Variante ale strategiei de distributie

Variante ale strategiei de distributie

Strategia distributiei unui produs agricol sau agroalimentar, reflecta deciziile de marketing privind precizarea canalelor de distributie, alegerea intermediarilor si a formelor de distributie specifice pentru fiecare categorie de produs de catre intreprinderea producatoare, cu toate ca in activitatea practica participa mai multe intreprinderi independente.

Strategia distributiei trebuie sa se coreleze cu strategia globala de piata a intreprinderii agricole avand ca punct de plecare consumatorul, respectiv posibilitatile de satisfacere cat mai deplina a cerintelor consumatorului.

Alegerea variantei strategice a distributiei produselor agricole si agroalimentare va trebui sa tina seama de mai multe criterii: [18]

numarul canalelor utilizate, este un prim criteriu de diferentiere a strategiilor. O firma producatoare poate sa isi distribuie produsele numai printr-un singur tip de canal (strategia distributiei unicanal) sau prin mai multe tipuri de canale (strategia multi marketing sau strategia distributiei multicanal);

dimensiunile canalului de distributie, astfel in functie de natura produsului, a pietei si de alti factori se poate alege intre distributia directa (producator-consumator), distributia prin canale scurte, care include o singura veriga intermediara sau distributia prin canale lungi cu doua sau mai multe niveluri intermediare;

amploarea distributiei, reprezinta cel mai important criteriu de diferentiere, in functie de acest criteriu strategia poate viza o distributie extensiva (o difuzare larga a produselor, prin cele mai diverse tipuri de intermediari), o distributie selectiva (printr-un numar redus de intermediari selectati potrivit anumitor criterii) sau o distributie exclusiva (recurgandu-se la un singur intermediar, sau la o retea de intermediari de tip special);

gradul de participare al firmei, variantele posibile pot fi: distributia prin aparatul propriu, distributie prin intermediari, sau distributie combinata;

gradul de control, reprezinta un alt element definitoriu al stategiei si in functie de acest element se poate adopta o varianta strategica cu control total (in cazul distributiei integrate vertical), cu control ridicat, mediu sau scazut si cu control inexistent. Diferentierea strategiilor va tine seama de intensitatea controlului programat cat si de obiectul controlului;

gradul de elasticitate a aparatului de distributie, intreprinderea se va orienta spre retelele de distributie care in functie de nivelul dotarii si metodele de comercializare folosite prezinta o anumita flexibilitate (ridicata, medie sau scazuta);

logistica marfurilor, reprezinta un alt element de diferentiere a strategiei. Strategiile logistice stabilesc orientarea intreprinderii in privinta modului de conditionare si livrare a produselor, a sistemului de aprovizionare, a formulelor de transport a marfurilor precum si de alte aspecte ale miscarii fizice.