Delimitari conceptuale si clasificari privind produsele agroalimentare

Delimitari conceptuale si clasificari privind produsele agroalimentare

Politica de produs reprezinta conduita pe care o adopta firma referitor la dimensiunile, structura si evolutia gamei de produse ce fac obiectul propriei sale activitati, atitudine ce se raporteaza permanent la cerintele mediului de piata, la tendintele manifestate de ceilalti concurenti.

Obiectivele urmarite de politica de produs trebuie sa slujeasca scopului activitatii economice a firmei. Dincolo de specificitatea imprimata acestora de orizontul de timp pentru care se stabilesc, de profilul activitatii firmei sau de natura pietei careia se adreseaza, obiectivele politicii de produs privesc modul concret de alocare a resurselor pentru dimensionarea adecvata a structurii fabricatiei sau a marfurilor comercializate.

Existenta unei firme se justifica din punct de vedere economic numai in masura in care produce si pune la dispozitia pietei, produse si servicii destinate satisfacerii nevoilor consumatorilor. Acesta este si motivul pentru care specialistii considera produsul ca fiind elementul fundamental al mixului de marketing, iar politica de produs ca principala componenta a politicii globale de marketing. [35]

In sens clasic produsul poate fi definit ca un ansamblu de atribute si caracteristici functionale, reunite intr-o forma identificabila si tangibila, ce pot fi apreciate obiectiv cu ajutorul unor parametrii fizici, chimici, tehnici, economici si estetici care ii ofera proprietatea de a satisface o anumita nevoie sociala. Viziunea de marketing a modificat structural aceasta definitie si conceptul de produs a evoluat spre o combinatie intre produsul in sens fizic si o serie intreaga de atribute intangibile ce pot fi grupate in:

- componente corporale, cuprinzand caracteristicile merceologice ale produsului si ambalajul sau, determinate de substanta materiala a acestora, precum si utilitatea lor functionala. Se incadreaza aici dimensiunile calitative ale produsului ce tin de forma, gabarit si capacitate, structura si continut, greutate si densitate, putere instalata si rezistenta la actiunea factorilor de mediu;

- componente acorporale incluzand elemente ce nu au un corp material nemijlocit cum sunt: numele si marca, instructiunile de folosinta, pretul, etc.;

- comunicatiile privitoare la produs, care se refera la informatiile transmise de producatori sau de distribuitori spre cumparatorul potential cu scopul principal de a pozitiona produsul pe piata: circuite de distributie utilizate, actiuni de merchandising, actiuni de promovare la locul vanzarii, publicitate si relatii publice;

- imaginea produsului, se refera la sinteza reprezentarilor mentale de natura cohnitiva, afectiva, sociala si personala a produsului in randul cumparatorilor.

Extinderea caracteristicilor unui produs dincolo de nivelul functional reprezinta o adaptare la natura subiectiva a cererii, caracterizata de dorinte, preferinte, aspiratii privind statutul social. Cumparatorii pe masura cresterii veniturilor reale insista tot mai mult asupra componentelor psihologice, determinand o revizuire a conceptului de calitate a produsului si a modalitatilor de apreciere a acesteia.

Produsul alimentar destinat consumului final, respectiv consumului uman, reprezinta rezultatul activitatii unui sistem de organizatii format din societati de productie, de distributie si de promovare care apartin unor diferite domenii economice.

In conceptia de marketing alimentul este un potential de satisfactie ce trebuie inteles de eventualii cumparatori. Acest potential se transforma in realitate atunci cand consumatorul cumpara si utilizeaza produsul. Daca produsul alimentar ofera satisfactie cumparatorului si utilizatorului, el trebuie sa ofere in egala masura satisfactie distribuitorului si producatorului care la realizat.

Produsul alimentar trebuie sa satisfaca asteptarile rationale si irationale ale cumparatorilor cat si ale consumatorilor. In functie de tipul si locul de cumparare, raportul dintre cele doua categorii de asteptare este diferit. Pana la inceputul anilor `80 se distingeau trei tipuri de produse alimentare:

- de elita (sau festive) pentru care pretul conta mai putin, importanta fiind placerea pe care o genera consumul lor;

- de consum (sau uzuale) pentru care pretul era foarte important;

- intermediare, aflate intre primele doua atat ca pret cat si din punctul de vederea al calitatii.

In prezent segmentarea pietei europene sub acest aspect este binara ramanand numai alimentele festive si cele uzuale. Alimentele intermediare au disparut datorita pozitionarii lor dificile pe piata.

Clasificarea alimentelor se poate face dupa o multitudine de criterii, interes prezinta doar clasificarile care le impart dihotomic in: alimente uzuale si alimente festive, in alimente comune si alimente de calitate superioara, in alimente de baza si alimente de tip segment de piata, in alimente "servite" si alimente "neservite", s.a.[41]

Alimentele uzuale. Alimentatiei zilnice trebuie sa i se furnizeze alimente uzuale, care sa corespunda in mod esential asteptarilor rationale ale consumatorilor. Aceste produse permit: economie de bani; asigurarea mentinerii sanatatii, mai mult timp liber prin facilitarea operatiunilor menajere, comoditate in manipulare si stocare.

Alimentele festive. In cea mai mare parte consumul lor are o componenta irationala corespunzand in mod esential, asteptarilor irationale ale consumatorilor. Ele servesc pentru a face placere, pentru a satisface gusturile unor persoane sau sunt folosite in scopul afirmarii lor prin standardele calitative ridicate pe care le au. In general produsele "festive" sunt scumpe si trebuie sa aiba calitati organoleptice identificabile. Aspectul nutritional este mai putin important pentru ca este vorba de un consum ocazional. Produsele "festive" au adesea un consum strict sezonier (miel de Paste in Romania, curcan de Ziua Recunostintei in S.U.A).

Alimentele de calitate. Din perspectiva marketingului alimentul de calitate poate ingloba mai multe categorii:

- alimente biologice, motivele cumpararii lor poate fi: gustul natural, absenta elementelor chimice de sinteza, perioada indelungata de mentinere a calitatilor organoleptice, etc;

- alimente dietetice, motivul esential al cumpararii si consumarii lor este asigurarea unei alimentatii echilibrate, care permite mentinerea organismului in buna stare de sanatate timp indelungat;

- produsele "festive", motivatiile cumpararii sunt placerea gastronomica, placerea de a oferii.

Toate aceste categorii de alimente sunt in unele cazuri protejate prin semne de calitate.

Produsele de baza (paine, lapte) sunt consumate in cantitati mari de catre toate categoriile de consumatori.

Produsele tip segment de piata (branza sau parmezan) sunt destinate unui numar restrans de consumatori, formand de regula o nisa sau in cel mai bun caz un segment de piata.

Alimentele servite sunt cele care se consuma in restaurante iar alimentele neservite sunt cele consumate la domiciliu.