AFECTIUNILE INFLAMATORII ALE PLOAPELOR

AFECTIUNILE INFLAMATORII ALE PLOAPELOR

Blefarita este inflamatia marginii libere a ploapelor, produse de infectii cu diferiti microbi adusi de mana murdara, din mediul poluat de praf, substante iritante sau microbi. Este cauzata de agentii chimici, medicamentosi sau diferite substante iritante care ajung in contact cu marginea ploapei. Exista si indivizi sensibili la aceste substante. Blefarita este mai frecventa la bolnavii cu rezistenta scazuta, cauzata de boli, ca: diabetul, insuficientele hepatice si renale, avitamonize sau stari de nutritie. De asemenea, este frecventa la bolnavii cu vicii de refractie ale ochiului sau care sufera de diverse boli ale pielii.

Blefarita se manifesta prin congestia (roseata) marginii ciliare a ploapelor, mancarimi sau arsuri ale ploapelor. Aceste simptome il determina pe bolnav sa- si frece ploapele favorizand, in acest fel, patrunderea microbilor in profunzime.

Sunt trei forme evolutive de blefarita:

Blefarita congestiva sau eritematoasa se caracterizeaza prin hiperemie. Este mai frecventa la blonzi si nepigmentati;

2. Blefarita glandulara sau scuamoasa in care, pe langa hiperemie, apar pe marginea pleoapelor scuame care se refac repede dupa indepartare si care se transforma in cruste ceroase. Aceste cruste sunt cauzate de hipersecretia glandelor sebacee din pleoape;

3. Blefarita ulceroasa sau foliculara intereseaza radacina genelor (foliculul ciliar), glandele sudoripare (glandele Moll) si glandele sebacee (glandele Zeiss). Microbul, de obicei stafilococul, produce o mica pustula la baza firului de par (genei). Blefarita ulceroasa este periculoasa lasand cicatrici vicioase ale marginilor pleoapelor, distrugerea cililor (genelor) sau devierea lor. Devierea genelor catre interiorul pleoapei este urmata de leziuni ale corneei si conjunctivei. Aceasta deviere catre interior a genelor poarta numele de trichiaza.

Tratamentul blefaritei:

igiena riguroasa locala, alimentatie corecta, corectarea viciilor de refractie;

instilatii cu diverse colire emoliente si decongestive: borat de sodiu 2%, unguente cu hidrocortizon, solutii de adrenalina 1%;

masaje pe marginea pleoapei cu pomezi cu ihtiol si oxid de zinc, numai in blefaritele congestive;

comprese calde cu borat de sodiu sau solutii de borat de sodiu pentru indepartarea scuamelor, urmate de masaje cu pomezi de precipitat galben de mercur;

in blefaritele supurate se fac ungeri ale marginilor pleoapelor cu unguente care contin antibiotice; aceste ungeri nu se vor aplica seara deoarece ele pot intra, in timpul noptii, pe cornee si conjunctiva pe care le irita.

Orgeletul sau urciorul sau hordeonul este o inflamatie supurativa a foliculului pilos si a glandei sebacee de langa cilii (genele) de pe marginea pleoapelor. Cauzele sunt asemanatoare cu cele descrise la blefarita, dar microbul este mai virulent, de obicei stafilococul auriu.

Se manifesta prin aparitia unei mici tumorete, pe marginea pleoapei care are toate caracterele inflamatorii: durere, caldura, roseata, tumefactie. Culoarea rosie initiala, se transforma in galben in momentul in care se produce colectarea puroiului. Restul pleoapei este tumefiat, edemitiat si rosu, in proportii variabile, in functie de intensitatea infectiei. Uneori este cuprinsa si conjunctiva. Sunt doua forme evolutive, de urcior:

Urciorul extern numit orgelet, care intereseaza glanda sebacee a lui Zeiss. Apare pe marginea pleoapei ca o mica tumoreta rosie care devine galbena in momentul acumularii puiolului cand se transforma intr- o mica pustula.

Urciorul intern, numit chalazion, care reprezinta inflamatia glandei sebacee, a scheletului fibro- elastic al pleoapei numit tars. Este mai frecvent la nivelul pleoapei superioare si se evidentiaza, numai dupa intoarcerea pleoapei cand se constata un mic abces, pe partea interna a pleoapei. La exterior, pleoapa apare edematiata si congestioanta. Evolutia este de multe ori cronica, torpida, ducand la formarea unui granulom care apare sub forma unei tumorete dure, care trebuie operata.

Tratamentul consta in:

unguente oftalmologice cu tetraciclina, cloramfincol sau neomicina;

antiseptice, ca boratul de sodiu sau acidul boric, in aplicatii calde, care ajuta la colectarea puroiului (abcedare) ;

incizii si extirpari ale nodului granulomatos al tarsului.

Meibomita este o tulburare de secretie a glandelor Meibomius, caracterizata prin prurit, usturime si secretii alb- spumoase ale pleoapelor. Este mai frecventa la pubertate si menopauza.

Tratamentul consta in:

masaje ale pleoapelor si tarsului

spalaturi cu solutii antiseptice alcaline

tratamentul general antiseboreic.

Entropionul se caracterizeaza prin rasfrangerea in interior a marginilor pleoapelor cu cilii orientati spre conjunctiva bulbara. Cand acesta intereseaza corneea, prin clipit se produc iritatii dureroase, inflamatii si chiar ulceratii ale corneei, care dau tulburari de vedere.

Ectropionul reprezinta rasturnarea pleoapei in afara. Apare in urma unor traumatisme, arsuri, inflamatii sau afectiuni nervoase.