REGLEMENTARI PRIVIND PIATA MUNCII IN ROMANIA

ReglementAri privind piaTa muncii In RomAnia

1. NOTIUNI INTRODUCTIVE

Incepind cu anul 1990 o data cu inceperea procesului complex de tranzitie la economia de piata in Romania au inceput demersurile legislative care sa reglementeze si piata muncii. Aceste demersuri au condus la crearea unui cadru legislativ compus din garantii constitutionale si reglementari specifice pietei muncii. Constitutia Romaniei din anul 1991 inspirata atit din "Declaratia Universala a Drepturilor Omului", din tratatele internationale si din "Conventia Europeana a Drepturilor Omului", reglementeaza o serie de aspecte privind piata muncii, in cadrul titlului II drepturile si libertatile fundamentale ale cetateanului. Asfel la art. 38 privind munca si protectia sociala a muncii se prevede printre altele ca "dreptul la munca nu poate fi ingradit, iar alegerea profesiei si a locului de munca sunt libere, salariatii au dreptul la protectie sociala a muncii, durata normala a zilei de munca este de cel mult 8 ore, iar la munca egala, femeile au salariu egal cu barbatii"[1].

Prin prevederile art. 39 munca fortata este interzisa. La art. 40 se instituie dreptul salariatilor la greva pentru apararea intereselor profesionale, economice si sociale. Art. 37 acorda cetatenilor drepturile la asocierea in mod liber in partide politice, in sindicate si alte forme de asociere. Art. 43 se refera la nivelul de trai al cetatenilor, obliga statul sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent. Tot acest articol prevede pritre alte drepturi ale cetatenilor pensia, asistenta medicala, etc., dreptul la ajutor de somaj si la alte forme de asistenta sociala prevazute de lege. La art. 45 "Protectia copiilor si a tinerilor" este prevazut ca minorii sub virsta de 15 ani nu pot fi angajati ca salariati. Se reglementeaza in legi, hotariri de guvern, norme de aplicare a acestora si ordine ale ministerelor implicate in domeniu. Ministerul Muncii si Protectiei Sociale este ministerul implicat direct.

2. LEGILE PIETEI MUNCII

Principalele legi care se refera la piata muncii din Romania sunt:

-Legea nr.53/24.01.2003, Codul Muncii.

-Legea nr.54/24.01.2003, Legea Sindicatelor.

-Legea nr.76/16.01.2002, privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca.

-Legea nr.168/12.11.1999 privind solutionarea conflictelor de munca.

-Legea nr.19/27.03.2000, privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale.

-Legea nr.130/16.10.1996, privind contractul colectiv de munca.

-Legea nr.202/19.04.2002, privind egalitatea de sanse intre femei si barbati.

-Ordonanta de urgenta nr.137/31.08.2000, privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare.

a).Codul muncii. Acesta contine in principal prevederi referitoare la:

-Contractul individual de munca. Acesta poate sa cuprinda:

-incheierea,

-modificarea,

-suspendarea,

-incetarea acestuia,

-tipuri de contracte de munca,

-durata determinata,

-durata temporara sau cu timp partial de munca, etc.

-Contractul colectiv de munca avind urmatorul continut:

-clauze,

-incheierea,

-executarea,

-incetarea acestuia.

-Drepturile angajatilor cum sunt:

-salarizarea,

-timpul de munca si de odihna,

-repausurile,

-concediile,

-formarea profesionala, etc.

-Obligatiile angajatorilor.

-Raspunderea juridica.

-Solutionarea conflictelor de munca si altele.

b).Legea Sindicatelor. Aceasta reglementeaza aspecte privind:

-constituirea,

-organizarea si functionarea sindicatelor,

-adoptarea statutului organizatiilor sindicale,

-conducerea sindicatelor,

-dobindirea personalitatii juridice,

-patrimoniul organizatiei sindicale,

-raporturile sindicatelor cu membrii lor,

-reorganizarea si dizolvarea sindicatelor,

-forme de asociere si altele.

c).Legea Patronatelor. La fel ca legea sindicatelor reglementeaza urmatoarele aspecte:

-constitirea si organizarea patronatelor,

-continutul statutului organizatiei patronilor,

-drepturile si obligatiile patronatelor,

-patrimoniul si finantarea activitatii,

-reorganizarea si dizolvarea patronatelor, etc.

Aceste trei legi prin continut ofera o imagine globala asupra "pietei muncii" si abordeaza atit relatiile micro-, care privesc raporturile individuale de munca, cit si relatiile macro-, care privesc principalii actori ai pietei muncii, patronate si sindicate. Drepturile angajatilor din Romania sub aspect legislativ pot fi grupate in 2 mari categorii:

-drepturi stabilite prin contractul individual de munca,

-drepturi decurgind din calitatea de angajat.

Prima categorie de drepturi este reglementata in principal prin Codul Muncii, dar si prin alte legi specifice.

Drepturile care decurg din calitatea de angajat sunt cuprinse de regula in legi specifice astfel:

-Dreptul la pensie.

-Dreptul la asigurari sociale.

-Indemnizatia pentru incapacitate temporara de munca.

-Prestatii pentru prevenirea imbolnavirii si recuperare.

-Indemnizatia de maternitate.

-Indemnizatia pentru cresterea copilului si ingrijirea copilului bolnav, etc.

Acestea sunt reglementate de Legea 19/27.03.2000, privind sistemul public de pensii, asigurari sociale si alte drepturi de asigurari sociale.

-Drepturile privind protectia muncii si asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale, care sunt cuprinse in Legea nr. 90/12.07.1996, Legea nr. 346/05.06.2002, privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale.

-Drepturile privind asigurarile de somaj sunt cuprinse in Legea nr. 76/16.01.2002.

-Alte drepturi reglementate din aceasta a doua categorie care vizeaza:

-protectia cetatenilor romani care lucreaza in strainatate,

-protectia salariatilor in cazul transferurilor,

-dreptul de proprietate asupra actiunilor sau a partilor sociale ale societatilor

comerciale,

-formarea profesionala, etc.

In ansamblu legilor care reglementeaza drepturile care decurg din calitatea de angajat un loc aparte il are legea referitoare la asigurarile de somaj.

d).Legea privind sistemul asigurarilor de somaj si stimularea ocuparii fortei de munca. Legea este in vigoare de la data de 01.03.2002 si reprezinta noul cadru legal instituit in baza liniilor directoare ale strategiei europene privind ocuparea fortei de munca. Vechiul cadru era reprezentat de Legea 1/1991 care s-a aplicat din ianuarie 1991 pina in martie 2002 si cuprindea in esenta un pachet de masuri pasive de protectie sociala constind din ajutoare calculate in functie de salarii si de vechimea in munca a somerului, a caror perioada de acordare atinge 27 de luni.

Putinele masuri active reglementate de aceasta lege, constind in organizarea de cursuri de calificare si recalificare si in acordarea de credite in conditii avantajoase din bugetul asigurarilor de somaj pentru crearea de noi locuri de munca prin infiintarea de intreprinderi mici si mijlocii sau unitati cooperatiste, care nu au fost in masura sa stimuleze eficient ocuparea fortei de munca.

Prin noua reglementare se produce o schimbare radicala a utilizarii fondului de somaj, prin accentul pus pe masurile in scopul cresterii gradului de ocupare a fortei de munca si implicit reducerii somajului. In acest sens Legea prevede un pachet de masuri care vizeaza cresterea capacitatii persoanelor in cautarea unui loc de munca si motivarea acestora pentru a gasi prin propriile eforturi cele mai potrivite solutii de:

-reintegrare profesionala,

-informare si consiliere,

-mediere,

-consultanta si asistenta pentru initierea unei afaceri,

-acordarea unor stimulente financiare in scopul incurajarii mobilitatii fortei de munca.

De asemenea Legea are in vedere promovarea includerii sociale a categoriilor de persoane greu incadrabile pe piata muncii, tineri, someri cu virsta de peste 45 ani, intretinatori unici de familie, persoane cu handicap, prin masuri de incurajare a angajatorilor pentru incadrarea in munca a persoanelor apartinind acestor categorii, constind in subventionarea locurilor de munca ale acestora.

In vederea dezvoltarii competentelor pentru noua piata a muncii, precum si pentru corelarea cererii cu oferta de pe piata muncii si prevederii lipsei de forta de munca calificate, legea reglementeaza excesul la formarea profesionala, finantata din bugetul asigurarilor pentru somaj tuturor persoanelor aflate in cautarea unui loc de munca inregistrate in evidente inclusiv a celor care nu beneficiaza de indemnizatie de somaj.

Analizele efectuate asupra rezultatelor aplicarii masurilor de stimulare a ocuparii promovate prin noua legea a ocuparii au permis desprinderea unor concluzii de imbunatatire a prevederilor acestei legi pentru a oferii o motivatie si o stimulare suplimentara atit angajatilor cit si persoanelor aflate in cautarea unui loc de munca. A rezultat aparitia Legii nr.107/2004 de modificare a legii privind sistemul asigurarilor sociale pentru somaj prin care masurile de stimulare a ocuparii au fost nuantate si diversificate.

Masurile de stimulare a ocuparii care au cunoscut o nuantare prin Legea 107/2004 sunt cele care se adreseaza angajatorilor pentru incadrarea in munca a absolventilor insa in cuantum diferentiat, in functie de nivelul studiilor. De asemenea in ceea ce priveste incurajarea angajatorilor pentru incadrarea in munca a somerilor in virsta de peste 45 de ani, proiectul de lege prevede o stimulare suplimentare a acestora daca persoanele angajate au virsta apropiata de pensionare, respectiv 3 ani pina la indeplinirea conditiilor de pesionare anticipata partiala.

Au fost diversificate masurile de stimulare a ocuparii prin acordarea de credite studentilor in virsta de pina la 30 ani care doresc sa-si initieze o afacere, precum si credite nerambursabile pentru infiintarea si dezvoltarea de intreprinderi mici si mijlocii in localitatile confruntate cu fenomene de saracie si excluziune sociala din cauza nivelului ridicat al somajului.

De asemenea s-a reglementat masura asigurarii gratuite a accesului la programele de formare profesionala pentru persoanele care isi desfasoara activitatea mediul rural si nu realizeaza venituri lunare sau realizeaza venituri lunare mai mici decit indemnizatia de somaj, precum si pentru persoanele care au avut contractul de munca suspendat si revin in activitate dupa ingrijirea copilului pina la 2 ani, dupa satisfacerea stagiului militar sau revin din pensie de invaliditate.