului si posibilitatilor de transformare (procesare se disting trei categorii de produse:

produse agricole brute, fiind reprezentate prin acele produse in stare proaspata, netransformate pentru consumul alimentar sau ca materie prima pentru industriile de transformare; in majoritatea cazurilor, producatorii agricoli comercializeaza productia lor sub forma produselor agricole brute;

produse alimentare intermediare, care sunt rezultatul primelor etape de transformare a produselor agricole brute si care contin toate componentele produselor agricole (de exemplu, faina rezultata din boabele de grau contine toate componentele produsului agricol brut, cum ar fi: gluten, vitamine, arome, etc.);

produse agroalimentare, care sunt reprezentate de produsele agricole brute transformate si/sau conditionate destinate consumatorilor; transformarea este facuta in cadrul activitatii de baza a agentilor economici specializati sau in cadrul sectoarelor de industrializare existente in activitatea unor producatori agricoli.

In afara acestor criterii de clasificare, produsele agricole mai pot fi clasificate din punct de vedere tehnologic (avand in vedere posibilitatile acestora de utilizare in industrie ca materie prima), dupa componentul chimic cu ponderea cea mai mare (de exemplu, produse bogate in amidon, substante pectice, vitamine etc.).

In procesul distributiei si valorificarii produselor agricole si agroalimentare, conform actelor de schimb in cadrul pietei, beneficiarii trebuie sa asigure receptionarea integrala a produselor agricole vegetale si animale aduse de catre producatorii agricoli.

Pentru acest motiv, controlul de calitate se materializeaza sub diferite forme:

1 - controlul receptiei materiilor prime si materialelor necesare tehno-logiei;

2 - controlul procesului de productie;

3 - controlul produselor finite;

4 - controlul comportarii produsului pe piata.

Indiferent de forma de control adoptata, ceea ce este caracteristic pentru sfera marketingului, o constituie marea diversitate a metodelor de control a produselor agroalimentare.

Aceste metode, dupa modalitatea de efectuare, pot fi:

fizice;

chimice;

biologice;

biochimice;

senzoriale.

Avand in vedere posibilitatea de cuprindere a cantitatii totale de produse ce se receptioneaza, metodele de control pot fi:

control integral;

control prin sondaj;

control statistic.

Tehnica receptiei produselor agricole ;i agroalimentare consta in receptionarea acestora pe loturi.

Lotul reprezinta cantitatea de marfuri, mentionata in STAS, care se livreaza in acelasi timp si asupra careia se efectueaza determinarile calitative.

Receptia calitativa se efectuiaza la intregul lot sau prin sondaj, tinand seama de conditiile de receptie prevazute in standardele si normele interne in vigoare.

Lucrarile de receptie calitativa cuprind:

luarea mostrelor si a probelor;

pregatirea lor pentru verificare;

verificarea propriu-zisa (verificarea aspectului general, a conditiilor tehnice si a conditiilor de marcare, ambalare, verificarea proprietatilor fizico-mecanice, chimice, etc.;

analiza rezultatelor

completarea documentelor (buletin de analiza, proces-verbal, etc.).

Mostra reprezinta partea dintr-un lot de produse agricole destinata analizei, in scopul verificarii caracteristicilor de calitate ale intregului lot.

Proba este o parte din mostra care se supune efectiv analizei.

Contraprobele se iau, de regula, in cazurile cand rezultatele analizei efectuate la unele din mostrele luate nu corespund prescriptiilor minime de calitate.

Admiterea sau respingerea lotului (partial sau total) se face in urma luarii mostrelor si a probelor si pregatirea acestora pentru analiza.

In urma receptiei calitative, produsele agricole se incadreaza pe calitati.

Refuzurile, spre deosebire de calitatile mentionate anterior, reprezinta produsele agricole ce nu se consuma in stare proaspata sau diferit prelucrata si care, drept urmare a calitatii acestora intra in procesul tehnologic de prelucrare printr-o tehnologie diferita (de regula, industriala).

Partile refuzate variaza nu numai cu natura materiei prime, ci si cu obiectul sau gustul personal. Refuzurile reprezinta partile nefolosite ale produsului agricol, care nu intrunesc conditiile STAS pentru receptionarea si folosirea lor.

O caracteristica principala a produselor agricole de care trebuie tinut seama in mod obligatoriu la receptia acestora o constituie pierderile naturale in timpul pastrarii si transportului.

Sub denumirea de pierdere naturala a produsului agricol se intelege micsorarea cantitatii initiale a acestuia, datorita cauzelor naturale care influenteaza continuu in timpul pastrarii si a transportului si care se leaga de aceste operatii.

Pe langa pierderile naturale considerate admisibile se mai pot inregistra si pierderi inadmisibile, provocate de urmatoarele cauze:

consumarea produselor de catre daunatori;

autoincingerea;

mucegairea sau degradarea produselor;

risipa;

aplicarea unui proces tehnolgic de conditionare, de manipulare sau de transport necorespunzator.

Legat de problema pierderilor din masa produselor apare necesara definirea notiunii de "termen de garantie", care reprezinta timpul in care producatorul garanteaza mentinerea indicilor de calitate ai produsului, in conditii normale de pastrare.

In aceasta perioada de timp, reconditionarea sau inlocuirea produsului se face pe seama si cheltuiala unitatii producatoare, daca nu se dovedeste ca deficienta de calitate este imputabila.

Termenul de garantie incepe de la data livrarii produsului.

Perioada de utilizare normata reprezinta intervalul de timp, in cadrul caruia produsul, in conditiile de exploatare, depozitare si transport stabilite conform normelor si normativelor tehnice, trebuie sa-si mentina nemodificate caracteristicile functionale.

La produsele cu termene de utilizare limitata, unitatile producatoare sunt obligate sa inscrie pe produs sau pe ambalajul produsului, dupa caz, anul si luna in care expira durata de garantie sau perioada de utilizare normata.