TIMPUL DE LUCRU IN CADRUL FUNCTIEI PUBLICE

TIMPUL DE LUCRU IN CADRUL FUNCTIEI PUBLICE

1. Durata timpului de lucru in cadrul functiei publice

In modelul sistemului cariera, un functionar este angajat pe viata pana la pensionarea sa. De-a lungul acestei perioade, el are saptamani de lucru standard.

Structura de lucru standard nu se aplica intregului personal activ din serviciile publice, nici tuturor functionarilor.Schimbarile sunt de mai multe tipuri.

De exemplu, in majoritatea statelor membre, functionarii pot munci cu jumatate de norma.Conform unui studiu condus de Bosch pentru Organizatia Internationala a Muncii (OIT), munca cu jumatate de norma este in crestere in Statele Unite si in Tarile Scandinave, astfel incat acesta tendinta difera la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene (munca cu jumatate de norma este in scadere in anumite tari europene).Mai mult, se pare ca durata muncii angajatului cu norma intreaga afiseaza divergente in acest sens, deoarece ea creste in anumite state membre si se diminueaza in altele.

Dupa parerea lui Bosch, orarele de munca scurte, in mod voluntar acceptate de catre salariati, reprezinta unul dintre indicatorii nivelului de prosperitate al unei tari.Una dintre conditiile prealabile acceptarii de catre muncitori a unei durate a muncii mai scurta este asigurarea ca ei vor primi un venit suficient.

In tarile in care inegalitatile s-au adancit si acolo unde veniturile medii si mici au stagnat sau au scazut, atunci durata de munca a crescut.

Muncitorii incearca sa-si compenseze veniturile crescand oferta de lucru (de exemplu, in Marea Britanie).Am putea spune ca politicile de reglementare a pietei muncii care au antrenat o crestere a inegalitatii veniturilor nu sunt compatibile cu strategiile de redistribuire a muncii.

Acest capitol se bazeaza pe mai multe aspecte ale duratei muncii in cadrul functiei publice.

Vom vorbi mai intai de saptamana de lucru standard a functionarilor din statele membre, iar apoi vom examina evolutia flexibilitatii timpului de lucru (orare zilnice, lunare, anuale, flexibile) si vom consacra, in final, o anumita atentie posturilor cu jumatate de norma.Inainte de acestea, vom dedica o componenta speciala tendintelor generale ale duratei muncii si contextului masurilor adoptate pentru a mari flexibilitatea.

2. FORME DE LUCRU FLEXIBILE

Orarele de munca flexibile si munca cu jumatate de norma pot fi calificate drept forme de lucru flexibile.Primele reprezinta unele dintre elementele pe care Farnham si Horton le numesc ' noul management al resurselor umane'.

Acesta se opune 'managementului traditional al resurselor umane', in general caracterizat prin practici de angajare, standardizare, foarte putin flexibile.

Hondeghem, Farnham si Horton definesc flexibilitatea ca pe un fapt care se indeparteaza de modurile de angajare standardizate, ceea ce permite angajatorilor sa-si adapteze efectivele si structura personalului din organizatia lor.

Originea conceptului formelor de lucru flexibile rezida din teoria intreprinderii flexibile, care distinge patru tipuri de flexibilitate: flexibilitate numerica, functionala, geografica si salariala.

Un studiu al Asociatiei Europene pentru Conducerea Personalului

face distinctia intre sase categorii de flexibilitate:

1. flexibilitatea in orarele de munca;

2. flexibilitatea in durata vietii active;

flexibilitatea contractuala;

4. flexibilitatea la nivelul locului de munca;

5. flexibilitatea sarcinilor;

6. flexibilitatea salariala.

Categoria flexibilitatii in orarele de munca poate fi subdivizata dupa cum urmeaza :

a.      angajarea cu jumatate de norma;

b.      impartirea posturilor;

c.      orarele flexibile;

d.      orar zilnic flexibil;

e.      timp de lucru repartizat pe parcursul unui an;

f.        ore suplimentare;

g.      munca in acelasi post;

h.      munca de noapte si de week-end.

Conform unui studiu realizat de Pillinger, putem imparti in functii publice europene principalele tendinte la nivelul timpului de lucru:

reducerea timpului de lucru;

introducerea orarelor de munca flexibile;

timpul de lucru intr-un concept de orar etalat pe parcursul intregii cariere;

orarele de lucru personalizate;

noi forme de organizare a muncii si programarea muncii pentru a reduce numarul de ore suplimentare;

nominalizarea muncii cu jumatate de norma.

Progresia orarelor flexibile si a muncii cu jumatate de norma confirma faptul ca functiile publice se caracterizeaza din ce in ce mai mult prin importanta formelor de lucru mobile pe care acestea le propun.

Acestea permit administratiilor publice gestionarea personalului lor, urmand nevoile organizatiei si propunand functionarilor sa fie mai abili atunci cand este vorba de adaptarea schemelor de lucru la preferintele fiecaruia.