Evolutia managementului resurselor umane in cadrul organizatiilor din unele tǎri ale Uniunii Europene

Evolutia managementului resurselor umane in cadrul organizatiilor din unele tǎri ale Uniunii Europene

In Germania,desi nivelul productivitǎtii este unul dintre cele mai ridicate din Europa,cuantumul ridicat al costurilor salariale si durata redusǎ a timpului de lucru a fost de naturǎ sǎ genereze reducerea,din ce in ce mai ingrijorǎtoare,a competivitǎtii produselor germane pe piata europeanǎ si mondialǎ.Cu toate acestea,piata muncii are o conjuncturǎ favorabilǎ determinatǎ prioritar de factori cum sunt:politica bugetarǎ si cea economicǎ(ambele stimulatoare de dezvoltǎrii),climatul economic pozitiv exercitat de investitiile strǎine,politica salarialǎ favorabilǎ cresterii productivitǎtii,crearea unui model original de management al resurselor umane,model bazat pe profesionalism si pe dezvoltarea competentelor specializate intr-un context social marcat de o crestere notabilǎ a influentei sindicale favorabilǎ formǎrii profesionale,promovǎrii interne si cresterii fidelitǎtii fatǎ de organizatia de aparentǎ.Cu toate acestea,un aspect negativ il constituie ponderea redusǎ a managerilor de resurse umane in comitetele directoare.

In Danemarca,participarea membrilor Departamentului "Resurse Umane"la procesele strategice este mai putin dezvoltatǎ decat in alte tǎri ale Europei(cu exceptia Italiei),ponderea managerilor de resurse umane in cadrul consiliilor directoare atingand maximum 53 de puncte procentuale un nivel inferior mediei europene.61%dintre firmele daneze si-au informatizat strategia managerialǎ si in domeniul resurselor umane,tendintǎ manifestatǎ si in celelalte tǎri scandinave(68% in Suedia si 74% in Norvegia) si mai putin evoluatǎ in tǎri considerate, traditional"forte" in domeniu(20% in Germania,29% in Franta,33% in Italia si 45% in Anglia).In Spania,evaluarea managementului in domeniul resurselor umane are la bazǎ douǎ criterii fundamentale:controlul costurilor(ca si in Franta si Suedia) si gestiunea efectivului de persoane recrutate de intreprindere.Majoritatea intreprinderilor spaniole sunt de talie micǎ iar majoritatea populatiei este angajatǎ in intreprinderi mici si mijlocii.Italia inceputului anilor 1990 avea un bilant contrastant: pe de o parte dispunea de un dinamism economic remarcabil dar,pe de altǎ parte,se confrunta cu unele dificultǎti structurale(rata ridicatǎ a somajului si a inflatiei,calitatea deficitarǎ a serviciilor publice,influenta mare exercitatǎ de administratie asupra intreprinderilor in special a celor mici si mijloci,absenta ajutoarelor oferite de stat pentru dezvoltarea internationalǎ a intreprinderilor).Multe din realizǎrile Italiei se datoreazǎ performantelor manageriale in domeniul resurselor umane si dinamismului expansiunii economice in tǎrile Europei de Est si Centrale.Dintre principalele caracteristici ale pietei muncii amintim:

1. activitatea independentǎ,non-salarialǎ este de douǎ ori mai practicatǎ decat in celelalte tǎri europene;
2. concentrarea intreprinderilor mici si mijloci pe specializǎri in bazinele industriale;
3. puternicul declin demografic(Italia-tara cu cea mai scǎzutǎ natalitate din Europa);
4. prestarea activitǎtii la domiciliu,legal sau clandestin.

In acest context,putem afirma cǎ reinnoirea managementului resurselor umane se poate realiza prin intermediul mai multor actiuni,respectiv:

achizitionarea de competente prin intermediul externalizǎrii activitǎtilor,a coordonǎrii micilor intreprinderi si a dezvoltǎrii de relatii contractuale;

trecerea de la un management al resurselor umane de tip uniform la unul de tip segmentat si individualizat;

o nouǎ gestiune a angajatilor si a competentelor in vederea transformǎrii intreprinderii(din punct de vedere al mǎrimii,al schimbǎrilor tehnologice,al internationalizǎrii si externalizǎrii);

descentralizarea deciziilor strategice privind managementul resurselor umane;