Derivati si inlocuitori sintetici ai morfinei

OPIUMUL

PAPAVER SOMNIFERUM face parte din clasa opiaceelor (euforice). Se obtine din sucul secretat de tulpina, frunzele si capsulele imature ale unui anumit tip de mac. Are aspect de plastilina si culoarea cafeniu inchis. In medicina, se foloseste in cantitati mici ca somnifer, calmant, analgezic si ca materie prima pentru fabricarea legala a morfinei, a codeinei si a altor derivati. Narcomanii extrag morfina, apoi, prin acetilare, se obtine heroina. Opiumul se poate ingera ca atare sau sub forma de decoct, iar cel preparat se fumeaza de obicei, cu ajutorul unor pipe. Se confectioneaza o bobita de opiu care se expune la flacara (pentru a se inmuia), apoi se pune in cosul unei pipe speciale. Apoi consumatorul aduce pipa deasupra flacarii si aspira profund fumul care se degaja. Reziduul combustic, numit "dross" este conservat de fumatori pentru reutilizare.

Efecte:

Dupa starea dezagreabila a primelor pipe, provoaca o senzatie de euforie, cu exaltarea imaginatiei. Fumatorul are nevoie de imobilitate si de liniste pentru a atinge o stare contemplativa, odata cu o semi-amortire. Pe termen scurt, provoaca ameteli, varsaturi, cefalee, precum si o depresie a centrilor respiratori. Pe termen lung, apar disfunctionalitati organice (constipatie, pierdere in greutate si apetit), precum si o scadere a activitatii si a interesului individului. Pentru consumatorii obisnuiti, genereaza toleranta, dependenta psihica si fizica.

Morfina

Termenul provine de la numele lui Morpheu, zeul visurilor in mitologia greaca. Este principalul agent activ din opiu (sub forma de meconat), concentratia sa in extractul de opiu variind intre 8 si 14%, cu o medie de 10%. Este un analgezic foarte puternic.Face parte din grupa alcaloizilor morfinanici propriu-zisi alaturi de codeina si tebaina.

Istorie

A fost izolata in 1804 de farmacistul german Friedrich Wilhelm Adam Sertrner, care a numit-o 'morphium'. Dupa dezvoltarea acului hipodermic (1853) utilizarea sa a inceput sa fie din ce in ce mai raspandita in special ca analgezic si sedativ dar si ca tratament al depresiilor si al dependentei de opiu. Heroina (diacetilmorfina) a fost sintetizata din morfina in anul 1874 prin acetilarea celor doi radicali hidroxil ai moleculei.

Farmacologie

Morfina este un agonist opioid complet, a carui actiune se localizeaza la nivel central, cu o oarecare predilectie pentru nucleul arcuat. O mare parte din efectele sale (analgezia supraspinala, euforia, deprimarea marcata a respiratiei, inhibarea centrului tusei, mioza, dependenta fizica, inhibarea motilitatii digestive - responsabila de constipatie) se datoreaza in special legarii la receptorii (miu). Legarea la receptorii k (kappa) determina analgezia de la nivel spinal (mai slaba), disforie, halucinatii si depresie respiratorie redusa. Actionarea receptorilor δ (delta)amplifica efectele stimularii si k. Este metabolizata destul de rapid in ficat, prin conjugare cu acidul glucuronic, rezultand 2-, 3-, si 6-glucuronid-morfina, dar si prin N-demetilare, insa intr-o proportie nesemnificativa. Derivatul 6-glucuronid-morfina (M6G) este mai activ decat morfina, avand o afinitate mai mare pentru receptori si mai putine efecte adverse.

Utilizarea medicala a morfinei

Cai de administrare:

Morfina se administreaza de obicei parenteral, sub forma de clorhidrat de morfina. Administrarea orala (per os) a morfinei nu este avantajoasa, deoarece biodisponibilitatea in acest caz este foarte mica. Sulfatul de morfina are o biodisponibilitate ceva mai buna la administrarea orala. Se poate administra si pe cale rectala, sub forma de supozitoare sau clisme.

Indicatii:

• Dureri intense neoplazice sau traumatice, acute sau cronice, la adulti.
• Intoxicatie cu atropina (de electie)

Utilizarea la copii este contraindicata. Utilizarea morfinei ca antidiareic sau antitusiv este in prezent anacronica si chiar contraindicata. In situatii cu totul exceptionale se poate folosi morfina in tratamentul tusei severe fara expectoratie, al diareei severe, sau ca adjuvant pentru anestezia generala.

Contraindicatii:

• Abdomen acut
• Pancreatita acuta
• Insuficienta renala (acuta sau cronica)
• Insuficienta respiratorie
• Astm bronsic
• Traumatisme cerebrale

Efecte adverse:

• Greata si varsaturi
• Constipatie, diminuarea apetitului
• Stop respirator prin paralizia centrului respirator la doze peste cele terapeutice
• Toleranta la efectul analgetic si adictie (dependenta) la repetarea dozelor.
• Prurit

Statut legal

• In Romania: drog de mare risc (tabelul II din Legea nr 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri)
• International: Lista galbena a Single Convention on Narcotic Drugs

Derivati ai morfinei

CODEINA

Face de asemenea parte din clasa opiaceelor. Se consuma pe cale orala, subcutanat, intramuscular sau rectal. Mai poate fi fumata dintr-o foita de staniol ("fugarirea dragonului"), intr-o maniera folosita si la heroina.

Efecte:

Alterarea perceptiei durerii in maduva spinarii si in creier. Afecteaza raspunsurile emotionale la durere, dar au si efecte stimulatoare, deoarece blocheaza transmitatorii neuro-inhibitori. Efecte pe termen lung: sangerari stomacale, vatamarea rinichilor si ficatului, mancarimi, constipatie, greata, mahmureala, pupile micsorate, vedere neclara, incetinirea ritmului cardiac, dezorientare, convulsii, halucinatii, depresii, probleme sexuale, agitatie, tremur.

HEROINA

Heroina (smack, thunder, hell dust, big H, nose drops, brown sugar) este un clorhidrat de diacetilmorfina, fiind un produs de semisinteza de culoare alba, cenusie, roz pana la brun sau gri inchis in functie de gradul de purificare. Introdusa in medicina in anul 1898 de firma Bayer, heroina s-a facut cunoscuta de la inceput ca un analgezic puternic si un remediu foarte eficace contra tusei, problemelor respiratorii ale astmaticilor si tuberculosilor, folosindu-se de asemenea pentru dezintoxicarea morfinomanilor.

In comparatie cu morfina este un drog mult mai puternic. Incepand cu 1920 in paralel cu abandonarea progresiva a heroinei in cadrul terapeuticii, folosirea sa ca drog de abuz s-a extins rapid in SUA si Europa la ora actuala fiind fabricata in laboratoare clandestine. In procesul de producere este utilizata substanta chimica anhidrida-acetica fara de care obtinerea heroinei ar fi practic imposibila. In functie de gradul de puritate se gasesc patru sortimente de heroina.

Heroina se prizeaza, inhaleaza (snifing) procedeu cunoscut sub numele de urmarind dragonul sau injecteaza pe cale sub-cutanata, intravenoasa sau intramusculara (cea mai raspandita forma de consum - injectarea in vena intensifica efectele si le face aproape instantanee, producand pentru moment o foarte mare placere).

Provoaca aceleasi efecte ca opiu si morfina, dar de o factura mult mai pronuntata, dependenta foarte puternica fiind indusa rapid. Pe termen lung se pot constata tulburari organice importante precum hemoragii, pneumonii infectioase, septicemie, hepatita virala. Datorita folosirii la comun a seringilor intre toxicomani una din cele mai periculoase este infectarea cu HIV.

Intoxicatia cronica apare dupa aproximativ 30 de administrari de doze terapeutice.

Sindromul de sevraj este de asemenea chinuitor pentru heroinoman manifestandu-se prin: hipersecretie nazala, lacrimala, sudoripara, spasme si dureri musculare, crampe abdominale, diaree, deshidratare intensa si o puternica angoasa. Supradozarea sau folosirea unei doze de heroina de o puritate ridicata poate fi fatala consumatorului prin depresiune respiratorie marcanta, stare de soc, coma.

Efecte pe termen scurt:

Pupile micsorate, pleoape cazute, stare de depresie, apatie, greata, dependenta fizica ultrarapida, voma, crampe, transpiratie, uscaciune a gurii, piele iritata, senzatie de greutate la extremitatile corpului, probleme cardiace si respiratorii, scaderea libidoului, carii, abcese, dinti cazuti, ten galben. Efectele dispar la cinci zile de la o ingerare.

Efecte pe termen lung:

Rigiditate musculara, vene sparte, contractia vezicii biliare, constipatie, perturbarea vederii, complicatii pulmonare (inclusiv pneumonie), boli hepatice, septicemie. O supradoza de heroina poate provoca starea de coma sau chiar moartea.

Alti derivati ai morfinei :

Dihidromorfina, dezomorfina (DCI) (dihidrodezoximorfina), hidromorfona (DCI) (dihidromorfinona) si metoponul (DCI) (5-metil-dihidromorfinona).

Diacetilmorfina (heroina). Praf cristalin alb, utilizat drept calmant ca inlocuitor al codeinei sau al morfinei.

Etilmorfina. Praf cristalin alb, inodor, utilizat pentru uz intern ca hipnotic sau analgezic, sau pentru uz extern ca anestezic local.

Codeina (metilmorfina). Continuta in opiu ca si morfina, al carui eter mono-metilic este. Cristale mici. Se utilizeaza ca inlocuitor al morfinei, ca sedativ.

BIBLIOGRAFIE

3. National Institute on Drug Abuse (NIDA); Drug Enforcement Agency (DEA)

4. Valentin Stroescu, Farmacologie, Ed. All, Bucuresti, 1999

5. Jenica Dragan, Dictionar de droguri, Ed. National, 2000

6. Jenica Dragan, Aproape totul depsre droguri, Ed. Militara, 1994