Contractul colectiv de munca. Notiune si trasaturi.

Contractul colectiv de munca. Notiune si trasaturi.

Contractele reprezinta acorduri de vointa realizate cu intentia de a produce efecte juridice, respectiv de a constitui sau de a stinge raporturi juridice concrete.

Contractele reprezinta " Legea patilor" si nu constituie izvor de drept pentru ca nasc drepturi si obligatii numai pentru partile la acel contract.

Insa in mod exceptional o anumita categorie de contracte si anume contractele colective de munca, in dreptul muncii au caracterul de izvor de drept, explicatia rezidand intre altele in faptul ca acest caracter ii este oferit de insasi Constitutie.

Contractul colectiv de munca a avut un rol nesemnificativ in Romania in perioada anterioara anului 1990, chiar daca era reglementat in Codul muncii, dar, in conditiile economiei de piata, el a devenit principalul izvor specific intern al dreptului muncii si ilustreaza cel mai elocvnet dinamica specifica legislatiei muncii.

Legea nr. 13/1991 privind contractul colectiv de munca a statuat initial negocierea colectiva care este obligatorie cu exceptia cazului in care angajatorul are incadrati mai putin de 21 de salariati.

Primele contracte colective de munca din Romania au fost fost semnalate in anul 1919 cand desi nu era elaborata o reglementare legala, documentele vremii au consemnat contractele colective de munca incheiate la C.F.R. Uzina de gaz si electricitate Bucuresti.

Prima referire oficiala la contractul colectiv de munca s-a facut in anul l909 cu ocazia prezentarii in Parlament a proiectului Legii Orleanu cand s-a recunoscut importanta acestuia. , iar in anul 1929 avea sa fie adoptata Legea asupra contractelor colective de munca.

Terminologic, in textul actelor normative de referinta dar si in literatura de specialitate s-au utilizat doua notiuni: " contractul colectiv de munca" si " conventia colectiva de munca". Chiar daca in legislatia civila notiunea de conventie este sinonima cu cea de contract s-a considerat de unii autori neadecvata utilizarea termenului de contract pentru ca este un act individual, pe cand termenul de conventie poate avea si efectele unui act normativ, fiind mai frecvent utilizat in documentele internationale, cu deosebire in conventiile si recomandarile Organizatiei Internationale a Muncii.

Cu toate astea apreciem ca distinctia este strict teoretica, fara nici o semnificatie practica, astfel ca, data fiind traditia istorica ( atat Codul muncii din 1950, cel din 1972 cat si prima lege a contractelor colective de munca din 1929) au utilizat notiunea de " contract colectiv de munca". Astfel pot fi utilizate corect ambele notiuni , mai ales ca insasi Legea 130/1996 defineste contractul colectiv de munca drept o conventie.

Termenul colectiv are in vedere o data categoria subiectilor asupra carora se produc efectele contractului in cazul salariatilor fiind colectiva in toate cazurile, iar in cazul angajatorilor este colectiva de la nivel de ramura in sus.

Totodata efectele lui se produc asupra tuturor salariatilor respectivi atat asupra celor care nu au fost reprezentati la negociere cat si a celora angajati ulterior.

Contractul este " de munca" pentru ca prin intermediul continutului sau se reglementeaza conditiile de munca precum si relatiile existente intre salariati si angajatori.

Contractul colectiv de munca este, conform art. 236 alin. 1 din Codul muncii si art.1 din Legea nr.130/1996, conventia incheiata in forma scrisa intre parton sau organizatia patronala, pe de o parte si salariati reprezentati prin sindicate ori in alt mod prevazut de lege, de cealalta parte, prin care se stabilesc clauze privind conditiile de munca, salarizarea percum si alte drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de munca.

Prin parton se intelege conform art. 1 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 persoana juridica ( regiile autonome, societatile comerciale si celelalte persoane juridice) care folosesc forta de munca salariata ( chiar daca nu utilizeaza sau administreaza capital) in art.1 alin. 3 se precizeaza ca persoanele juridice care angajeaza salariati sunt denumite in lege si unitati.

Contractele colective de munca se pot incheia la nivel national al unitatilor, ramurilor sau la nivelul unor grupuri de regii autonome, societati comerciale denumite de Codul muncii, grupuri de angajatori ( art 240 alin 2 ).

Contractul colectiv de munca se incheie cate unul la fiecare nivel , pe o perioada determinata , care nu poate fi mai mica de 12 luni, sau pe durata unei lucrari determinate. In cazul contractului colectiv de munca incheiat pe durata unei lucrari determinate , in lumina reglementarilor legale, rezulta ca poate fi incheiat si pentru o perioada de timp mai mica de 12 luni. Este recomandabil ca durata contractelor colective de munca sa fie mai mare de 12 luni.

Potrivit legii, in corelatia dintre ele, contractele colective de munca de la nivel superior constituie izvor de drept pentru contratele colective de munca incheiate la niveluri inferioare sau altfel spus constituie o baza minimala ( in contractul de munca inferior se pot cuprinde numai clauze, drepturi egale sau mai mari decat cele din contractul colectiv de la nivel superior).

Conform art 247 din Codul muncii, in cazul in care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramura nu exista contract colectiv de munca , se aplica cel incheiat la nivel superior. Asadar partile sunt libere de a incheia sau nu contract colectiv de munca, incheierea lor indiferent de nivel nu este obligatorie.

Contractele colective de munca de la nivelul unitatilor constituie izvor de drept pentru contractele individuale de munca din cadrul unitatilor respective .

Contractele colective de munca ar trebui sa se incheie in ierarhia lor , incepand cu cel de la nivel national. Insa din punct de vedere practic, daca se incheie mai intai contracte colective de munca de la nivel inferior este posibil ca prin incheierea ulterioara a contractului de munca de la nivel de ramura sau de la nivel national prevederile acestora sa se modifice trebuind in mod obligatoriu sa se alinieze prevederilor contratelor de la nivel superior.

Salariatii institutiilor bugetare pot incheia contracte colective de munca, insa nu se pot negocia prin contracte colective clauze referitoare la drepturile ale caror acordare este stabilita prin norme legale ( nivelul salariului, durata concediului de odihna).

Din punct de vedere al trasaturilor sale, contractul colectiv de munca se aseamana cu contractele civile, precum si cu cele individuale de munca:[4]

Ø      Contractul colectiv de munca este un contract sinalagmatic deoarece el presupune o reciprocitate de prestatii ( atat angajatorul cat si salariatii au drepturi si obligatii proprii)

Ø      Contractul colectiv de munca este un contract cu titlu oneros si comutativ deoarece partile realizeaza reciproc anumite prestatii, fiind cunoscute de la inceput la incheierea contractului, iar executatea lor nu depinde de un eveniment nesigur;

Ø      Contractul colectiv de munca presupune prestatii successive in timp pe intreaga durata a existentei sale;

Ø      Contractul colectiv de munca este un contract numit fiind reglementat prin Legea nr. 130/1996;

Ø      Contractul colectiv de munca este un contract solemn forma scrisa fiind impusa de lege;