Strategia Europeana de Ocupare.

Egalitatea de gen

Concepte

Gen

Status

Status atribuit

Status dobandit

Status fundamental

Rol

Obiectivul general al capitolului

Sa prezinte problematica inegalitatii de gen pe piata fortei de munca a UE

Obiectivele specifice

Sa prezinte politica UE cu privire la egalitatea de gen pe piata muncii

Sa faca o analiza a principalelor teorii si concepte cu privire la genul social

Sa prezinte, in linii mari, situatia ocuparii in randul femeilor din UE

In UE nediscriminarea este o valoare fundamentala. O Europa unita formata din 27 de state, in care practic fiecare natiune formeaza un grup minoritar, nu se poate construi coeziv din punct de vedere economic si social fara respectarea dreptului la diversitate. In ciuda diferentelor culturale, unitatea in diversitate a UE se realizeaza prin acceptarea unui set de norme si valori de catre toate statele membre. Conform Cartei Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene (2000/C 364/01), art. 21, discriminarea pe orice criteriu este interzisa:

Discriminarea pe orice criteriu, ca cea bazata pe sex, rasa, culoare, origine etnica sau sociala, trasaturi genetice, limba, religie sau credinta, opinie politica sau de alta natura, calitatea de membru al unei minoritati, proprietate, nastere, dizabilitati, varsta sau orientare sexuala trebuie interzisa.   

Acest principiu aplicat pe piata muncii ia forma unor politici care descurajeaza discriminarea si promoveaza integrarea pe piata muncii a persoanelor cu dizabilitati, a imigrantilor, tinerilor, batranilor, minoritatilor, a persoanelor cu educatie redusa (a persoanelor dezavantajate pe piata muncii). Discriminarea de gen, asa cum apare si in Carta Drepturilor Fundamentale a UE, este una dintre principalele probleme ale SEO. In Carta, este specificat faptul ca "egalitatea dintre barbati si femei trebuie sa fie asigurata in toate domeniile, inclusiv la angajare, munca si salarizare" (art. 23). In acest sens, linia directoare numarul sase a deciziei 2003/578/EC cu privire la politica ocuparii fortei de munca a statelor membre are ca obiectiv realizarea egalitatii de gen. Statele membre trebuie sa aiba o abordare integrata ale carei actiuni trebuie sa incurajeze participarea femeilor la piata muncii si reducerea decalajelor intre barbati si femei in privinta ocuparii, somajului si platii muncii pana in anul 2010. Abordarea structurala a problemei inegalitatii de gen trebuie sa includa eliminarea segregarii sectoriale si ocupationale, a diferentelor ce tin de educatie, cursuri de pregatire, clasificarea ocupatiilor sau de sistemul de plata. Pentru ca politica de crestere a ocuparii in randul femeilor sa dea roade se pune accent pe impacarea vietii familiale cu viata profesionala prin dezvoltarea de catre stat de servicii de ingrijire a copiilor si a persoanelor dependente, prin incurajarea impartirii responsabilitatilor familiale si profesionale, respectiv facilitarea reintegrarii pe piata muncii dupa o perioada de absenta. Concret, pana in anul 2010, in conformitate si cu strategiile nationale pentru protectia copilului, o treime dintre copiii cu varsta sub trei ani, respectiv 90% dintre copiii UE cu varsta intre trei ani si varsta obligatorie de intrare in sistemul de invatamant trebuie sa se bucure de servicii de ingrijire (child care facilities). Faptul ca aceste politici "trebuie sa elimine demotivarea participarii femeilor pe piata muncii" o fac pe Roberta Guerrina sa afirme ca:

legislatia UE stabileste mai degraba un cadru de protectie a lucratoarelor (women workers), decat sa promoveze drepturile femeilor ca mame si cetateni. Focalizarea pe primele duce la esecul redefinirii structurii sociale opresive care este evidenta in randul mamelor muncitoare, iar acest lucru influenteaza alegerea femeilor cu privire la faptul de a avea copii sau de a se angaja". (Guerrina, 2002, 56)

Din perspectiva criticii feministe, Roberta Guerrina afirma ca exista pericolul ca retragerea de pe piata muncii si ingrijirea copilului sa fie in continuare considerate probleme ale femeilor, fapt ce duce la reafirmarea diviziunii de gen pe piata muncii unde barbatul este cel care aduce mijloacele necesare subzistentei familiei. Totusi, legislatia si schimbarile de limbaj contrazic, cel putin teoretic, aceste temeri. In Romania, exista concediul paternal (in limba engleza exista expresia "paternal live"), care presupune posibilitatea ambilor parinti de a se retrage din activitate pentru ingrijirea copilului. Faptul ca in majoritatea situatiilor femeile sunt cele care renunta pentru o perioada la cariera profesionala tine de anumiti factori culturali si economici, care intr-adevar pun problema egalitatii reale dintre barbati si femei pe piata muncii. Din punct de vedere rational, pentru maximizarea resurselor financiare ale familiei, retragerea din activitate pentru ingrijirea copilului se face de catre partenerul cu salariul mai mic. Cum femeile, asa cum vom vedea, au salarii, in general, mai mici decat barbatii, este rational ca in majoritatea cazurilor ele sa se retraga temporar din activitate si sa beneficieze de concediul paternal. La acest argument economic trebuie adaugat factorii de ordin cultural specifici societatii patriarhale, dar care pot fi intalniti si in prezent, conform carora femeii ii revin sarcinile din gospodarie, iar barbatului ii revine obligatia de a aduce veniturile necesare familiei (breadwinner). Prin urmare, SEO cu privire la eliminarea decalajelor dintre barbati si femei pe piata muncii intampina o serie de obstacole care fac greu de atins obiectivul ca rata de ocupare in randul femeilor din UE sa depaseasca 60% in 2010.

Dincolo de argumentele umaniste pentru o politica a egalitatii de gen (subsumata principiului general al non-discriminarii), exista o serie de factori concreti, pragmatici, care sustin aceasta politica (Frunzaru si Ivan, 2006, 163).

1) UE se confrunta cu un deficit de forta de munca cauzat, printre altele, si de natalitatea scazuta. Acest deficit poate fi compensat si prin cresterea ratei ocuparii in randul femeilor, care au fost vazute inca din sec. al XIX-lea ca o rezerva de forta de munca. Karl Marx spunea ca femeile, alaturi de someri, formeaza o armata de rezerva gata sa ia locul celor angajati pe piata muncii.

2) Scaderea fertilitatii si cresterea sperantei de viata, in contextul mentinerii relativ constante a varstei legale si reale de pensionare, au dus la cresterea ratei de dependenta a persoanelor in varsta (a pensionarilor) raportate la populatia activa. Cresterea ratei de ocupare in randul femeilor este una dintre solutiile pentru diminuarea ratei de dependenta si pentru realizarea sustenabilitatii financiare a sistemelor de pensii (si a statului bunastarii in general);

3) Reforma sistemului de pensii presupune, dincolo de schimbarile parametrice din cadrul sistemului public de pensii de tip PAYG, si dezvoltarea de fonduri de pensii cu contributii definite. Membrii acestor sisteme de pensii complementare stiu cat contribuie, dar nu stiu ce cuantum o sa aiba pensia pentru ca acesta depinde, pe langa marimea contributiei, de profitabilitatea investitiilor realizate de administratorul fondului de pensii. Acest tip de sistem de pensii este unul individualist, prin urmare persoanele care de-a lungul carierei profesionale au avut salarii mici sau intreruperi in activitate vor beneficia de o pensie mai mica. De aceea, fara o politica cu efecte concrete de crestere a ocuparii in randul femeilor si de diminuare a decalajelor intre salariile barbatilor si ale femeilor, putem asista, daca ne referim cel putin la situatia persoanelor in varsta, la "feminizarea saraciei" (Arber si Attias-Donfut, 2000, 15-16).

4) Faptul ca in anul 2050 rata de dependenta in UE va fi in medie de aproximativ 50% inseamna ca aproape jumatate dintre votanti vor fi pensionari, iar cea mai mare parte dintre ei vor fi femei. In UE, la nivelul anului 2003, aproape 60% din persoanele cu varsta de peste 65 ani si doua treimi cu varsta peste 75 ani erau femei (Comisia Europeana, 2003, 83). Un exemplu concret pentru importanta schimbarilor demografice asupra factorului politic sunt campaniile electorale romanesti unde problema pensionarilor (care numara peste 6 milioane) a fost centrala in dezbaterile publice. Daca facem o analiza a legislatiei romanesti in domeniul pensiilor de dupa anul 1990, vom vedea ca principalele legi au aparut in anii electorali, iar in campaniile electorale politicienii, indiferent de culoarea politica, si-au manifestat ingrijorarea fata de situatia pensionarilor.

5) Politica pentru diminuarea inegalitatii cu privire la salarizare intre barbati si femei este si o politica impotriva dumpingului social. Salariile mai mici ale femeilor comparativ cu cele ale barbatilor sunt un avantaj neacceptat pe piata economica comuna europeana.   

6) Construirea unei Europe unite si prospere cu cetateni inclusi social presupune dezvoltarea unor politici de scadere a excluziunii sociale in randul femeilor. Cum acest lucru se poate realiza in primul rand prin participarea lor pe piata fortei de munca, SEO cu privire la egalitatea de gen are un rol important in construirea coeziunii sociale a UE.

"La munca egala, plata egala" (equal pay for equal work) este principiul care sta la baza nediscriminarii de gen in domeniul salarizarii. In ciuda aparentei simplitati, exista probleme de punere in practica a acestui principiu. In Marea Britanie, in 1970, a fost introdusa o lege care prevedea faptul ca barbatii si femeile trebuie sa primeasca acelasi salariu pentru aceeasi munca prestata. Felul in care a fost formulata aceasta prevedere a permis ca multi patroni sa schimbe denumirea unor locuri de munca pentru a justifica diferentele de salarizare dintre barbati si femei (Giddens, 1989/1997, 352). In anul 1975 a aparut directiva 75/117/EEC cu privire la plata egala intre barbati si femei, unde este specificat faptul ca nu doar aceeasi munca trebuie platita egal, ci si "cea careia i se atribuie o valoare egala" (art. 1). Aceste noi prevederi au permis unor secretare si dactilografe din Anglia sa castige procesul impotriva bancii unde lucrau, pentru ca erau platite mai putin decat un mesager de banca (barbat). Giddens da si un exemplu de cum, totusi, poate fi ocolita legea. O firma a fost acuzata pentru un anunt in care oferea un loc de munca intr-o pozitie de conducere pentru o persoana (barbat sau femeie) jucatoare de rugby. Firma in cauza a fost acuzata de discriminare de gen, dar a castigat procesul pentru ca in Anglia existau 12 cluburi de rugby feminin.

Genul social. Perspective

Fiecare individ ocupa o serie de pozitii sociale corespunzatoare structurilor la care participa. Fiecarei asemenea pozitie, numita status social, ii corespunde un set de drepturi si indatoriri pe care societatea le atribuie. Persoana care ocupa un status social trebuie sa se comporte conform asteptarilor pe care societatea le are de la orice persoana care ar ocupa aceasta pozitie. Punerea in practica a statusului sau "partea dinamica a statusului" se numeste rol social (Linton, 1936, 113). Observam ca, daca pentru Max Weber statusul este asociat cu prestigiul, pentru Ralph Linton, statusul este o simpla colectie de drepturi si datorii pentru orice pozitie dintr-o structura sociala. Daca in primul caz, se poate vorbi de un status ridicat asociat unui prestigiu ridicat, in cel de-al doilea caz, conceptul este neutru. Aceasta nu inseamna ca nu exista statusuri care cer anumite aptitudini, calitati sau depunerea unor eforturi din partea persoanelor care doresc sa le ocupe, numite de Linton statusuri dobandite (achieved). Celelalte statusuri care nu implica abilitati, competitie, efort si care formeaza majoritatea pozitiilor pe care o persoana le ocupa de-a lungul vietii sunt statusurile atribuite (ascribed). Sexul, varsta, casta, rasa, fiu, fiica sau chiar religia si etnia sunt statusuri atribuite, te nasti cu ele, societatea ti le atribuie conform culturii sale. Statusurile de student, profesor, cizmar, primar, sot sunt statusuri dobandite, pentru ca presupun calitati, efort, competitie si, foarte important (cel putin pentru ultimul exemplu), sunt rezultatul unei alegeri. Desi in conditiile societatii contemporane statusurile atribuite sunt mai putin importante decat in trecut, sexul, varsta, rasa sunt statusuri care domina celelalte statusuri, de aceea sunt denumite statusuri predominante sau fundamentale. Desi in democratiile occidentale viata politica este dominata de catre barbati, in ultimii ani tot mai multe femei ocupa pozitii de frunte in conducerea acestor tari: Margaret Thatcher (Marea Britanie), Madeleine Albright (SUA), Condoleeza Rice (SUA), Tarja Halonen (Finlanda) si chiar Iulia Timosenco (Ucraina). Faptul ca barbatilor li s-au asociat spatiul public si viata politica, iar femeilor gospodaria si treburile casnice nu tine de diferentele biologice, ci sunt constructii culturale, insusite in procesul socializarii, asociate celor doua sexe. Cu aceasta perspectiva, Anna Oakley (dupa Marshall ed., 1994/2003, 253-254) introduce conceptul de gen si afirma ca sex se refera la dimensiunea biologica dintre mascul si femela; gen se refera la dimensiunea paralela si inegala social intre feminitate si masculinitate". Intre sex ca status fundamental si gen nu exista diferente semnificative, insa genul datorita miscarilor feministe si a studiilor cu privire la inegalitatea dintre barbati si femei a castigat noi valente si s-a impus in limbajul stiintific si politic.

La intrebarea de ce exista inegalitate intre barbati si femei, Constantin Schifirnet (2002, 113-114) subliniaza doua abordari teoretice explicative: perspectiva functionalista si perspectiva conflictualista. Prima perspectiva explica aceste diferente plecand de la rolurile pe care barbatii si femeile le aveau in societatea preindustriala, cand barbatii se ocupau de activitatile care presupuneau efort fizic mai mare sau risc mai mare (vanatoarea, apararea grupului de agresori), iar femeile se ocupau de nasterea si ingrijirea copiilor, prepararea hranei, fabricarea hainelor. Aceasta distribuire functionala a rolurilor se datora, pe de o parte, fortei fizice superioare a barbatilor si, pe de alta parte, importantei pe care femeile o aveau pentru reproducerea demografica a societatii[1]. Dependenta femeilor fata de protectia barbatilor a facut ca rolurile barbatilor sa fie mai prestigioase. In prezent, intr-o societate a cunoasterii, cand forta fizica nu mai este atat de importanta, inegalitatea dintre sexe continua sa existe, desi factorii care au stat la originea ei au disparut. Perspectiva conflictualista sustine ca dominarea rezulta din puterea fizica superioara a barbatului care isi impune dominatia prin distribuirea rolurilor sociale. Mai mult, femeile sunt socializate, cum ar spune Marx, cu o "falsa constiinta" si, astfel, accepta situatia ca fiind normala sau chiar dezirabila. Pierre Bourdieu (1998/2003, 18) vorbeste de o dominatie simbolica invizibila a barbatilor asupra femeilor, unde insusirea rolurilor este atat de profunda incat "forta ordinii masculine" nu mai are nevoie de justificare:

"Atunci cand cei dominati aplica fenomenului care ii domina niste scheme care sunt produsul dominatiei, sau, altfel spus, atunci cand gandirea si perceptia lor sunt structurate conform tocmai structurilor relatiei de dominatie care le este impusa, actele lor de cunoastere sunt, inevitabil, niste acte de recunoastere a supunerii." (Bourdieu, 1998/2003, 22)

Conform profetiei auto-indeplinite, barbatii lasa in sarcina femeilor trebuirile inferioare pentru ca apoi sa le reproseze "ingustimea de spirit" (Bourdieu, 1998/2003, 35-36). Aceasta perspectiva teoretica isi are radacina in definitia data de Marx ideologiei ca "falsa constiinta", unde clasa exploatata, proletariatul, accepta relatia de dominare pentru ca si-a insusit in mod fals ideologia capitalistilor ca fiind propria ideologie. Locul proletariatului este luat de femei, care, conform abordarilor feministe, formeaza in societatea occidentala o "minoritate" (nu in sens numeric) dominata de o "majoritate" a barbatilor (Ritzer si Goodman, 1983/2004, 439).

Aceste doua abordari asupra inegalitatii dintre sexe nu sunt contradictorii, ci complementare. Perspectiva functionalista explica mai degraba originile inegalitatii, iar perspectiva conflictualista explica de ce aceasta inegalitate s-a perpetuat in ciuda disparitiei factorilor care stau la originea ei.

Aceste nu sunt singurele abordari asupra inegalitatii dintre sexe. George Ritzer si Douglas J. Goodman fac o sinteza a teoriilor feministe plecand de modul in care ele raspund la doua intrebari: "Despre ce in legatura cu femeile?" (What about the women?) si "De ce situatia femeilor este asa cum este? (Why is women situation as it is?). In urma acestei analize, autorii impart teoriile feministe in patru grupe, la care adauga abordarile feministe din perspectiva postmoderna (Tabel 6.1.).

Tabel 6.1. Teorii feministe, dupa Ritzer si Goodman (1983/2004, 442)

Fiecare dintre teoriile prezentate in tabel explica de ce exista diferente de gen, inegalitate sau opresiunea barbatilor asupra femeilor. Voi prezenta doar sinteza pe care cei doi autori (Ritzer si Goodman, 1983/2004, 446-449) o fac teoriei liberale, pentru ca aceasta este orientata in primul rand spre inegalitatea de gen, abordata de SEO ca fiind una dintre cele mai importante probleme ale ocuparii fortei de munca in UE. Conform teoriei feministe liberale, inegalitatea de gen este rezultatul unui model al diviziunii muncii bazat pe valori patriarhale si sexiste, iar egalitatea de gen se poate realiza numai prin reconfigurarea acestui model, prin schimbari in institutiile cheie: legi, munca, familie, educatie si mass-media. Diviziunea muncii, din cauza modelelor patriarhale si sexiste existente chiar si in societatile moderne, acorda responsabilitati femeii in primul rand in sfera privata, iar barbatului in sfera publica. Casatoria este cultural idealizata ca o modalitate de implinire a femeii, desi anumite cercetari au aratat ca femeile casatorite si barbatii necasatoriti s-au dovedit mai stresati decat femeile necasatorite si barbatii casatoriti. Credintele pe care se bazeaza feminismul liberal sunt: 1) toate fiintele umane (indiferent de sex) se caracterizeaza prin ratiune, morala si actualizare a sinelui; 2) aceste capacitati trebuie recunoscute in drepturi universale; 3) inegalitatile dintre barbati si femei sunt constructii sociale si nu "naturale"; 4) egalitatea de gen se poate realiza intr-o forma publica organizata, inclusiv cu ajutorul statului. Pentru feminismul liberal modelul ideal de societate din perspectiva genului social este acela in care fiecare persoana (indiferent de sex) este libera si responsabila pentru alegerea sa, are libertatea sa faca sau nu cariera (eventual sa fie casnica), sa fie sau nu casatorita, sa aiba sau nu copii, respectiv sa fie heterosexuala sau homosexuala. Acest tip de ethos, spun cei doi sociologi, corespunde culturii americane, bazata pe libertate, democratie, individualism, responsabilitate sau egalitatea sanselor.

Am vazut ca SEO are foarte multe in comun cu aceasta perspectiva feminista liberala asupra inegalitatii de gen. Chiar daca directivele europene cu privire la politica ocuparii fortei de munca nu explica de ce exista inegalitatea de gen, obiectivele lor corespund obiectivelor teoriilor liberal feministe: egalitate la angajare, in munca si la salarizare, impartirea sarcinilor in familie, impacarea vietii profesionale cu viata familiala si, in general, eliminarea oricaror forme de discriminare de gen.

Tinand cont de valorile si de atitudinile populatiei, in ce masura aceasta politica poate sa aiba succes in societatea romaneasca? In urma unei analize secundare facute de Valeriu Frunzaru si Loredana Ivan (2007) pe rezultatele Barometrului de Gen realizat de Institutul Gallup in anul 2000, a rezultat ca atitudinile majoritatii cu privire la viata de familie si la rolurile pe care sotul si sotia trebuie sau pot sa le aiba pe piata muncii nu corespund principiilor egalitatii de gen specifice SEO.

Desi peste doua treimi dintre subiecti au raspuns ca ambii parinti trebuie sa se ocupe de cresterea copiilor (barbatii au fost de acord chiar in procent mai mare decat femeile cu aceasta idee), totusi, aproape peste un sfert dintre ei (iar femeile intr-un procent mai mare decat barbatii) au spus ca aceasta sarcina tine mai ales de responsabilitatea mamei (Tabel 6.2.). Numarul celor care au raspuns ca sarcina cresterii copilului ar trebui sa tina de responsabilitatea tatalui este nesemnificativ.

Tabelul 6.2. Atitudinea barbatilor si femeilor fata de serviciu si viata de familie, dupa Frunzaru si Ivan, 2007, 169.

Nota. Din tabel sunt excluse raspunsurile de tipul nu stiu/nu raspund.

La intrebarea daca femeile, respectiv barbatii din Romania sunt preocupate(ti) mai degraba de serviciu, de familie sau sa impace viata de familie cu serviciul exista diferente foarte mari intre atitudinile barbatilor si femeilor, asa cum au fost apreciate de subiecti. Majoritatea subiectilor au afirmat ca, in Romania, barbatii sunt preocupati in primul rand de serviciu si apoi sa impace viata de familie cu serviciul, pe cand femeile sunt preocupate in primul rand sa impace viata de familie cu viata profesionala si apoi de familie. Din analiza datelor, se impun doua concluzii:

Pentru femei viata de familie este mult mai importanta decat pentru barbati. Procentul de femei care sunt preocupate in primul rand de familie sau sa impace viata profesionala cu viata familiala depaseste 90%, pe cand in cazul barbatilor acest procent este sub 40%.

Exista diferente, este adevarat nu foarte mari, intre modul in care se autopercep barbatii si femeile in privinta preocuparii pentru familie si munca. Subiectii (barbati si femei) se percep intr-un procent mai mare decat sexul opus ca fiind interesati in primul rand sa impace viata de familie cu serviciul. O posibila explicatie a acestor diferente poate sa fie existenta unei tensiuni in distribuirea rolurilor in cadrul familiei, in contextul dorintei femeilor de a face parte din piata muncii (Frunzaru si Ivan, 2007, 169).

Tabelul 6.3. Roluri atribuite femeilor si barbatilor, dupa Frunzaru si Ivan, 2007, 169.

La intrebari concrete legate de distribuirea rolurilor in cadrul gospodariei, subiectii (indiferent de sex) in majoritatea lor au raspuns ca este mai mult de datoria femeilor decat a barbatilor sa se ocupe de treburile casei, ca femeia este stapana casei, dar ea trebuie sa asculte de sfaturile barbatului pentru ca el este capul familiei (Tabelul 6.2.). Diferente mai mici intre modul cum sunt apreciate cele doua sexe s-au inregistrat la intrebarea daca barbatii sunt mai capabili sa conduca decat femeile. Cu toate acestea, peste 50% dintre cei care au raspuns la intrebari au spus ca barbatii sunt superiori in abilitatile lor de a conduce.

In finalul analizei trebuie sa tragem cateva concluzii. Exista o diferenta foarte mare in modul in care sunt distribuite rolurile in familie. Chiar daca femeile sunt angajate pe piata muncii, tot lor le revine in primul rand responsabilitatea treburilor din gospodarie . Femeile si-au insusi acest rol si accepta ca barbatul este capul familiei, fapt ce ne trimite cu gandul la perspectiva conflictualista asupra inegalitatii dintre sexe, unde este specificata ideea ca femeia accepta pozitia dominanta a barbatului, pentru ca si-a insusit perspectiva barbatului asupra relatiei dintre ei. Aceste date statistice si teoria conflictualista nu ne impun insa o atitudine conservatoare cu privire la distribuirea rolurilor femeilor si barbatilor pe piata muncii si in familie. Faptul ca femeile sunt preocupate sa-si impace viata de familie cu viata profesionala, ca ele sunt intr-o mai mica masura de acord decat barbatii ca trebuie sa-si urmeze barbatul sau ca barbatul este capul familiei sunt dovezi ale preocuparii femeilor pentru o mai mare egalitate de gen. De asemenea, trebuie specificat faptul ca, daca facem o comparatie intre raspunsurile la intrebari in functie de varsta respondentilor, reiese ca aceste atitudini care tin de familia traditionala sunt mai prezente in mediul rural decat in mediul urban, respectiv in randul persoanelor mai in varsta decat in randul persoanelor mai tinere. Acest lucru este o dovada a faptului ca asistam la o schimbare a atitudinilor populatiei cu privire la statusurile pe care barbatii si femeile le au in familie si pe piata muncii.

Vladimir Pasti atrage atentia ca inegalitatea de gen, numita de el ultima inegalitate, nu are ca sursa doar diferentele atitudinale, ci este si rezultatul unor politici de stat:

Discriminarea de venituri dintre barbati si femei in societatea romaneasca nu este doar un fenomen social spontan. Este o relatie sociala de baza, consacrata prin politici de sat si sprijinita de sindicate." (Pasti, 2003, 162)

Vladimir Pasti aduce ca argument pentru aceasta afirmatie faptul ca in fabricile unde au lucrat (chiar si in regimul comunist) si in care lucreaza barbatii, salariile sunt mai mari, iar vechimea femeilor este mai mica decat a barbatilor (fapt ce se asociaza si cu salarii mai mici). Nu voi insista asupra acestei perspective asupra inegalitatii de gen, ci doresc doar sa subliniez faptul ca sunt si alti factori care pot fi analizati in studiul inegalitatii de gen.

Ocuparea fortei de munca in UE. Diferente de gen

Conform SEO, rata ocuparii fortei de munca in randul femeilor trebuie sa fie de cel putin 60% in anul 2010. Din cele 27 de state membre, 13 deja au atins in anul 2006 acest prag, dar unele noi state membre (Malta, Polonia, Ungaria, Slovacia, Romania, Bulgaria) sau state cu regim al bunastarii de tip latin (Italia, Grecia, Spania) au un decalaj mare fata de obiectivul UE pentru 2010. Rata ocuparii femeilor din Romania se ridica in anul 2006 la 53%, plasandu-ne pe pozitia 21 intr-o ierarhie a statelor membre. Ratele mai scazute ale ocuparii fortei de munca in randul femeilor din unele dintre statele membre determina o rata medie pentru UE de 57,2% pentru anul 2006. Dat fiind faptul ca in anul 2000, rata ocuparii in randul femeilor din EU27 (calculata teoretic pentru ca atunci exista doar EU15) era de 53,7%, atunci cresterea pe timp de sase ani din momentul lansarii Strategiei Lisabona a fost de 3,5%. Prin urmare, o crestere de aproximativ 3% in urmatorii patru ani este posibila, dar greu realizabila.

Figura 6.1. Ratele de ocupare a fortei de munca in randul femeilor in UE, in 2006, dupa Eurostat   

Asa cum statele din nordul Europei au cea mai ridicata rata a ocuparii totale, la fel au si cea mai ridicata rata a ocuparii in randul femeilor, care a depasit deja obiectivul de 60%. Totusi aceste cifre trebuie privite tinand cont de o alta preocupare a UE, si anume scaderea diferentei de salarizare intre barbati si femei (gender pay gap ). Datele oferite de Eurostat pentru aul 2006 arata ca statele cu ratele ocuparii mai ridicate au, in general, diferente mai mari intre salariile medii ale barbatilor si ale femeilor (Figura 6.2.). In primele trei tari, dintr-o ierarhie a statelor membre dupa ratele de ocupare in randul femeilor, diferentele de salarizare intre barbati si femei sunt de 17% in Danemarca, 16% in Suedia si 18% in Olanda . In aceeasi ierarhie, tarile de pe ultimele trei locuri au diferente de salarizare mult mai mici: 10% in Grecia, 9% in Italia si doar de 3% in Malta (unde rata de ocupare in randul femeilor este de 34,9%). Cresterea ratei ocuparii in randul femeilor coreleaza pozitiv cu cresterea decalajului dintre salariile barbatilor si salariile femeilor . O posibila explicatie poate fi aceea ca, in conditiile crizei economice si a statului bunastarii din anii 1980, tarile scandinave, si in primul rand Suedia au dus o politica de crestere a ocuparii femeilor in serviciile publice, care sunt mai prost platite (Esping-Andersen, 1997, 227).

Figura 6.2. Corelatia dintre rata de ocupare a fortei de munca in randul femeilor (pe orizontala) si diferenta dintre salariile medii ale barbatilor si ale femeilor (pe verticala) in UE, in anul 2006, dupa Eurostat

Nota. Datele referitoare la diferenta dintre salariile medii ale barbatilor si ale femeilor pentru Olanda, Marea Britanie, Estonia, Portugalia, Lituania si Italia sunt din anul 2005.

Daca ratele de ocupare a fortei de munca si salariile femeilor sunt mai mici decat ale barbatilor, ratele de participare la cursurile de invatare continua sunt mai ridicate in cazul femeilor in aproape toate statele membre, exceptie facand Germania si Grecia, unde diferentele dintre sexe nu sunt semnificative (Tabel 6.3.).

Tabel 6.3. Ratele de participare la invatarea continua in UE 27, in 2006, dupa Eurostat

In tari ca Suedia, Danemarca si Marea Britanie ratele de participare la invatarea continua sunt mai mari in cazul femeilor decat in cazul barbatilor cu aproximativ 9%. In Bulgaria si Romania nu existe diferente in aceasta privinta intre barbati si femei, dar rata de participare la invatarea continua nu atinge decat 1,3% (aproape de 30 de ori mai mica decat in Suedia). Faptul ca femeile participa mai mult la invatarea continua, in conditiile nediscriminarii de gen, ar trebui sa duca la cresterea ocuparii in randul femeilor si la diminuarea decalajelor de salarizare intre femei si barbati. Andrew Jenkins (2006) a facut o cercetare in Marea Britanie cu privire la sansele pe care femeile cu varsta de 33 de ani (in 1991), care nu sunt angajate pe piata muncii (somere sau in afara pietei muncii), le au sa gaseasca un loc de munca pana in 2001, dupa ce au participat la cursuri de invatare continua. Rezultatele au aratat ca exista o corelatie puternica intre participarea la cursuri de invatare continua care au avut ca rezultat obtinerea unei calificari si sansele de a gasi un loc de munca pe piata muncii.

Concluzii

Egalitatea de gen pe piata fortei de munca este una dintre liniile directoare ale SEO. In acest context, egalitatea de sanse la angajare, in munca sau la salarizare intre barbati si femei este un obiectiv al politicii ocuparii fortei de munca a UE, care a luat forma concreta in stabilirea unui prag minim de 60% pentru rata ocuparii in randul femeilor pentru anul 2010. Unele tari au atins deja acest nivel, dar in interiorul UE sunt decalaje foarte mari. Rata ocuparii fortei de munca in randul femeilor a fost in anul 2006 cu 38,2% mai mare in Danemarca decat in Malta , dar si diferenta dintre salariul mediu al barbatilor si salariul mediu al femeilor a fost mai mare in tara nordica cu 14%. O alta problema in atingerea obiectivelor SEO in randul femeilor consta in atitudinile populatiei cu privire la rolurile pe care femeile le au in familie si pe piata muncii. Asa cum a cum a rezultat din Barometrul de Gen realizat in 2000 in Romania, majoritatea barbatilor, dar si a femeilor, acorda femeilor un rol mult mai important in cadrul gospodariei decat barbatilor. Impacarea vietii de familie cu viata profesionala in vederea cresterii ratei ocuparii in randul femeilor se poate realiza, dincolo de oferirea de servicii de ingrijire copiilor mici si altor persoane ce necesita ingrijire, prin redistribuirea rolurilor in gospodarie. O crestere cantitativa si calitativa a ocuparii fortei de munca in randul femeilor trebuie sa fie asociata cu cresterea natalitatii intr-o Europa imbatranita, confruntata cu riscul dublarii ratei de dependenta.

Intrebari recapitulative

1. Care este politica UE in privinta ocuparii fortei de munca in randul femeilor?
2. De ce este importanta cresterea ratei ocuparii fortei de munca in randul femeilor?
3. Care este diferenta dintre statusul social si rolul social? Dar intre statusul social si genul social?
4. Care este diferenta intre statusul atribuit si statusul dobandit? Dati exemple?
5. Care este diferenta intre perspectivele functionalista si conflictualista asupra inegalitatii de gen?
6. Care este, din perspectiva genului, tipul de societate pe care si-l doresc adeptii teoriilor liberale feministe?
7. Atitudinile majoritatii romanilor corespund principiilor care stau la baza SEO in randul femeilor? Argumentati.
8. Care este situatia ratelor ocuparii femeilor in satele membre ale UE?
9. Ce relatie exista intre ratele ocuparii in randul femeilor si diferentele dintre salariile medii ale barbatilor si salariile medii ale femeilor?
10. Care este situatia participarii la invatarea continua a femeilor comparativ cu situatia barbatilor?

Bibliografie

Frunzaru, Valeriu si Ivan, Loredana. (1997). Politica ocuparii fortei de munca in Uniunea Europeana. Egalitatea intre barbati si femei in Romania. Revista romana de comunicare si relatii publice, 9, 159-172.

Guerrina, Roberta. (2002). Mothering in Europe. Feminist Critique of European Policies on Motherhood and Employment. The European Journal of Women's Studies, , 49-68.

Pasti, Vladimir. (2003). Ultima inegalitate. Politicile de gen in Romania. Iasi: Editura Polirom.

Surse online:

Site-ul UE: www.europa.eu., link-ul referitor la situatia ocuparii fortei de munca in UE (https://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page?_pageid=1996,45323734&_dad=portal&_schema=PORTAL&screen=welcomeref&open=/&product=STRIND_EMPLOI&depth=2, accesat la data de 16.01.2008)