Exportul

Exportul

Cea mai simpla modalitate de patrundere pe o piata straina o constituie exportul. Firma poate sa desfasoare, din cand in cand, activitati de export pasiv al surplusului de produse proprii sau se poate implica activ in extinderea operatiunilor de export pe o anumita piata. In ambele cazuri, ea produce toate marfurile pe plan intern, modificandu-le sau nu in vederea comercializarii lor pe piata internationala. Exportul implica efectuarea unor schimbari minime in structura liniilor de produse, organizarii, investitiilor si obiectivelor firmei.

Exportul indirect presupune separarea functiilor comerciale de cele de productie in unitati autonome care actioneaza in calitate de comercianti. De regula, firmele incep prin a desfasura activitati de export indirect, apeland la intermediari internationali cu sediul in aceeasi tara. Exportul indirect implica efectuarea unor investitii reduse, ca urmare a faptului ca firma nu trebuie sa intretina o forta de vanzare in strainatate si nici nu stabileste contacte externe. De asemenea, el implica asumarea unui risc minim. Intermediarii cu sediul in tara exportatorului-agentii de desfacere in strainatate, organizatiile cooperatiste, agentii exportatori de stat si firmele de export- utilizeaza cunostintele si serviciile proprii, astfel incat acesta din urma are mai putine sanse sa greseasca.

Exportul direct presupune faptul ca producatorul isi realizeaza prin propriile mijloace exportul de marfuri si servicii. Avantajele realizarii unui aparat propriu de comert exterior constau, in principal, in urmatoarele:

ofera producatorilor posibilitatea sa participe la insusirea profitului comercial, avantaj economic care poate deveni considerabil in masura in care, printr-o strategie adecvata de marketing, se obtin preturi avantajoase pe pietele externe.

producatorii au posibilitati largi sa se mentina in contact cu piata, receptionand in mod operativ schimbarile care au loc in domeniul cererii si adaptand productia de export la cerintele mobile ale pietei.

ofera posibilitati sporite pentru promovarea marcii de fabrica, pentru consolidarea pe aceasta baza a pozitiei intreprinderii pe piata externa.

Pe langa aceste avantaje exista insa si niste limite ale exportului direct. Astfel, cheltuielile de comercializare sunt ridicate si ca urmare numai de la un anumit volum al vanzarilor exportul direct devine rentabil. Totodata, riscurile specifice activitatii de comert exterior care sunt de un grad superior se rasfrang in totalitate asupra intreprinderii. In plus, este necesara constituirea unor servicii sau compartimente profilate pe activitatile internationale si incadrate cu personal de specialitate, ceea ce implica noi costuri si riscuri in planul managementului.

Investitiile directe

O firma obtine o implicare maxima pe piata internationala prin intermediul investitiei directe, respectiv prin crearea unor capacitati de asamblare sau de productie in strainatate. Investitiile straine directe sunt definite de Fondul Monetar International ca fiind "investitii destinate crearii sau dezvoltarii unei forme de implicare permanenta intr-o intreprindere si care antreneaza un anumit control asupra gestiunii acesteia."

Trebuie subliniat ca o investitie directa nu reprezinta numai o miscare de capitaluri. Ea este in general insotita de o deplasare de mijloace fixe, de licente de brevet si marci, avand drept scop sa asigure un anumit control asupra unei intreprinderi. Pe plan international, acest scop este atins cand procentajul participarii in cadrul capitalului unei intreprinderi straine depaseste 20%.

Investitiile directe cuprind achizitii, fuziuni si investitii pe loc gol.

Achizitiile inseamna, in primul rand, preluarea unor intreprinderi, caz in care intreprinderile raman separate din punct de vedere juridic, tranzactia avand ca obiectiv dobandirea unui numar suficient de mare de actiuni ale intreprinderii achizitionate. In general, datorita faptului ca marcile de produs se impun foarte greu pe piata, marile companii tind sa achizitioneze firme locale cu o retea de productie si de distributie deja existenta.

Fuziunile presupun contopirea patrimoniilor a doua intreprinderi. Aceasta se poate face pe doua cai: prin absorbtie si prin consolidare. Absorbtia implica incetarea existentei intreprinderii achizitionate si se realizeaza prin doua metode: fuziunea statutara care se realizeaza prin preschimbarea actiunilor intreprinderii achizitionate in actiuni ale intreprinderii achizitoare si achizitionarea de active care se face prin cumpararea contra bani a activelor intreprinderii preluate. Consolidarile presupun contopirea a doua firme si formarea unei noi intreprinderi prin schimbul de actiuni ordinare intre actionarii firmelor participante la fuziune.

Investitiile pe loc gol reprezinta unitati detinute in proportie de 100% de catre intreprindere in strainatate. Desi reprezinta o forma tot mai rar intalnita in practica internationala, ele au ca avantaje principale protectia tehnologiilor de varf, posibilitatea integrarii productiei, eficienta operationala. In acelasi timp ele au si limite printre care se numara costul mare al investitiei, necesitatea de a pleca de la zero, perioada lunga de acomodare, riscul politic extern maxim.

In domeniul marketingului, incercand sa controleze mai mult factorii mixului de marketing, firma cu activitate internationala constituie unitati operative proprii in una dintre modalitatile prezentate anterior in scopul de a produce si/sau distribui direct si de a coordona aceste activitati cu acelea ale agentilor si distribuitorilor. Unitatile operative pot exista in doua forme juridice:

Filiala fara personalitate juridica. Aceasta poate fi supusa legislatiei fiscale locale, ceea ce comporta mari probleme pentru firma-mama care trebuie sa integreze contabilitatea ei in propria contabilitate si sa suporte mari probleme valutare.

Sucursala, asociata cu proprie personalitate juridica. Sucursala are avantaje operative si valutare mai mari decat filiala si permite societatii-mama sa tina profiturile in strainatate in valute mai puternice decat moneda nationala. Din aceste motive, sucursala este forma cea mai utilizata pe pietele straine.