Dinamica si structura somajului in Romania

Dinamica si structura somajului in Romania

Pentru a caracteriza fenomenul somajului se iau in consideratie o serie de indicatori , precum:

■ gradul de ocupare, care reprezintǎ persoanele neocupate in muncǎ si care este exprimat prin rata somajului, calculatǎ ca raport intre numǎrul somerilor si populatia ocupatǎ (activǎ). Tinta politicilor sociale elaborate de fiecare guvern este realizarea unui grad de ocupare a populatiei cat mai apropiat de ocuparea deplinǎ, aceasta fiind consideratǎ imposibil de atins. ,,Potrivit opiniilor diferitilor economisti romani si strǎini, se considerǎ satisfǎcǎtor un grad de 97-98% , respectiv de neocupare de 2-3%".

Numǎrul somerilor care se aflǎ in situatia de shimbare a locului de muncǎ sau care nu se adapteazǎ la conditiile de muncǎ, se calculeazǎ prin rata naturalǎ a somajului. Atunci cand rata somajului efectiv este mai mare decat aceasta, vorbim despre ,,subocuparea fortei de muncǎ", iar cand este inferioarǎ ratei naturale, despre ,,supraocupare". ,,In primul caz se iroseste munca socialǎ, apar probleme sociale, creste presiunea asupra salariului, iar in cel al supraocupǎrii, forta de muncǎ devine rarǎ si scumpǎ, salariile crescand mai repede decǎt productivitatea muncii."

■ durata muncii este un indicator al somajului care defineste perioada de timp de la pierderea locului de muncǎ panǎ la reincadrare;

■ structura somajului pe nivel de pregǎtire, varstǎ, sex, etc.

Pe baza acestor indicatori, voi incerca sǎ prezint structura si evolutia somajului din Romania , care poartǎ puternic amprenta schimbǎrilor impuse de tranzitia spre o economie capitalistǎ si de alinierea la cerintele comunitǎtilor europene.

Anii `90 au produs schimbǎri majore asupra pietei muncii din Romania, pe fondul unor situatii de crizǎ si de instabilitate, datorate programelor de restructurare a principalelor ramuri ale economiei. In acest context, scade gradul de ocupare a fortei de muncǎ si apare un fenomen mai putin cunoscut inainte de 1990: somajul.

In perioada comunistǎ din Romania se poate vorbi de o ocupare deplinǎ a fortei de muncǎ, desi chiar si atunci au existat forme de ,,somaj nerecunoscut".Fenomenul somajului a fost recunoscut oficial incepand cu anul 1991, odata cu intrarea in vigoare a Legii nr.1/1991 privind protectia sociala a somerilor si reintegrarea lor profesionala.

Evolutia ratei somajului de la aparitia Legii 1/1991 (1991-2005)

Sursa: Institutul National de Statisticǎ[3]

La sfarsitul anului 1991, cand problema somajului a fost recunoscutǎ oficial, rata somajului era de 1,6% (sau de 3% dupa BIM, care are o metodologie diferitǎ de identificare a somerilor). Aceasta a crescut spectaculos in urmǎtorii ani, atingand in 1999 cel mai inalt nivel: 11,4%, ca urmare a restructurǎrii si a disponibilizǎrilor din industrie. Cei mai afectati de somaj au fost, in primul rand, muncitorii (acestia reprezentand circa 70%), perioada de dupa 1990 fiind caracterizata de concedieri masive in sectoare precum cel minier, metalurgic si feroviar.

Asa cum se poate observa din tabelul de mai sus, un nivel ridicat al somajului a fost inregistrat si in 1994 (11%), ,,ca urmare a efortului intreprins de guvern pentru a initia o reformǎ economicǎ mai amplǎ, incepand cu liberalizarea preturilor." La polul opus, anii 1996-1997 au adus cea mai scǎzutǎ ratǎ a somajului, intrucat 1996 a fost an electoral si nivelul de trai al populatiei a fost puternic subventionat de cǎtre stat.

In perioada 1997-2002, numarul de someri BIM a crescut cu 139 mii persoane, respectiv cu 19,7%. Cresteri mai importante s-au remarcat in mediul urban (84 mii persoane), desi ritmul mai rapid de crestere se inregistreaza pentru mediul rural (26,4% fata de 16,9% mediul urban in perioada 1997-2002). Persoanele de sex masculin au inregistrat cresteri mai importante ale somajului (130 mii persoane, comparativ cu persoanele de sex feminin (9 mii persoane).[5]

Deoarece reducerea numarului de locuri de munca in sectoarele industriale si in intreprinderile de stat nu a fost contrabalansata de crearea de noi locuri de munca in sectorul privat, tendintele de ocupare a fortei de munca au continuat sa fie negative pana la inceputul anului 2001.Conform metodologiei BIM, rata somajului in 2002 a fost de 8,4% (8,9% pentru barbati si 7,7% pentru femei). Cele mai reduse cresteri s-au inregistrat pentru persoanele de sex feminin (1,3 puncte procentuale) si pentru cele din mediul rural (1,8 puncte procentuale)[6].

La sfarsitul lunii februarie 2005, rata somajului inregistrat a fost de 6,2%, un nivel scǎzut pentru acestǎ perioadǎ a anului, fiind mai micǎ cu 1,6 puncte procentuale fatǎ de cea din luna februarie a anului 2004 (cand aceasta a fost de 7,8%) si cu 0,1 puncte procentuale fatǎ de luna precedentǎ. Numǎrul total de someri inregistrati la finele lunii februarie in evidentele agentiilor teritoriale pentru ocuparea fortei de muncǎ a fost de 558.553 persoane, cu 4.195 persoane mai putine decat in luna precedentǎ.[7]

Desi nivelul general al somajului a scǎzut, se mentine totusi somajul de lungǎ durata care determinǎ o stare de sǎrǎcie pentru un numar mare de familii. In anul 2001, aproape jumatate din someri (48,6%) se aflau in somaj de lunga durata - peste 9 luni). Peste jumatate din acest procent au reprezentat someri care nu au lucrat timp de 2 ani si mai mult. Somajul pe termen lung tinde sa fie mai ridicat la femei decat la barbati (50,3% la femei comparativ cu 47,4% la barbati), desi cea mai lunga durata a somajului se inregistreaza la barbatii de peste 50 de ani.

Evolutia ratei somajului de lungǎ duratǎ (populatia somerǎ de un an si peste, ca pondere in populatia activǎ, pe sexe)[9]

Sursa : Calcule realizate dupa datele anchetei Amigo

Incidenta somajului de lungǎ duratǎ (peste 6 luni), respectiv ponderea numǎrului somerilor tineri de lungǎ duratǎ in numǎrul total de someri, reprezintǎ 4,1%, in crestere fatǎ de nivelul lunii ianurie (+0,2 puncte procentuale). Si in aceastǎ categorie, s-a observat cǎ riscul de somaj este cu atat mai ridicat cu cat nivelul de instruire este mai scǎzut. In randul adultilor, nivelul somajului de lungǎ duratǎ a fost de 14,6%, cu 0,9 puncte procentuale mai mare decat in luna anterioarǎ, dupa cum precizeazǎ ANOFM.

Trebuie specificat faptul cǎ ,,accentuarea usoarǎ a somajului de lungǎ duratǎ nu are un aspect ingrijorǎtor pentru aceastǎ lunǎ a anului (februarie), lunǎ caracterizatǎ in general de un grad scǎzut de ocupare, si este consecinta permanentei preocupǎri pentru prevenirea acestui fenomen si reinsertiei pe piata muncii a persoanelor expuse acestui risc ″.

Pentru combaterea riscurilor pe care le implicǎ acest dezechilibru, agentiile judetene de ocupare coordoneazǎ implicarea serviciului public de ocupare, folosind ca indicator ,,rata de participare in mǎsuri active de stimulare a ocupǎrii somerilor de lungǎ duratǎ ″. [10]

Nivelul somajului si implicit gradul de ocupare al fortei de muncǎ depind foarte mult si de structura populatiei pe grupe de varstǎ. Aceasta a cunoscut modificǎri semnificative in sensul imbatranirii demografice accentuate in ultimul deceniu, ca o consecinta a scaderii natalitatii. Ca urmare, ponderea populatiei sub 15 ani este in continua scadere (intre anii 1990-2002 reducandu-se cu 30,9%, respectiv cu circa 1689,4 mii persoane), iar ponderea populatiei varstnice, de peste 65 de ani, este in continua crestere (intre 1990-2002, crescand cu 26,9%, respectiv cu circa 674,4 mii persoane).

Proportia persoanelor de 65 de ani si peste in Romania era in 2002 de 14,1%, in timp ce proportia tinerilor era de 17,4%. Cu alte cuvinte, in 2002, din 100 persoane, 69 adulti sustineau economic aproximativ 31 persoane potential inactive, din care 14 varstnici si 17 tineri.

Un alt aspect cu care se confruntǎ piata muncii din Romania il constituie populatia cu varste cuprinse intre 15 si 25 ani care reprezinta o sursa principala de alimentare a somajului (peste 40%). Principala cauzǎ a somajului in randul tinerilor este necorelarea sistemului educational si al calificarilor produse de invatamant, cu cerintele pietei muncii. De asemenea, alte cauze ar mai fi ineficienta sau insuficienta programele de calificari alternative, pe de o parte si a programele de informare in legatura cu cerintele pietei muncii pe de alta parte.

Statisticile aratǎ cǎ ponderea tinerilor in totalul somerilor si-a pǎstrat trendul descendent, ajungand in luna februarie la 19,4%, cu 2,1 puncte procentuale mai micǎ fatǎ de luna ianuarie. ,,Numǎrul de someri tineri a inregistrat o scǎdere in termeni absoluti, de la 120 persoane in luna precedentǎ, la 108.287 persoane in luna curentǎ. ″

O alta grupa de varsta afectata major de somaj este grupa 40-49 ani, care constituie principala categorie de populatie vizata de restructurarile industriale ele avand ponderi de 27,0% si respectiv 25,8%, in numǎrul total al somerilor inregistrati la finele lunii februarie a acestui an.[13]

Populatia inactiva, pe categorii socio-economice si sexe, in 2002[14]

Sursa : Institutul National de Statisticǎ, Bucuresti, 2002 ;

Daca facem o analizǎ asupra somajului care afecteazǎ cele douǎ sexe, putem observa cu usurintǎ cǎ ,,forta de muncǎ femininǎ este mai vulnerabilǎ in raport cu bǎrbatii"[15], intrucat rata somajului feminin este superioarǎ, indiferent de celelalte variabile (rata ocupǎrii feminine in 1997-45,2%, fata de 57,8% in 2002). Cu toate acestea, reducerea ratei de activitate pentru populatia masculina a fost de 9 puncte procentuale intre 1997-2002 (de la 72,5% la 63,5 in 2002), mai ridicata fata de scaderea inregistrata de populatia feminina de 8,7 puncte procentuale (de la 57,7% in 1997 la 49% in 2002), potrivit datelor cuprinse in Strategia pentru Ocuparea Fortei de Muncǎ 2004-2010. Relevante pentru identificarea ponderii populatiei ocupate pe sexe in totalul populatiei sunt si datele din graficul urmǎtor, chiar dacǎ cercetarea surprinde o perioadǎ mai scurtǎ (1995-2002).

Distributia populatiei ocupate pe sexe, in totalul populatiei[16]

Sursa ILO: 2003-2004 Indicatorii Pietei Muncii in Romania (Geneva, 2003),

Statisticile recente aratǎ cǎ, in luna februarie a acestui an, se constatǎ o crestere cu doar 2.661 persoane a numǎrului de someri bǎrbati, fatǎ de luna anterioarǎ, rata somajului masculin rǎmanand constantǎ, de 7,0%.

Structura populatiei ocupate dupa statutul profesional, pe sexe, in 2002[17]

Sursa Institutul National de Statisticǎ, Bucuresti 2002;

Concluzionand, prognoza evolutiei ratei somajului (revizuita pe baza realizarilor din 2003), ca rezultat al politicii Guvernului de stimulare a cresterii economice, arata o scadere a ratei somajului BIM, de la 8,4% in anul 2002, la 6,5% in anul 2005

Tabel: Evolutii ale pietei fortei de muncǎ

Nota: Prognoza a fost realizatǎ in conformitate cu metodologia BIM si pe baza datelor din Ancheta

asupra fortei de muncǎ in gospodǎrii (AMIGO)

Sursa: Comisia Nationalǎ de Prognozǎ