TIPOLOGIA SERVICIILOR PUBLICE

TIPOLOGIA SERVICIILOR PUBLICE

Diversitatea serviciilor publice determina o grupare a acestora, tinand seama de o serie de criterii (vezi: fig. 2.).

Dupa criteriul juridic deosebim:

a. servicii publice administrative (SPA), care nu au un obiect de activitate industriala sau comerciala. Ele sunt supuse sistemului juridic administrativ. Serviciile administrative reprezinta o activitate sau un ansamblu de activitati prin care institutiile publice actioneaza intr-un cadru legislativ bine determinat, pentru a satisface interesul general si/sau individual al membrilor unei comunitati umane (invatamant, sanatate publica, cultura etc).

b. servicii publice industriale si comerciale (SPIC), ce constituie o activitate sau mai multe activitati ce au ca finalitate satisfacerea unui interes individual, particular si care nu poate fi satisfacut de o institutie publica din sistemul adminisrativ (transportul aerian, C.F.R. etc).

Dupa modul de finantare distingem:

a. servicii publice finantate din taxele platite de beneficiari - cazul S.P.I.C.;

b. servicii publice finantate de la bugetul central/local - situatia S.P.A.

Fig. 2. Tipologia serviciilor publice

Dupa modul de cooperare la satisfacerea interesului public exista:

a. servicii publice, la realizarea carora nu sunt implicate persoane din afara si care au drept scop satisfacerea directa si individuala a particularilor. Aceste servicii prezinta un element comun si anume ca cetateanul asteapta de la ele satisfacerea unei cerinte personale si trebuie sa intre in raport cu ele pentru a o obtine. Exemplu: servicii industriale si comerciale, servicii sociale, invatamant, cultura etc. Particularul are, fata de ele, calitatea de beneficiar sau de client, daca este vorba de un S.P.I.C. [11, p. 56].

b. servicii publice, la realizarea carora participa indirect    si alte persoane, fara ca beneficiarul sa intre in contact cu serviciul respectiv. In asemenea situatii, clientul este utilizator si nu beneficiar. Exemplu: intretinerea retelei de drumuri;

c. servicii publice, la realizarea carora sunt implicate persoane din randul    cetatenilor si destinate intregii entitati umane, fara ca indivizii sa cunoasca, in mod individual, rezultatul. Exemplu: apararea nationala, serviciul diplomatic, serviciul de informatii etc.

in functie de nivelul la care se realizeaza, serviciile publice se grupeaza astfel:

a. servicii publice nationale, care chiar daca sunt situate in unele zone teritoriale, intereseaza ansamblul colectivitatii nationale;

b. servicii publice locale, care se infiinteaza si se organizeaza la nivel de comuna, oras, municipiu, judet.

Din punct de vedere al formei de proprietate, evidentiem:

a. servicii publice monopolizate, furnizate numai de institutiile administrative, care detin si monopolul asupra activitatilor respective;

b. servicii publice nemonopolizate, care sunt realizate de subiecti economici publici si/sau privati. Asemenea servicii sunt oferite atat de institutiile publice, cat si de organizatiile private.

Dupa modul de gestionare a serviciilor publice deosebim:

a. servicii publice gestionate de o persoana publica (stat, comunitati locale, institutii);

b. servicii publice gestionate de o persoana privata (fizica sau juridica) [2, p. 33/54].

(a) Persoana publica poate gestiona un serviciu public astfel:

in regie proprie;

prin intermediul unei institutii specializate.

In general, totalitatea serviciilor publice administrative sunt gestionate in regie proprie. De asemenea, si unele S.P.I.C. pot fi gestionate in regie proprie.

Gestiunea serviciului public in regie proprie poate fi directa, respectiv pe baza finantarii de catre administratie, sau indirecta pe baza unei autonomii financiare.

Autoritatile administratiei publice locale pot asigura prestarea unor servicii prin intermediul unor institutii (agentii) specializate in activitati de interes public (exemplu: drumuri, canalizari, distributie energie termica etc).

Trebuie mentionat ca in practica tarilor occidentale apare si prestarea serviciilor publice in gestiune delegata unilateral (printr-un act juridic unilateral - lege, H.C.L. etc).

In aceste tari, acolo unde autoritatile publice detin capitalul majoritar in cadrul unei societati comerciale, se realizeaza privatizarea acesteia printr-un act juridic unilateral; astfel, prin hotararea autoritatii deliberative se cedeaza cota de participare la capital catre ceilalti actionari, urmand ca serviciul public sa functioneze in continuare in regim privat.

In conditiile privatizarii serviciilor publice, aceasta forma de gestionare incepe sa se manifeste, insa timid, si in tara noastra.

De exemplu la Iasi, printr-o H.C.L. s-a aprobat privatizarea serviciului public de salubritate si crearea Societatii comerciale "SALUBRIS' S.A.. Concret, H.C.L. Iasi de privatizare a constituit actul delegarii.

Administratia publica locala are posibilitatea de a delega gestiunea unui serviciu public catre o persoana juridica, de obicei, unui subiect economic specializat, prin intermediul unui contract [vezi: 12, p. 231].

(b) Persoana privata poate utiliza in gestionarea unui serviciu public urmatoarele instrumente:

A. Concesionarea serviciilor publice

In literatura de specialitate concesiunea este definita in diferite moduri. Selectand elementele comune, esentiale, din aceste definitii, putem conchide ca prin concesiune se intelege o conventie, un act administrativ prin care o persoana publica, numita concedent, incredinteaza unei persoane private, numita concesionar, gestiunea serviciului public pe riscul sau, recunoscandu-i dreptul de a percepe redeventa* de la beneficiarii serviciului. Intre concedent si concesionar se incheie un contract de concesiune (vezi: 12, p. 235).

B. Asocierea in participatie

Potrivit Codului Comercial: "Asociatiunea in participatiune are loc atunci cand un comerciant sau o societate comerciala acorda uneia sau mai multor persoane ori societati o participatiune in beneficiile si pierderile uneia sau mai multor operatiuni sau chiar asupra intregului lor comert'.

Administratiile locale se asociaza cu subiecti economici privati numai pentru realizarea de lucrari de interes public.

Legea administratiei publice locale nr. 215/2001 vizeaza trei aspecte ale asocierii:

autoritatile administratiei publice locale au dreptul sa coopereze si sa
se asocieze cu alte autoritati ale administratiei publice din tara sau din
strainatate, in conditiile legii;

pentru protectia si promovarea intereselor lor comune, autoritatile
administratiei publice locale au dreptul de a adera la asociatii nationale
si internationale, in conditiile legii;

autoritatile administratiei publice locale pot incheia intre ele acorduri si
pot participa, inclusiv prin alocare de fonduri, la initierea si la realizarea
unor programe de dezvoltare regionala, in conditiile legii [7, art. 11,12].
Se constata ca indiferent de asociere, cooperare, acorduri, ele trebuie

sa fie incheiate conform legii, insa, din nefericire, exista o singura lege care reglementeaza asocierile si anume Legea 31/1990 privind societatile comerciale.

Asocierea in participatie se concretizeaza intr-un "Contract de asociatiune in participatiune' (vezi 12, p. 240).

C. Serviciile publice in sistem franchising

Franchisingul presupune transmiterea sau concesionarea marcii, a mijloacelor de comercializare a marfii sau a serviciului. Franciza, potrivit legislatiei romanesti (Ordonanta Guvernului nr. 52/1997 privind regimul juridic al francizei), reprezinta un sistem de comercializare bazat pe o colaborare continua intre persoane fizice si juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoana, denumita francizor, acorda unei alte persoane, denumita francizat (beneficiar), dreptul de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu.

Administratia publica occidentala utilizeaza contractele de franciza pentru a mentine simbioza dintre sistemul politic si cel privat (vezi 12, p. 245).

Pentru serviciile publice, contractul de franciza poate fi benefic din urmatoarele considerente:

subiectul economic privat este interesat sa mareasca capacitatea potentiala a pietei de vanzare pentru a-si spori profiturile;

administratia publica este degrevata de riscuri, atat timp cat producerea /vanzarea serviciului se face cu banii agentului economic privat;

subiectul economic privat este obligat sa respecte normele impuse, sa asigure functionarea comerciala, sa investeasca, sa plateasca o redeventa, functie de vanzarile efective.

D. Locatia de gestiune

Locatia de gestiune reprezinta un contract administrativ prin care o persoana publica incredinteaza unei persoane private (pe care o remunereaza cu sume forfetare) exploatarea unui bun din domeniul public sau al unei afaceri (inchirierea fondului de comert).

In practica, cele mai cunoscute sunt contractele de locatie a lucrarilor de constructii. Aceste lucrari sunt incredintate unor antreprenori specialisti, care dupa finalizarea lucrarilor, beneficiaza in continuare de exploatarea lor, conform clauzelor stabilite prin contractul administrativ.

Spre deosebire de contractul de concesiune, titularul contractului de locatie (vezi: 12, p. 246) este remunerat direct de catre administratia publica, iar spre deosebire de regie, remuneratia este forfetata (pe baza de comision calculat asupra facturii).

In tara noastra a fost promovata locatia de gestiune, care se atribuie persoanelor fizice/juridice, romane sau straine, prin decizii ale administratiei publice centrale sau locale (hotarare de guvern sau a consiliului local).

In practica s-a generalizat tipul locatiei de gestiune (vezi 12, p. 250) prin care administratia economiseste fonduri (comerciantul suportand toate cheltuielile), iar comerciantul privat foloseste domeniul public o perioada relativ mare de timp.

7. Dupa prestatorii de servicii publice remarcam:

a. servicii publice prestate de regii autonome;

b. servicii publice prestate de societati comerciale;

c. servicii publice prestate de institutii publice;

d. servicii publice prestate de agentii economice specializate.

a. Regiile autonome reprezinta principalii prestatori de servicii publice dintr-o unitate administrativ-teritoriala. Ele au personalitate juridica si functioneaza pe baza de gestiune economica si autonomie financiara, dar sub autoritatea consiliilor locale.

Intre regiile autonome si administratie trebuie sa se incheie contracte de prestari servicii. Din nefericire, asemenea contracte lipsesc.

Prestarea serviciilor publice prin intermediul regiilor autonome se caracterizeaza prin urmatoarele [2, p. 60]:

lipsa unei diferentieri intre activitatea de conducere si cea de executie, dintre proiectarea si realizarea investitiilor, dintre munca productiva si cea administrativa;

un control excesiv al gestiunii, care devine ineficient cand nu exista mijloacele financiare necesare functionarii regiilor;

calitatea slaba a serviciilor datorata absentei concurentei;

birocratie in executarea sarcinilor si lipsa de initiativa.

b. Societatile comerciale, prestatoare de servicii publice, se infiinteaza prin H.C.L. Avantajele prestarii serviciilor publice prin intermediul societatilor comerciale private sunt:

cresterea calitatii serviciilor, concomitent cu reducerea costurilor;

degrevarea bugetului local de cheltuielile necesare cu organizarea si prestarea serviciului public;

sporirea volumului de investitii si dezvoltarea bazei materiale a serviciului pe spezele concesionarului;

administratia locala are posibilitatea sa retraga gestiunea serviciului, daca prestatorul nu-si indeplineste obligatiile fata de beneficiari.

c. Institutiile publice locale se infiinteaza prin H.C.L., iar cele de interes national, prin H.G.

Un serviciu public se organizeaza si functioneaza ca o institutie publica cu personalitate juridica, patrimoniu si buget propriu si poate incheia contracte in nume propriu.

In functie de obiectul serviciului public, institutiile publice se grupeaza in doua categorii:

institutii publice care genereaza un S.P.A.

institutii publice care genereaza un S.P.I.C.

In practica, intalnim institutii publice care genereaza atat un S.P.A., cat si un S.P.I.C. (exemplu: Camerele de Comert si Industrie).

d. Agentiile economice specializate se infiinteaza de catre administratia publica locala/judeteana, in conditiile legii. Ele functioneaza cu aport la capital (in bani sau in natura) adus de consiliile locale.

Obiectul de activitate al agentiilor economice specializate il constituie executarea de lucrari de interes local (canalizari, distributia energiei electrice, termice, gaze etc).

Din punctul de vedere al administratiei publice locale exista:

a. servicii publice exclusiv administrative, care nu pot fi delegate altor persoane (protectia civila, starea civila, autoritatea tutelara etc);

b. servicii publice care pot fi delegate altor persoane (iluminatul stradal, salubritatea, deratizarea etc).

Dupa importanta sociala, serviciile publice pot fi:

a. servicii publice vitale, care mai sunt numite "servicii publice de interes general' (S.P.I.G.) Categoria S.P.I.G. include serviciile furnizate de industriile retea (distributia apei potabile, a energiei electrice, termice si a gazelor naturale, canalizarea si epurarea apelor uzate, transporturile si comunicatiile, serviciile postale etc), precum si activitatile economice supuse obligatiilor de serviciu public (administrarea si intretinerea fondului locativ si a domeniului public, constructia de locuinte sociale, iluminatul public, cadastrul imobiliar - edilitar etc). Expresia "obligatii de serviciu public' desemneaza indatoririle specifice impuse de autoritatile publice furnizorilor, pentru a garanta realizarea obiectivelor de interes public.

S.P.I.G. se afla in centrul activitatii de marketing public.

b. servicii publice facultative (amenajarea de parcuri de distractii,
centre de informare etc).

In tara noastra serviciile publice locale sunt structurate astfel:

A. INFRASTRUCTURA, LOCUINTE, TRANSPORT:

urbanism;

apa si canalizare;

intretinerea strazilor;

administrarea traficului;

colectarea si depozitarea deseurilor solide;

iluminatul public;

protectia mediului;

intretinerea parcurilor si a spatiilor verzi;

energie termica;

administrarea fondului locativ public;

transport public.

B. ARTA, CULTURA, EDUCATIE:

biblioteci si muzee locale;

teatre si sali de concerte;

gradinite si invatamant preuniversitar.

C. ASISTENTA SOCIALA, SANATATE:

camine de copii si de batrani;

centre pentru tineret;

spitale si dotari pentru asistenta sociala;

programe de asistenta sociala;

starea civila.

D. ORDINEA SI SIGURANTA PUBLICA:

gardienii publici;

protectia civila.

E. ACTIVITATI ECONOMICE, FINANCIARE:

administrarea de intreprinderi;

administrarea pietelor si a expozitiilor;

servicii financiare.

Organizarea si functionarea serviciilor publice se realizeaza pe baza unui Regulament aprobat prin H.C.L.

Regulamentul de organizare si de functionare (ROF) al serviciilor Consiliului local cuprinde norme obligatorii, referitoare la [13, p. 60]:

organizarea Consiliului Local si relatiile de serviciu;

componentele compartimentelor functionale si ale salariatilor din serviciile Consiliului Local;

categoriile de acte utilizate la nivelul Consiliului Local si procedurile de elaborare ale acestora;

circuitul si urmarirea rezolvarii corespondentei, in termenele impuse de lege;

acte folosite in activitatea administrativa;

drepturi, obligatii, sarcini si program de lucru;

norme de protectia muncii si P.S.I.

Tipologia tertiarului prezinta importanta mondiala. Clasificarea Internationala Tip Industrii (CITI*) revizuita in anii 1958, 1968, 1989, plaseaza Administratia publica la categoria "L - Administratia publica si apararea; asigurarile sociale obligatorii' (vezi pentru detalii 14).

Tipologia serviciilor publice determina strategii adecvate, care ia randul lor reclama "nu numai activitati de marketing extern, ci si de marketing intern (de motivare a personalului) si de marketing interactiv (de formare a aptitudinilor personalului de servire)' [8, p. 612],