Activitatea profesionala a avocatului - Continutul activitatii profesionale - Relatiile dintre avocat si client - Asistenta judiciara - Relatiile dintre avocati

Activitatea profesionala a avocatului - Continutul activitatii profesionale - Relatiile dintre avocat si client - Asistenta judiciara - Relatiile dintre avocati

A.   Continutul activitatii profesionale.

Activitatea profesionala a avocatului, în conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 51/1995, republicata, si respectiv în baza art. 89-112 din Statutul profesiei, se realizeaza prin:

- consultatii si cereri cu caracter juridic;

- asistarea si reprezentarea clientilor;

- atestarea identitatii partilor, a continutului si a datei actelor prezentate spre autentificare;

- activitati de mediere;

- activitati fiduciare;

- orice mijloace si cai proprii exercitarii dreptului de aparare, în conditiile legii.

a.     Consultatiile si cererile cu caracter juridic.

Potrivit art. 89 din Statutul profesiei consultatiile juridice pot fi acordate în scris sau verbal în domenii de interes pentru client. Aceste domenii se refera la :

- redactarea si/sau furnizarea catre client, prin orice mijloace, dupa caz, a opiniilor juridice si informatiilor cu privire la problematica solicitata a fi analizata;

- elaborarea de opinii legale;

- elaborarea proiectelor de acte juridice (contracte, conventii, statute, etc.) si asistarea clientului la negocierile referitoare la acestea;

- elaborarea proiectelor de acte normative;

- participarea în calitate de consultant la activitatea organelor deliberative ale unei persoane juridice, în conditiile legii;

- orice alte consultatii în domeniul juridic.

De asemenea, avocatul poate întocmi si formula în numele si/sau interesul clientului cereri, notificari, memorii sau petitii catre autoritati, institutii si alte persoane, în scopul ocrotirii si apararii drepturilor si intereselor legitime ale acestuia (art. 90 din Statutul profesiei)

b.     Asistarea si reprezentarea clientilor.

Avocatul asigura asistenta si reprezentare juridica în fata instantelor judecatoresti, a organelor de urmarire penala, a autoritatilor cu atributii jurisdictionale, a notarilor publici si a executorilor judecatoresti, a organelor administratiei publice, a institutiilor si a altor persoane juridice, pentru apararea si reprezentarea cu mijloace juridice specifice, a drepturilor, libertatilor si intereselor legitime ale persoanelor.

c.      Atestarea identitatii partilor, a continutului si a datei actelor prezentate spre autentificare.

Orice act juridic semnat în fata avocatului, care poarta o încheiere, o rezolutie, o stampila sau un alt mijloc verificabil de atestare a identitatii partilor, a consimtamântului si a datei actului poate fi prezentat notarului public în vederea autentificarii (art. 92 din Statutul profesiei).

De asemenea, avocatul are obligatia de a tine evidenta actelor întocmite conform art. 3 alin. 1 lit. c din Legea nr. 51/1995, republicata, si anume:

- actele juridice redactate;

- cele referitoare la atestarea identitatii partilor, a continutului si a datei actelor prezentate spre autentificare. Aceste acte trebuie sa fie pastrate de avocat în arhiva sa profesionala, în ordinea întocmirii lor.

d.     Activitatile de mediere.

Medierea este o modalitate de solutionare a conflictelor, alternativa procesului obisnuit sau arbitral, este o negociere asistata de un tert (mediatorul), este o tehnica consensuala de rezolvare a conflictelor, orientata permanent spre încheierea unei întelegeri între parti care au atât interese comune, cât si divergente. Mediatorul propune partilor, procedura de mediere a solutiei, iar partile o pot accepta sau refuza, în scris. Medierea are un caracter voluntar, se bazeaza pe conventia sau acordul partilor de a rezolva o neîntelegere.

Acordul de mediere poate fi încheiat sub forma unei clauze contractuale sau sub forma unei conventii separate. Prin acordul de mediere, partile pot alege un avocat anume împuternicit cu atributii de mediere. În exercitiul acestei atributii de mediere, avocatul are urmatoarele îndatoriri:

- de a informa în legatura cu conflictul si cu pozitia fiecareia dintre parti;

- de a informa partile asupra drepturilor si obligatiilor acestora, fiindu-i interzis sa dea consultatii juridice;

- de a facilita sau a intermedia comunicarea între parti; comunicarea nu necesita prezenta fizica a partilor, avocatul putând comunica si separat cu fiecare dintre acestea, cu informarea lor prealabila;

- de a redacta propunerea de solutie sub forma unei tranzactii, partiale sau totale, dupa caz (art. 94 alin. 2 din Statutul profesiei).

În procedura de mediere, partile pot fi asistate de avocati, altii decât avocatul mediator.

Avocatul însarcinat cu medierea trebuie sa fie impartial si neutru în activitatea sa; trebuie sa faciliteze comunicarea între parti; este obligat sa pastreze confidentialitatea asupra dezbaterilor si asupra informatiilor obtinute în procesul de mediere.

e.      Activitatile fiduciare.

Avocatul are dreptul de a desfasura activitati fiduciare, în numele si pe seama clientului, cu respectarea legii si Statutului profesiei.

Activitatile fiduciare exercitate de avocat pot consta în:

- primirea în depozit de fonduri financiare si bunuri rezultate din valorificarea de titluri executorii dupa finalizarea unui litigiu, a unei medieri, a procedurii succesorale sau a lichidarii unui patrimoniu, în numele si pe seama clientului;

- plasarea si valorificarea, în numele si pe seama clientului, a fondurilor financiare si a bunurilor încredintate;

- administrarea, în numele si pe seama clientului, a fondurilor si a valorilor în care acestea au fost plasate.

În exercitarea activitatilor fiduciare avocatul are obligatia de:

- a respecta întocmai limitele si durata mandatului încredintat, expres prevazut în contractul de asistenta juridica special încheiat;

- de a actiona cu buna credinta, profesionalism si diligenta unui bun proprietar, fara sa se abata de la regulile specifice activitatii profesionale;

- de a administra afacerile încredintate în interesul exclusiv al clientului;

- de a nu influenta clientul, direct sau indirect, în scopul de a obtine beneficii proprii, în afara onorariului de avocat;

- de a informa corect si cu promptitudine clientul cu privire la executarea mandatului fiduciar si a rezultatelor obtinute.

În executarea mandatului avocatul poate sa desfasoare activitati de consultanta; operatiuni de conservare a substantei si valorii fondurilor financiare si bunurilor încredintate; operatiuni de plasare a fondurilor active mobiliare si imobiliare; activitati conexe precum ar fi completarea declaratiilor de impozit si plata acestora; orice operatiuni în numerar privind plati, încasari, efectuari de depozite bancare, compensari, rambursari impuse de natura activitatii încredintate.

De asemenea, avocatul are obligatia de a deschide pentru fiecare client pentru care desfasoara activitati fiduciare un cont la o banca reputata (cont fiduciar) destinat depozitarii de fonduri fiduciare. Prin fonduri fiduciare, în acest context, se întelege orice suma primita de catre avocat, cu titlu de fond initial sau rezultata din valorificarea acestuia sau a bunurilor încredintate.

Este bine de retinut, ca în contul fiduciar nu pot fi depozitate alte sume decât fonduri fiduciare.

Platile legate de activitatile fiduciare efectuate pentru acelasi client se vor efectua numai din contul fiduciar, iar încasarile rezultate din activitatile fiduciare vor fi colectate în contul fiduciar al clientului respectiv.

Exista situatii în care avocatul poate retrage sau autoriza retragerea fondurilor fiduciare din contul fiduciar, precum si a instrumenta efectuarea de  plati din acesta doar în urmatoarele situatii:

- pentru efectuarea de plasamente sau cheltuieli în conditiile si limitele mandatului fiduciar;

- la instructiunea expresa a clientului, dar cu posibilitatea retinerii contravalorii onorariilor agreate pentru activitatile fiduciare;

- în baza unei hotarâri judecatoresti;

- în baza contractului de asistenta juridica, pentru încasarea onorariilor legate de activitatile fiduciare desfasurate;

- în cazul în care este în curs o procedura executionala privind bunurile sau fondurile administrate.

În fine, avocatul are obligatia de a pastra cel putin un registru sau un sistem echivalent de înregistrare care sa arate separat, pentru fiecare client pentru care a desfasurat activitati fiduciare urmatoarele:

- identitatea clientului pe seama caruia fondurile si/sau bunurile sunt primite si/sau administrate;

- un inventar al bunurilor primite, respectiv rambursate si valoarea fondurilor primite si rambursate, precum si data primirii si sursa fondurilor si bunurilor si data rambursarii acestora sau al rezultatului administrarii si valorificarea acestora;

- operatiunile fiduciare efectuate cu indicarea datei, partilor, valorii si timpului operatiunii.

Înregistrarea fiecarei tranzactii fiduciare trebuie sa fie facuta cu promptitudine de catre avocat, dar nu mai târziu de 3 zile de la efectuarea lor. Evidentele legate de activitatile fiduciare se pastreaza pe o perioada de cel putin 10 ani. Aceasta obligatie revine avocatului în baza art. 108 din Statutul profesiei.

B. Relatiile dintre avocat si client.

a.     Principiile si regulile de baza ale relatiei dintre avocat si client.

Relatiile dintre avocat si client îsi au temeiul în contractul de asistenta juridica, încheiat în forma scrisa. Atât forma, continutul precum si efectele contractului de asistenta juridica, în esenta sunt urmatoarele:

- avocatul poate actiona numai în limitele contractului încheiat cu clientul sau, cu exceptia cazurilor prevazute de lege;

- în exercitarea profesiei avocatul este independent;

- apararea libertatilor, drepturilor si intereselor legitime ale clientului sa se realizeze cu diligenta „unui bun profesionist”;

- confidentialitatea si secretul profesional;

- abtinerea în cazul intervenirii unui conflict de interese, când secretul profesional risca sa fie violat sau când independenta risca sa fie stirbita;

- consilierea clientului privind posibilitatea solutionarii unui conflict pe cale amiabila, pentru a asigura protectia drepturilor si intereselor legitime ale acestuia;

- caracterul permanent al obligatiei avocatului de a se asigura de raspundere civila;

- verificarea identitatii exacte a clientului ori a persoanei care încredinteaza cazul avocatului;

- retragerea avocatului din cauza când se suspecteaza în mod serios ca operatia juridica la care participa ar avea drept rezultat o spalare de bani si când clientul nu întelege sa renunte la operatia în sine;

- acordarea de sfaturi clientului cu promptitudine, cu corectitudine, cu constiinciozitate si diligenta.

Mentionam ca întreaga activitate a avocatului nu poate fi motivata decât în interesul clientului, în limitele legii, ale Statutului profesiei si ale Codului deontologic.

b.     Contractul de asistenta juridica.

Contractul de asistenta juridica este încheiat în forma scrisa. Aceasta conditie este ceruta „ad probationem”. În acest sens, el trebuie sa îndeplineasca toate conditiile cerute de lege pentru încheierea valabila a unei conventii. Continutul dobândeste data certa prin înregistrarea sa în registrul oficial de evidenta al avocatului, indiferent de modalitatea în care a fost încheiat.

Tinându-se seama de conditiile de fond si forma necesare pentru valabilitatea contractului de asistenta juridica pot fi evidentiate urmatoarele trasaturi esentiale:

- contractul de asistenta juridica se poate încheia si prin orice mijloc de comunicare la distanta, care poate reproduce legal semnaturile partilor (în acest caz, data încheierii contractului este data la care avocatul a luat cunostinta de semnarea contractului de catre client);

- contractul de asistenta juridica poate lua forma unei scrisori de angajament care sa ridice raporturile juridice dintre avocat si destinatarul scrisorii (inclusiv,serviciile avocationale si onorariul) semnata de avocat si transmisa clientului;

- semnarea scrisorii de angajament sub orice mentiune expresa de accept a continutului scrisorii, aceasta dobândeste valoarea unui contract de asistenta juridica;

- contractul de asistenta juridica, poate fi încheiat, în mod exceptional, si în forma verbala în fata unei autoritati sau a oricaror persoane fizice sau juridice cu conditia ca acestea sa ateste ca au fost de fata la exprimarea acordului de vointa dintre avocat si client.

- avocatul si clientul pot conveni ca o terta persoana sa fie beneficiarul serviciilor avocatiale stabilite prin contract, daca tertul accepta (chiar si tacit) încheierea contractului în astfel de conditii.

Contractul de asistenta juridica fiind încheiat în forma scrisa, „ad probationem”, avocatul are obligatia de a tine o evidenta stricta a tuturor contractelor de asistenta juridica într-un registru special, iar în arhiva sa se va pastra câte un  exemplar al fiecarui contract si un duplicat sau o copie dupa orice împuternicire de reprezentare primita în executarea contractelor.

În conformitate cu prevederile art. 127 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat, contractul de asistenta juridica trebuie sa cuprinda în mod obligatoriu urmatoarele elemente:

- datele de identificare ale formei de exercitare a profesiei, denumirea, sediul profesional si reprezentantul acesteia;

- datele de identificare ale clientului: se indica persoana reprezentantului legal, precum si mandatarul clientului, daca este cazul;

- obiectul contractului, care poate fi limitat la una sau mai multe dintre activitatile prevazute la art. 3 din Legea 51/1995, republicata, sau poate avea caracter general, dând dreptul avocatului la acte de administrare si conservare a patrimoniului clientului;

- onorariul;

- atestarea identitatii clientului sau a reprezentantului acestuia;

- modul de solutionare a litigiilor între avocat si client;

- semnaturile partilor.

Lipsa acestor elemente atrage nevalabilitatea contractului daca s-a produs o vatamare ce nu poate fi altfel remediata.

Statutul profesiei (art. 128) prevede ca partile pot modifica contractul de asistenta juridica, cu respectarea dispozitiilor legii si statutului.

Contractul de asistenta juridica prevede în mod expres întinderea puterilor pe care clientul le confera avocatului. În baza acestuia, avocatul se legitimeaza fata de terti prin împuternicirea avocatiala. În lipsa unor prevederi contrare, avocatul este împuternicit sa efectueze orice act specific profesiei pe care îl considera necesar pentru realizarea intereselor clientului. Pentru activitatile expres prevazute în obiectul contractului de asistenta juridica, acesta reprezinta un mandat special, în puterea caruia avocatul poate încheia, sub semnatura privata sau în forma autentica, acte de conservare, administrare sau dispozitie, în numele si pe seama clientului.

Contractul de asistenta juridica dupa învestirea cu formula executorie, în conditiile legii, constituie titlu executoriu cu privire la restantele din onorariu si alte cheltuieli efectuate de avocat în interesul clientului.

Procedura de executare, potrivit prevederilor art. 129 alin. 2 din Statutul profesiei, este cea prevazuta de dispozitiile Codului de procedura civila.

Întrucât problema onorariilor a fost analizata în cuprinsul acestui capitol referitor la drepturile avocatului, facem trimiterea la acest capitol, pentru detalii.

c.      Efectele contractului de asistenta juridica.

Statutul profesiei de avocat la art. 138-154 reglementeaza efectele contractului de asistenta juridica. Astfel, principalele efecte ale contractului de asistenta juridica, sunt urmatoarele:

- avocatul în cazul în care se angajeaza sa asiste si sa reprezinte un client într-o procedura legala, îsi asuma obligatii de diligenta;

- avocatul trebuie sa reprezinte clientul cu competenta profesionala prin folosirea cunostintelor juridice adecvate, abilitatilor practice specifice si prin pregatirea necesara pentru asistarea sau reprezentarea concreta a clientului;

- avocatul are obligatia de a se abtine ori de câte ori nu poate acorda o asistenta si reprezentare competente;

- asistarea si reprezentarea clientului, impun diligenta profesionala adecvata, pregatirea temeinica a cauzelor, dosarelor, proiectelor, cu promptitudine, potrivit naturii cazului, experientei si crezului sau profesional;

- competenta profesionala adecvata presupune analiza si cercetarea atenta a împrejurarilor de fapt, a aspectelor legale ale problemelor juridice incidente la situatia de fapt, pregatirea adecvata si adaptarea permanenta a strategiei, tacticilor, tehnicilor si metodelor specifice în raport cu evolutia cauzei în care avocatul este angajat;

- avocatul îsi va reprezenta clientul cu diligenta unui bun profesionist, în limitele legii;

- avocatul este obligat sa respecte secretul profesional în privinta strategiilor, tacticilor si actiunilor preconizate si desfasurate pentru client;

- neglijarea cauzelor clientului, absenta nejustificata în mod repetat, fara asigurarea unei substituiri legale si competente cu acordul prealabil al clientului, constituie abatere disciplinara;

- avocatul va trata cu respect si curtoazie orice persoana implicata în procedurile legale în care asista sau reprezinta clientul si se va abtine de la metode sicanatorii si prejudiciabile pentru terte parti;

- în activitatea de consiliere, avocatul va actiona cu tact si rabdare pentru a înfatisa si a explica clientului toate aspectele cazului în care asista sau îl reprezinta pe client;

- avocatul se va consulta cu clientul pentru a stabili scopul, modalitatile si finalitatea consilierii, precum si solutiile tehnice pe care le va urma pentru a realiza, când este cazul, asistenta si reprezentarea clientului;

- avocatul va respecta optiunile clientului în ceea ce priveste scopul si finalitatea asistentei si reprezentarii, fara a abdica de la independenta si crezul sau profesional;

- ori de câte ori clientul propune un demers asupra caruia avocatul apreciaza ca va avea consecinte legale negative, avocatul va atentiona clientul cu privire la consecinte sau, dupa caz, va putea denunta contractul de asistenta juridica;

- avocatul va oferi clientului o opinie legala, onesta cu privire la consecintele de fapt si juridice ale cazului investigat, în limitele informatiilor furnizate de client;

- avocatul este obligat a se abtine de la asistarea si sfatuirea constienta a unui client în activitati infractionale;

- avocatul are obligatia de a informa clientul în legatura cu situatia curenta a asistentei si reprezentarii si de a raspunde cu promptitudine oricaror solicitari de informare din partea clientului;

- avocatul este obligat sa comunice clientului informatiile pe care le detine în legatura cu cazul acestuia chiar si în situatia în care comunicarea lor ar contraveni interesului sau personal;

- avocatul va tine distinct evidenta bunurilor apartinând clientilor sai sau unor terte parti, care i-au fost încredintate în legatura cu exercitarea profesiei;

- contractul de asistenta juridica, în afara cazurilor prevazute de lege si parti, înceteaza prin renuntarea unilaterala a clientului sau, dupa caz, a avocatului.;

- în caz de încetare a mandatului, avocatul are obligatia sa ia masuri potrivite, în timp util, pentru apararea intereselor clientului, cum ar fi: notificarea acestuia, acordarea unui timp suficient clientului pentru a-si angaja un alt avocat, predarea documentelor si a bunurilor la care clientul este îndreptatit si înstiintarea organelor judiciare.

C. Asistenta judiciara.

În conformitate cu prevederile art. 68 alin. 1 din Legea nr. 51/1995, republicata, baroul asigura asistenta judiciara în toate cazurile în care apararea este obligatorie potrivit legii, precum si la cererea instantelor de judecata, a organelor de urmarire penala sau a organelor administratiei publice locale în cazurile în care acestea apreciaza ca persoanele se gasesc în imposibilitate vadita de a plati onorariul.

Daca drepturile persoanei lipsite de mijloace materiale ar fi prejudiciate prin întârziere, decanul baroului poate aproba acordarea de asistenta gratuita.

Asistenta judiciara este coordonata de catre un membru al consiliului baroului. Consiliul baroului desemneaza un responsabil dintre avocatii definitivi pentru fiecare localitate în care functioneaza o instanta de judecata.

În cauzele în care asistenta judiciara este acordata din oficiu la cererea instantelor de judecata sau a organelor de urmarire penala, plata onorariilor se face din fondurile Ministerului Justitiei. În cazurile în care asistenta judiciara este acordata din oficiu la cererea organelor administratiei publice, plata onorariilor se face din fondurile acestor organe (art. 69 alin. 1 si 2 din Legea nr. 51/1995, republicata).

Când prin legi speciale sunt aparate unele categorii de persoane, cheltuielile suportate de barou pentru organizarea apararii gratuite vor fi desocotite cu autoritatile si institutiile competente prin aplicarea corespunzatoare a dispozitiilor art. 69 din Legea nr. 51/1995, republicata.

Desemnarea avocatului care acorda asistenta juridica este atributul decanului baroului. Obligatiile avocatului desemnat sa acorde asistenta judiciara obligatorie înceteaza în momentul în care în cauza se prezinta un avocat ales.

Avocatul care acorda asistenta judiciara obligatorie are dreptul de a încasa onorariul potrivit tarifelor stabilite de comun acord de Ministerul Justitiei si U.N.B.R, în raport cu natura si dificultatea cauzelor.

Daca se face dovada îmbunatatirii starii materiale reale a partii care a beneficiat de asistenta judiciara gratuita, aceasta poate fi retrasa de catre decanul baroului. Ameliorarea starii materiale trebuie sa fie de natura a permite plata onorariului. În cazul în care în mod ilicit s-a obtinut asistenta judiciara gratuita partea care a beneficiat de aceasta urmeaza a suporta renumeratia (onorariul) cuvenita avocatului.

D. Relatiile dintre avocati.

Relatiile dintre avocati se bazeaza pe încredere, respect reciproc si se impun printr-un comportament adecvat pentru mentinerea reputatiei profesiei. În acest spirit, avocatul nu poate comunica autoritatilor jurisdictionale acte, note sau alte documente, fara ca ele sa nu fi fost comunicate si avocatului partii adverse, cu exceptia cazurilor în care legea prevede altfel. Avocatul nu trebuie, în nici o împrejurare, sa prezinte cu buna stiinta o informatie falsa ori sa induca în eroare alti avocati.

Pe de alta parte, avocatul nu poate nici sa pretinda, dar nici sa accepte din partea unui alt avocat (sau tert) un onorariu, un comision sau vreo alta compensatie pentru faptul ca a recomandat un avocat unui client sau ca a trimis un client la un avocat. De asemenea, avocatul nu poate varsa nimanui un onorariu, un comision si nici vreo alta compensatie în contrapartida pentru ca i-a fost procurat un caz.

Exercitarea activitatii avocatiale are la baza buna-credinta, cinstea, respectarea intereselor clientilor si a cerintelor loiale. Dimpotriva, orice act sau fapt contrar uzantelor cinstite în activitatea avocatiala constituie concurenta profesionala neloiala. Reprezinta acte sau fapte contrare uzantelor cinstite, de pilda, utilizarea unor mijloace nelegale sau frauduloase pentru a elimina de pe piata sau a afecta pozitia avocatilor concurenti pe piata.

Potrivit art. 165 din Statutul profesiei, este interzisa concurenta neloiala savârsita prin:

- racolarea de personal, respectiv oferta agresiva de angajare a avocatilor asociati, colaboratori sau salarizati;

- racolarea clientelei, personal sau prin intermediul altor persoane;

- divulgarea, achizitionarea sau folosirea unor informatii confidentiale, de catre un avocat sau colaboratori, fara consimtamântul detinatorului legitim si într-un mod contrar uzantelor cinstite;

- încheierea de contracte prin care un avocat asigura serviciile sale unui client în mod avantajos, fie pentru a concura cu ceilalti avocati prin preturi reduse, fie pentru a determina clientul sa racoleze si alti clienti pentru avocatul în cauza;

- comunicarea sau raspândirea în public de catre un avocat, de afirmatii asupra firmei sale sau activitatii acesteia, menite sa induca în eroare si sa îi creeze o situatie de favoare în dauna unor concurenti;

- comunicarea (chiar confidentiala) sau raspândirea de catre un avocat de afirmatii mincinoase relative la un concurent sau asupra serviciilor sale, afirmatii sa dauneze bunului mers al activitatii avocatului concurent;

- oferirea, promiterea sau acordarea de daruri ori de alte avantaje asociatului, colaboratorului sau salariatului unui avocat pentru ca acestia sa divulge informatii confidentiale, pentru a cunoaste sau folosi clientela concurentului ori pentru a obtine un folos pentru sine.

Savârsirea faptelor de concurenta neloiala, expuse mai sus, constituie abatere disciplinara grava pentru avocatii participanti.

E. Raspunderea juridica a avocatilor.

În conformitate cu prevederile art. 70-74 din Legea nr. 51/1995, republicata, este reglementata în mod expres numai raspunderea disciplinara a avocatului.

Cum aceasta lege nu reglementeaza raspunderea civila sau penala a avocatului, nu se poate trage concluzia potrivit careia avocatul n-ar raspunde penal si civil. În cele ce urmeaza vom face câteva precizari cu privire la raspunderea penala, civila si disciplinara a avocatului.

a.     Raspunderea penala a avocatului.

Dina analiza textelor Legii avocaturii si ale Statutului profesiei, nerespectarea obligatiilor de catre avocat poate duce la angajarea raspunderii penale a acestuia în legatura cu activitatea sa profesionala.

În acest sens, sunt dispozitiile art. 37 alin. 5 din Legea nr. 51/1995, republicata, care prevede ca „avocatul este obligat sa respecte solemnitatea sedintelor de judecata si sa nu foloseasca expresii jignitoare fata de completul de judecata, fata de ceilalti avocati sau fata de partile din proces”. Încalcarea acestor dispozitii poate antrena raspunderea disciplinara fiind considerata abatere disciplinara grava, dar nu exclude si raspunderea penala. a avocatului, dupa caz.

Pe de alta parte, retinem ca „avocatul nu raspunde penal pentru sustinerile facute oral sau în scris, în fata instantei de judecata sau a altor organe, daca aceste sustineri sunt în legatura cu apararea si sunt necesare stabilirii adevarului (art. 37 alin. 6 din Legea nr. 51/1995, republicata).

În fine, amintim ca avocatul poate savârsi în exercitarea profesiei sale si alte infractiuni, de pilda: infractiunile de fals si uz de fals, încercarea de a determina marturia mincinoasa, darea si luarea de mita, precum si multe altele.

În cazul savârsirii unor astfel de infractiuni, potrivit prevederilor art. 13 lit. a din Legea nr. 51/1995, republicata, este nedemn a fi avocat cel condamnat definitiv prin hotarâre judecatoreasca la pedeapsa cu închisoarea pentru savârsirea unei infractiuni intentionate, de natura sa aduca atingere prestigiului profesiei.

b.     Raspunderea civila a avocatului.

Legea nr. 51/1995, republicata reglementeaza raspunderea civila a avocatului. În exercitarea profesiei sale, avocatul poate savârsi fapte care pot atrage raspunderea civila, în cazul prejudicierii partilor din proces. Iata si câteva exemple, care pot întarii principiul angajarii raspunderii civile a avocatului:

- absenta avocatului la proces, desi a încheiat valabil un contract de asistenta juridica;

- prescrierea dreptului la actiune din cauza nedepunerii (introducerii) la termen a cererii de chemare în judecata;

- îndeplinirea cu rea-credinta a unor acte procedurale.

Cu toate acestea, antrenarea raspunderii civile a avocatului are loc numai în conformitate cu principiile dreptului comun.

În legislatia unor tari precum Germania, raspunderea civila este antrenata si în cazul necunoasterii jurisprudentei Curtii federale de catre avocat, iar în Italia avocatul raspunde numai în caz de greseala grava.

În concluzie, raspunderea civila a avocatului se angajeaza în conformitate cu prevederile dreptului comun în materie.

În acelasi timp, subliniem ca raspunderea avocatului nu opereaza automat prin simplul fapt al pierderii procesului.

Obligatiile avocatului sunt asumate în concordanta cu prevederile contractului de asistenta juridica si sunt obligatii de mijloace. Avocatul depune toate diligentele pentru o reprezentare în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Asadar, obligatiile avocatului nu sunt obligatii de rezultat.

În literatura de specialitate s-a apreciat ca ar fi utila si în cazul avocatilor, instituirea obligatiei de a încheia o obligatie de raspundere profesionala, asa cum este reglementata în cazul notarilor publici. În conformitate cu prevederile art. 40 din Legea nr. 51/1995, republicata, iata ca obligatia avocatului de a se asigura pentru raspunderea profesionala si-a dobândit în timp reglementarea legala necesara si în cazul exercitarii acestei profesii liberale. Aceasta reprezinta înca o dovada ca opiniile specialistilor si-au atins scopul în batalia pentru apararea drepturilor, a libertatilor si intereselor legitime ale oricarei persoane.

De asemenea, potrivit art. 124 alin. 1 din Statutul profesiei, avocatul este obligat sa se asigure de raspundere profesionala. Obligatia de asigurare de raspundere civila este permanenta. Suma asigurata nu poate fi mai mica decât cea prevazuta în Statutul profesiei. Prin contractul de asistenta juridica, partile pot stabili limitele raspunderii avocatului. Clauzele de exonerare de raspundere profesionala „sunt socotite nescrise”. Aceasta expresie trebuie înteleasa ca asemenea clauze sunt nule de drept, deci sanctionate cu nulitatea absoluta sau ca ele nu produc efecte juridice.

În fine, potrivit art. 218 alin. 1 din Statutul profesiei avocatul are obligatia sa se asigure pentru raspundere profesionala, în temeiul art. 40 din Legea nr. 51/1995, republicata. Prin raspundere profesionala, în temeiul art. 218 alin. 2 din Statutul profesiei, se întelege „acoperirea daunelor efective suferite de client si rezultate din exercitarea profesiei cu nerespectarea prevederilor legii, ale prezentului statut si ale regulilor deontologice”.

c. Raspunderea disciplinara a avocatului.

Legea nr. 51/1995, republicata, prin dispozitiile art. 70 alin. 1 prevede ca „avocatul raspunde disciplinar pentru nerespectarea prevederilor prezentei legi sau ale statutului, pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale baroului sau ale uniunii, precum si pentru orice fapte savârsite în legatura cu profesia sau în afara acesteia, care sunt de natura sa prejudicieze onoarea si prestigiul profesiei sau ale institutiei”.

Raspunderea disciplinara a avocatului este angajata numai daca avocatul savârseste fapta cu vinovatie si este de natura a prejudicia, „onoarea si prestigiul profesiei sau ale institutiei”.

Sesizarea consiliului baroului pentru faptele comise de orice avocat se face în scris de catre avocatul care conduce asistenta judiciara de pe lânga fiecare instanta.

De asemenea, instantele judecatoresti si parchetele Ministerului Public sunt obligate sa înainteze consiliului baroului orice plângere  facuta împotriva unui avocat si sa-l înstiinteze despre orice actiune de urmarire penala sau de judecata pornita împotriva unui avocat.

Anchetarea abaterii si exercitarea actiunii disciplinare sunt de competenta consiliului baroului.

În cazul savârsirii abaterii disciplinare de catre decanii barourilor si membrii Consiliului U.N.B.R., anchetarea abaterii si exercitarea actiunii disciplinare, sunt de competenta U.N.B.R. În acest caz persoana anchetata sau trimisa în judecata disciplinara nu participa la luarea hotarârii.

Membrii comisiei permanente care sunt anchetati nu pot participa la dezbaterile privind luarea deciziei de exercitare a actiunii disciplinare.

În toate cazurile actiunea disciplinara poate fi exercitata în termen de cel mult un an de la data savârsirii abaterii.

Organele de jurisdictie disciplinara sunt organizate la nivelul fiecarui barou si respectiv în cadrul U.N.B.R., dupa cum urmeaza:

1.Comisia de disciplina, care este organizata si functioneaza în cadrul fiecarui barou, judeca în prima instanta abaterile disciplinare savârsite de avocatii din acel barou, în complet format din 3 membrii;

2.Comisia centrala de disciplina, care este organizata si functioneaza în cadrul U.N.B.R., care judeca: ca instanta de fond, în complet de 3 membrii, abaterile disciplinare savârsite de membrii Consiliului U.N.B.R. si de decanii barourilor; în contestatie,  în complet format din 5 membrii, potrivit prevederilor Statutului profesiei.

3. Consiliul U.N.B.R., ca instanta de fond, judeca recursul declarat împotriva deciziei disciplinare a Comisiei centrale de disciplina. Ca instanta disciplinara este constituit în plenul sau, în afara de persoana implicata în cauza.

Potrivit prevederilor art. 72 alin. 4, împotriva hotarârilor pronuntate, în contestatie si în recurs de Consiliul U.N.B.R, partea interesata poate declara recurs la sectia de contencios a Curtii de Apel Bucuresti, a carei hotarâre este definitiva si irevocabila.

Procedura judecarii abaterilor disciplinare este stabilita de Statutul profesiei si se completeaza cu prevederile Codului de procedura civila.

Sanctiunile disciplinare  care pot fi aplicate avocatilor în conformitate cu prevederile Legii nr. 51/1995, republicata, sunt urmatoarele:

- mustrarea;

- avertismentul;

- amenda de la 500000 lei la 5000000 lei, care se face venit la bugetul baroului;

- interdictia de a exercita profesia pe o perioada de o luna la un an;

- excluderea din profesie.

În perioada interdictiei de a exercita profesia, avocatul nu poate presta sub nici o forma asistenta juridica, nu poate face uz de calitatea de avocat si nu poate participa la activitatea organelor profesiei.

Împotriva deciziei disciplinare persoana interesata, decanul baroului si presedintele Uniunii pot declara recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

În cazul savârsirii de abateri disciplinare evidente si grave, instanta disciplinara poate lua masura suspendarii avocatului din exercitiul profesiei pâna la judecarea definitiva a cauzei. În acest caz, împotriva încheierii prin care s-a luat masura suspendarii se poate declara recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul este suspensiv de executare si se va solutiona de urgenta.