Suspendarea calitatii de avocat - Încetarea calitatii de avocat - Transferul avocatilor

Suspendarea calitatii de avocat - Încetarea calitatii de avocat - Transferul avocatilor

Cazurile de suspendare a calitatii de avocat sunt limitativ prevazute de art. 27 din Legea nr. 51/1995, republicata. Aceste cazuri se refera la:

incompatibilitate, pe durata existentei acestei stari;

- perioada interdictiei de a profesa, dispusa prin hotarâre judecatoreasca sau disciplinara;

- neplata totala sau partiala a taxelor si a contributiilor profesionale catre barou, catre U.N.B.R. si catre sistemul propriu de asigurari sociale, timp de 3 luni de la scadenta acestora si pâna la lichidarea integrala a datoriilor;

- cererea scrisa a avocatului.

Mai mult, normele statutare precizeaza ca dreptul de a exercita profesia de avocat poate fi suspendat  în cazul în care împotriva avocatului s-a pus în miscare actiunea penala sau s-a dispus trimiterea în judecata pentru savârsirea unei infractiuni de natura sa aduca atingere prestigiului profesiei, pâna la pronuntarea unei hotarâri judecatoresti definitive (art. 50 din Statutul profesiei).

Asadar, aceste prevederi ale statutului extind cazurile de suspendare si la acele situatii de natura a aduce atingere prestigiului profesiei de avocat, prin gradul sporit de ocrotire pe care-l asigura, nu fac altceva decât întregesc dispozitiile legii, în sensul ca se are în vedere nu numai perioada pentru care s-a dispus interdictia de a profesa prin hotarâre judecatoreasca sau disciplinara, ci si întreaga perioada de urmarire penala sau de judecata, pâna la pronuntarea unei hotarâri judecatoresti definitive si irevocabile.

Avocatul, are obligatia de a aduce la cunostinta consiliului baroului orice situatie care ar putea duce la suspendarea exercitiului dreptului de a profesa. Nerespectarea acestei obligatii constituie abatere disciplinara (art. 51 din Statutul profesiei). Trebuie sa precizam ca Statutul profesiei nu prevede un termen expres în care avocatul are obligatia de încunostintare  a consiliului baroului, decât ca avocatul este „dator de îndata” sa anunte consiliul. Pentru evitarea unor situatii de aceasta natura, consideram ca era necesara precizarea expresa în statutul profesiei a acestui termen de încunostintare a consiliului baroului, altfel limita de timp pentru aplicarea suspendarii este de 3 luni. Daca aceasta înstiintare  nu se realizeaza datorita neglijentei avocatului, totusi decanul si consiliul baroului se pot sesiza pe orice cale cu privire la aplicarea dispozitiilor legii si statutului privind suspendarea exercitiului dreptului de a profesa (art. 51 alin. 2 din Statutul profesiei).

Consiliul baroului poate decide în toate cazurile de suspendare numai dupa ascultarea avocatului în cauza. Decizia consiliului baroului este executorie si se va face mentiunea de suspendare în Tabloul avocatilor incompatibili, dupa caz.

Împotriva deciziei consiliului baroului se poate face contestatie la Consiliul U.N.B.R., în termen de 15 zile de la comunicarea acesteia. Contestatia nu suspenda executarea deciziei.

Independent de contestarea deciziei, în cazul în care masura suspendarii a fost luata pentru neplata totala sau partiala a taxelor si contributiilor profesionale, la cererea avocatului în cauza, consiliul baroului, dupa verificarea temeiurilor cererii sau a dovezii achitarii taxelor si contributiilor, poate dispune încetarea masurii suspendarii si stergerea mentiunilor din tablou.

Avocatul suspendat nu poate continua exercitarea profesiei în perioada masurii suspendarii (art.53 din Statutul profesiei). Încalcarea acestei dispozitii statutare constituie abatere disciplinara grava.

De asemenea, avocatul împotriva caruia s-a dispus masura suspendarii are obligatia de a asigura substituirea sa în toate cauzele în curs de solutionare, în termen de cel mult 15 zile de la data comunicarii deciziei. Încalcarea obligatiei de substituire în cauzele pe rol constituie abatere disciplinara grava.

Încetarea suspendarii se dispune de catre consiliul baroului la cererea avocatului în cauza când se constata ca motivele pentru care s-a luat masura suspendarii nu mai sunt de actualitate.

Încetarea calitatii de avocat

Calitatea de avocat înceteaza în urmatoarele cazuri:

- prin renuntarea scrisa la exercitiul profesiei;

- prin deces;

- daca împotriva avocatului s-a luat masura excluderii din profesie ca sanctiune disciplinara;

- daca avocatul a fost condamnat definitiv pentru o fapta prevazuta de legea penala si care îl face nedemn de a fi avocat, conform legii. Asadar, în Legea nr. 51/1995, republicata, precum si în Statutul profesiei, pensionarea nu mai este prevazuta ca fiind o cauza care atrage dupa sine încetarea calitatii de avocat.

Încetarea calitatii de avocat se constata prin decizie a consiliului baroului si are drept consecinta radierea celui în cauza din Tabloul avocatilor.

În cazul renuntarii la profesie, avocatul va formula o cerere în scris, cu cel putin 60 de zile înainte de data prevazuta pentru încetarea activitatii, timp în care, el are obligatia de a finaliza toate cauzele angajate sau de a asigura substituirea. Daca au ramas cauze nefinalizate, avocatul are obligatia de a prezenta baroului o lista cuprinzând aceste cauze si totodata va indica numele avocatilor care le vor prelua.

În caz de deces al avocatului, cauzele acestuia vor fi preluate de catre colaboratorii ori asociatii defunctului, iar în lipsa lor, consiliul baroului are obligatia de a desemna avocatii care vor prelua cauzele avocatului decedat.

Potrivit art. 61 din Statutul profesiei, chiar daca avocatul îndeplineste conditiile de pensionare poate solicita continuarea exercitarii profesiei. Cererea se solutioneaza de Consiliul baroului, pe baza unui aviz medical privind mentinerea capacitatii fizice si psihice necesare exercitarii profesiei de avocat. Avizul medical se prezinta anual pentru înscrierea avocatului în tablou.

Decizia de respingere a mentinerii în activitate poate fi contestata de avocatul în cauza, în termen de 15 zile de la comunicare, la Consiliul U.N.B.R.

Transferul avocatilor.

Legea nr. 51/1995, republicata, nu cuprinde prevederi speciale referitoare la transferarea avocatilor. Cu toate acestea, Statutul profesiei de avocat la art. 55-57 reglementeaza transferul avocatilor într-un alt barou. Cererea scrisa de transfer într-un alt barou se formuleaza de avocatul care doreste sa se transfere, are la baza motive bine justificate si se adreseaza decanului baroului.

Cererea de transfer trebuie sa fie însotita de actele pe care se întemeiaza si de un certificat eliberat de baroul de la care se solicita transferul. Certificatul va indica datele personale, profesionale, disciplinare ale solicitantului si va atesta ca solicitantul a achitat la zi taxele si contributiile profesionale catre barou, U.N.B.R. si sistemul propriu de asigurari sociale.

Consiliul baroului de la care se solicita transferul dupa ce avizeaza cererea o înainteaza împreuna cu dosarul de înscriere în profesie, baroului la care se solicita transferul.

Cererea de transfer se solutioneaza pe baza raportului întocmit de un consilier delegat care verifica dosarul de înscriere în profesie al celui care solicita transferul, prevazut de normele statuare (art. 55 si 56 din Statutul profesiei).

Consiliul baroului se pronunta asupra cererii de transfer printr-o decizie care se comunica solicitantului si baroului din care acesta face parte. Consiliul baroului va face mentiunile corespunzatoare în Tabloul avocatilor. În cazul respingerii cererii de transfer decizia poate fi contestata în termen de 15 zile de la comunicare, la Consiliul U.N.B.R.

În fine, atât Legea 51/1995, republicata, cât si Statutul profesiei de avocat, nu mai reglementeaza institutia detasarii avocatului, tinându-se seama de modificarile legislative în acest domeniu si inclusiv  de posibilitatea avocatului de a-si alege pe lânga sediul principal de exercitare a profesiei si sedii secundare (inclusiv în circumscriptia altui barou).