Anatomia rinichiului

Anatomia rinichiului

Situare

Rinichii sunt organe retroperitoneale, situate de o parte si de alta a coloanei lombare, in fosele lombo-diafragmatice. Fiecare fosa lombo-diafragmatica are 2 portiuni: una lombara si una diafragmatica, separate de insetia lombara a diafragmului. Portiunea diafragmatica corespunde diafragmului, iar portiunea lombara este delimitata in sus pe coasta a 12-a, in jos de creasta iliaca, medial de coloana vertebrala; suprafata partii lombare este formata de muschii transversi ai abdomenului, patrat al lombelor si iliopsoas.

Iliopsoas - muschi alcatuit din muschii iliac si psoas, care au un tendon comun.

Forma

Forma rinichiului este, de obicei, comparata cu ca a unui bob de fasole. La nou-nascuti, rinichii sunt rotunjiti, ovoidali.

Aspect exterior

Fiecarui rinichi i se disting: o fata anterioara usor convexa, o fata posterioara plata, o extremitate superioara rotunjita, o margine laterala convexa si o margine mediala concava, pe care se gaseste hilul renal.

Hilul renal este o despicatura marginita de o buza anterioara mai mica si una posterioara mai mare; el este strabatut de elementele pediculului renal si conduce intr-o excavatie situata in profunzimea rinichiului, numita sinus renal.

Structura rinichiului

Rinichiul este acoperit la suprafata de o capsula fibroasa care are in structura sa fibre colagene si fibre elastice. Sub capsula se afla un strat subtire si dicontinuu de fibre musculare si netede. In afara capsulei se afla o pernita adipoasa (grasoasa). Pe o sectiune frontala se vede ca rinichiul este alcatuit dintr-un strat periferic de culoare brun galbuie "substanta corticala" si o zona interna de culoare rosie inchis "substanta medulara".

Zona medulara este mai intinsa si contine 14 piramide renale numite piramide Malpighi; varful piramidelor se numeste papila renala si este indreptat spre sinusul renal. Piramidele au aspect striat dat de prezenta tubilor colectori (se numesc tubi Bellini). Acesti tubi se deschid in cele 15-20 orificii din papila renala. Din zona corticala pleaca intre piramidele Malpighi prelungiri corticale numite coloane renale Bertin. La baza piramidelor Malpighi situata catre suprafata se observa piramide mici (dispuse in baza cu varful spre suprafata rinichiului), numite piramide Ferrein. Ele sunt expansiuni (prelungiri) ale medularei spre corticala si sunt in numar de 300 pentru o singura piramida Malpighi. Piramida renala Malpighi, impreuna cu coloane renale din jurul ei alcatuiesc un lob renal . Fiecare rinichi avand aproximativ 14 lobi renali. Piramida Ferrein, impreuna cu zona corticala ce o inconjoara alcatuieste un lob renal; fiecare lob renal avand practic 300 de lobuli renali; numarul lobulilor renali este egal cu cel al piramidelor renale Malpighi. La nivelul rinichiului se gasesc nefroni situati atat in corticala cat si in medulara. Ei reprezinta unitatea structurala si functionala a rinichiului. Exista aproximativ 2 milioane de nefroni, dar ca neuroni nu functioneaza toti in acelasi timp. Nefronul este format dintr-un corpuscul renal, tubul contort proximal, ansa Henle, tubul contort distal, care se deschid in tub colector.

Corpuscul renal (Malpighi) este situat in corticala si are in structura sa: un glomerul vascular; o capsula Bowman (care inconjoara capilarul) si care prezinta o foita viscerala si una parietala intre care se afla un spatiu de colectare a urinei. Cele doua foite: viscerala si parietala sunt formate dintr-un strat de celule turtite, asezate pe structura cunoscuta a peretelui capilar sanguin (endoteliu, membrana bazala, periteliu). Astfel, glomerulul renal prezinta:

un pol vascular - care prezinta locul de patrundere si iesire al vaselor in corpul renal;

un pol urinar - la nivelul caruia se petrece urina dintre etapele formarii urinei.

In continuare se afla tubul contort proximal - care prezinta o portiune in zona corticala si una in zona medulara; ansa lui Henle - un tub in forma de "U" care prezinta o ramura descendenta si una ascendenta;  tubul contort distal - se continua cu tubul colector care se varsa in tubi uriniferi, ambii dand aspectul striat al piramidei Malpighi.

Orientare

Rinichii sunt situati cu axul mare oblic de sus in jos si dinauntru in afara astfel polii superiori sunt mai apropiati (6-7 cm) si cu polii inferiori mai departati (10-12 cm). Axele transversale sunt si ele oblice dinauntru in afara si dinainte inapoi. Astfel incat fata anterioara priveste inainte si in afara, iar cea posterioara priveste inapoi si inauntru.

Numar. Greutate. Dimensiune.

Numarul rinichilor este 2, rareori 1 sau 3 (in anumite malformatii).

Rinichiul adultului cantareste 120-175 grame, iar la 15 ani cantareste aproximativ 100 -120 grame.

Rinichiul adultului masoara 5-6 cm. lungime, latimea de 2-2,5 cm si grosimea de 2 cm.

1.1.7. Culoare. Consistenta.

Culoarea rinichiului este rosie bruna, iar consistenta este destul de ferma ca sa lase impresiuni pe splina si ficat.

Parenchimul este, totusi, friabil, deoarece se rupe relativ usor in traumatism.

1.1.8. Delimitare

Rinichii sunt delimitati in sus de linia orizontala ce trece prin corpul vertebrei T1, medial de verticala ce trece prin varful proceselor transversale ale vertebrelor, in jos de orizonala trece la doua latimi de deget in afara muschilor masei lombare comune. De obicei, rinichiul drept este situat cu 1-2 cm mai jos decat cel stang, iar cel stang este situat cu 1,5-4 cm deasupra crestelor iliace; rinichiul nu este palpabil.

Loja renala

Rinichii sunt situati in spatiul reptroperitoneal impreuna cu glandele suprarenale, pancreasul, o parte din duoden, colonul ascendent si descendent, vasele mari (aorta, vena cava inferioara), canalul toracic si uretrele.

In acest spatiu este situata loja renala care prezinta numeroase limite: superior: diafragmul medial si coloana vertebrala; posterior si lateral: peretele toracic si muschii lombari.

Tesutul conjuctiv lax care ocupa spatiul extraperitoneal formeaza in jurul rinichiului un invelis fibros, dens si rezistent denumit fascie renala. Acesta fascie are 2 foite (foita prerenala si foita retrorenala ). Intre cele 2 foite exista un strat grasos, fluid numit capsula adipoasa grasimea pentenala, strat a carui grosime depinde de varsta si starea de nutritie a subictului.

Intre foita retrorenala si muschiul partat al lombelor si ilopsoas se gaseste un alt strat adipos dnumit grasimea pararenala Gerota.

Raporturi

Fata anterioara are raporturi diferite pentru cei doi rinichi.

Rinichiul drept este in raport cu flexura colica drepta, portiunea a doua a duoadenului si fata viscerala a lobului drept hepatic.

Rinichiul stang are fata anterioara impartita in trei segmente: supracolic (superior), colic (mijlociu) si subcolic (inferior).

Segmentul supracolic are raporturi cu splina, corpul pancreasului si stomacul.

Segmentul colic vine in raport cu partea stanga a colunului transvers si cu mezocolonul sau.

Segmentul subcolic are raporturi au ansele jejunale.

Fetele posterioare au raporturi asemanatoare pentru ambii rinichi.

Segmentul diagfragmatic vine in raport cu diafragmul si prin intermediul sau cu recesurile casto-dafragmatice ale pleurelor cu plamani, coastele a 11-a si a 12-a si a 11-lea spatiu intercostal.

Segmentul lombar are raporturi cu partile moi ale regiunii lombare, cuprinse intre coloana, coasta a 12-a si creasta iliaca.

Marginile laterale:

in dreapta, are raporturi cu fata viscerala a ficatului si cu colonul ascendent.

in stanga, cu fata renala a splinei si cu colonul descendent.

Marginea mediala:

segmentul suprahilar este in raport cu capsula suprarenala

segmentul infrahilar este in raport cu uretrele

Extremitatile superioare sunt in raport glandele suprarenale si diafragmul, iar pentru rinichiul stang si cu splina.

Extremitatile inferioare sunt in raport cu muschii, patratul lombelor si ilipsoas.

Caile excretorii ale rinichiului sunt formate din calicele mici si mari, bazinet sau pelvis renal, uretere, vezica urinara si uretra.

Calicele mici

Sunt formatiuni musculo-membranoase, aflate in sinusul renal care se prind in jumatatea lor proximala in jurul papilelor renale, iar prin extremitatea sistala se unesc intre ele formand calicele mari (nu intotdeauna).

Sunt in numar de 6-12, numar egal cu cel al papilelor renale, dar mai mici decat cel al piramidelor, care se pot deschide si doua la nivelul aceleiasi calice mici, prin unirea papilelor lor (piramide compuse).

Calicele au suprafata inferioara (care vine in contact cu urina) neteda; iar suprafata exterioara este in raport cu grasimea si vasele din sinusul renal.

Calicele mari

Sunt in numar de 2 sau 3 si rezulta din unirea celor 6-12 calici mici. Calicele mari se deschid in bazinet formand baza acestuia.

Pelvisul renal (Bazinetul).

Bazinetul are forma de palnie turtita anteroposterior, cu o constitutie musculo-membranoasa. Baza sa are lungimea de 20-25 mm, iar varful sau se continua cu ureterul.

Are o capacitate medie de 4,5 ml (2-12 ml). Lungimea si forma bazinetului difera de la un subiect la altul. Exista numeroase variante anatomice a bazinetului (intrasinusal, ampular, vertical, ramificat bifid etc.).

Ureterul

Este un conduct musculo-membranos care uneste pelvisul renal cu vezica urinara si strabate in lung cavitatile abdominale si pelvine. Este extraperitoneal si are o lungime de circa 30-35 cm. La nastere ureterul porneste din pelvisul renal la nivelul celei de-a doua vertebre lombare, de unde coboara oblic si medial, nefiind rectiliniu.

Prezinta:

o potiune abdominala, aproape verticala, ce se intinde pana in dreptul stramtorii superioare a bazinetului

o portiune pelvina ce coboara in pelvis pana la nivelul vezicii urinare

Portiunea abdominala se imparte in:

un segment lombar (de la pelvisul renal la osul sacrum), care are urmatoarele raporturi: anterior cu peritoneul parietal posterior de care adera si posterior muschiul psoas; medial cu artera aorta; la stanga si cu vena cava inferioara; la dreapta cu ganglionii lombo-aortici si trunchiurile simpatice.

un segment iliac (de la sacrum pana la linia terminala), are o lungime de 3-4 cm coboara inaintea vaselor iliace si incruciseaza la drepta, artera iliaca externa. Iar la stanga artera iliaca comuna.

Portiunea pelviana incepe la limita terminala si are un segment parietal fix si unul visceral, care prezinta raporturi diferite la barbati si femei.

Portiunea intravezicala este scurta oblic, iar orificiul de deschidere este prevazut cu o plica a mucoasei vezicale ce nu permite refularea urinii din vezica in ureter.

Vezica urinara

Vezica urinara este un rezervor musculo-membranos in care se deschid ureterele ce aduc urina excretata de rinichi si care este eliminata de uretra in afara organismului, urina fiind stransa in vezica urinara intre mictiuni.

Forma vezicii variaza in functie de gradul sau de umplere, tetraedru cu o baza triunghiulara, orientata postero-inferior si cu varf antero-superior, de la care pleaca spre cicatricea profunda a ombilicului, urina continuta in plica ombilicala mediana. Cand este plina, are forma de ovoid cu axul indreptat oblic postero-superior.

Vezica prezinta un varf, un fund, opus varfului ca orientare, loc de unde porneste uretra. Portiunea dintre varf si fund este corpul vezicii, de la nivelul caruia pleaca lateral ligamentele ombilicale mediale, rezultate din obturarea arterelor ombilicale.

Capacitatea medie vezicala este de 250-350 ml, existand variatii marcate in functie de varsta, sex, stari patalogice. In interior vezica prezinta urmatoarele elemente strcturale: la nivelul fundului exista o zona neteda, lipsita de placi de forma triunghiulara, in ale carei unghiuri posterioare se afla orificiile uretrale, iar in unghiul anterior, orificiul uretrei.

Orificiile uretrale sunt marginite de cate o plica mucoasa, iar intre cele doua orificii se intinde o proemineta transversala.

Orificiul intern al uretrei, rotund la copii si femei, este o deschidere transversala la barbati, datorita prostatei, reprezinta punctul cel mai decliv al vezicii in jurul careia exista un plex nervos submucos, cu rol in mecanismul de inchidere a orificiului.

Corpul vezicii este neted la copil, dar o data cu inaintarea in varsta, plicatureaza si formeaza coloana si recesuri mai mult sau mai putin pronuntate.

Uretra

Uretra constituie ultima parte a cailor urinare, iar la barbat este si ultima parte a caii spermatice.

Uretra masculina - lunga de aproximativ 25 cm, are trei portiuni:

prostatica

membranoasa

spongioasa sau peniana

In traiectul sau, uretra descrie o curbura subpubiana cu concavitatea orientata anterior si superior si alta la originea uretrei spongioase cu deschiderea orientata inferior, care dispare in erectie.

Uretra feminina - mult mai scurta (4-5 cm) si mai larga decat la barbati, difera de aceasta, constituie ultima parte  a cailor urinare, fiind separata de calea genitala.

Ea incepe la nivelul vezicii cu orificiul intern al uretrei si se deschide in vestibul sub clitoris, prin orificiul extern al uretrei, situat in varful unei ridicaturi denumita pupila uretrala.

Tot la acest nivel sau uneori in lumenul partii terminate a uretrei, se deschid cavernele glandelor parauretrale (Schene) ce corespund prostatei la barbat.