Definirea si continutul somajului

Definirea si continutul somajului

Somajul, conform opiniei majoritatii specialistilor a existat in diferite forme si in perioada ''edificarii societati socialiste". In mod manifest insa, el apare la sfarsitul anilor '70 si inceputul anilor '80 ca urmare a epuizarii surselor de crestere si intrarea acestor economii socialiste in criza.

Lipsa unor informatii precise, de natura statistica nu ne permite sa apreciem dimensiunea reala a fenomenului de somaj, manifestat cu certitudine in perioada la care ne referim1. Daca in legatura cu existenta somajului toata lumea este de acord, definirea si masurarea acestuia cu precizie formeaza obiectul unor controverse.

Someri sunt toti cei apti de munca, dar care nu gasesc de lucru, formand suprapopulatia relativa pentru ca reprezinta un surplus de forta de munca in raport cu numarul celor angajati. In aparenta nimic mai simplu decat a defini somajul. Dar o astfel de incercare ridica multe semne de intrebare. Este somer un student care nu gaseste de lucru in sezonul estival? Este somer actorul care intre doua filme nu lucreaza? Dar un muncitor care din motive tehnice nu lucreaza o saptamana?

Pornind de la astfel de intrebari s-a conturat si s-a raspandit o definitie care considera ca sunt someri toti cei care au inregistrat cereri de angajare la oficiile de plasare a fortei de munca sau toti cei ale caror cereri n-au fost satisfacute pana la sfarsitul fiecarei luni, indiferent daca solicita locuri de munca permanente sau temporare, cu timp de munca partial sau deplin, daca au loc de munca sau cauta altul mai adecvat cu aspiratiile proprii.

In aceasta acceptie, somajul apare ca rezultat exclusiv al cererii de munca sau de forta de munca, oferta-cealalta latura a pietei muncii nefiind luata in consideratie. Numai corelarea cererii cu oferta de locuri de munca, permite aprecierea mai corecta asupra situatiei de pe piata muncii, daca exista sau nu somaj. O crestere a ofertei concomitent cu scaderea cererii determina o deteriorare a situatiei ocuparii fortei de munca.

Somajul este apreciat ca o marime omogena, nediferentiata, ceea ce nu corespunde realitatii, de aceea, se impune delimitarea sa pe domenii de activitate, de pregatire

Foarte importanta dar si foarte cunoscuta, este si definitia somajului data de Biroul International al Muncii (BIM)-organizatie din sistemul ONU care elaboreaza statistici, comparatii, studii si analize de profil pe baza informatiilor furnizate de tarile membre avand ca scop mai buna cunoastere a fenomenului si a experientei in combaterea sa. Potrivit acestei definitii este somer oricine are mai mult de 15 ani, si indeplineste concomitent urmatoarele conditii:

Ø     este apt de munca ;

Ø     nu munceste;

Ø     este disponibil pentru munca salariata sau nesalariata;

Ø     cauta un loc de munca;

Aplicarea acestor criterii aduce multe clarificari, dar nu inlatura total riscul de a exclude din randul somerilor anumite persoane care nu au unde muncii.

Somajul reprezinta un dezechilibru, un excedent al ofertei fata de cererea de munca cu niveluri si sensuri de evolutie diferite pe tari si perioade, avand, initial caracter temporar, iar in ultimele decenii unul permanent, dar care nu exclude total si definitiv existenta starii de ocupare deplina a fortei de munca. Acesta mai este definit si ca starea de inactivitate economica, totala sau partiala, proprie celor care nu au loc de munca, nu-si pot gasi de lucru ca salariati, au conditie de salariati dar sunt angajati numai o parte din timpul de munca cu scaderea corespunzatoare a salariului. Somajul poate fi caracterizat prin:

Ø     marime care exprima atat in mod absolut ca numar, cat si relativ, ca rata (numarul somerilor/populatia activa sau numarul somerilor/populatia ocupata);

Ø     intensitate;

Ø     durata;

Ø     structura2;

Tinand seama de limitele unor asemenea definitii, devine clar ca masurarea somajului nu este decat o problema de estimare cat mai aproape de realitate.

In fond, ea constituie un aspect major al echilibrului macroeconomic si este strans legata de realizarea cresterii economice actuale si potentiale, si din acest considerent reprezinta o componenta importanta a politicilor macroeconomice, avand implicatii atat economice cat si sociale.

In lucrarile de specialitate se dau mai multe definitii pentru a preciza acest fenomen. De regula, sunt considerati someri persoanele care fac parte din categoria populatiei active, disponibile care doresc sa lucreze si nu gasesc un loc de munca. Este vorba atat de persoanele care au avut un loc de munca si l-au pierdut, cat si de noile generatii de ofertanti de mana de lucru care nu-si gasesc un angajament. Se poate spune deci ca somajul este rezultatul disproportiei dintre locurile de munca existente, (care reprezinta cererea) si oferta de munca. Oricare ar fi cauzele, acesta este mai intai o masa mai mult sau mai putin mare de lucratori lipsiti de locuri de munca. Analiza nu o poate ignora. Aceasta ne arata ca examenul statistic se afla confruntat cu o realitate "umana" a fenomenelor ocuparii, amestecand fara distinctie economicul cu socialul.

A pune in valoare ceea ce este specific pentru somajul contemporan nu este o sarcina usoara. Pana nu demult interpretarile in domeniu erau mai putin consacrate fizionomiei somajului, in consecinta, raritatea materialelor statistice capabile sa autorizeze observatia nu trebuie sa ne surprinda.